Comentarii inspirate (st. 13)

VIAȚA ÎN NOUL LEGĂMÂNT

Sabat după-amiază, 19 iunie

Pentru fiecare om, comuniunea cu Dumnezeu este ceva personal și direct. Inima care este călăuzită de Duhul Sfânt va arde de iubire pentru Dumnezeu. Oamenii de acest fel au o încredere de copil. Domnul Hristos nu caută merite. Oh, ce bine ar fi dacă ar veni toți la El așa cum sunt și L-ar lăsa să îi pregătească El pentru a-i lua la Sine ca fiind ai Săi. Domnul nu dorește decât ca ei să-L primească și să învețe să ia jugul Său și povara Sa, pentru ca Cerul să vadă că ei sunt împreună-lucrători cu Dumnezeu. Oare de ce nu poate fiecare suflet care are nevoie de ajutor și de odihnă să vină la Acela care poartă poverile și să primească de la El lumină și viață?
Domnul Hristos nu poate să nu lumineze și să strălucească. Aceasta a fost lucrarea Sa, de a aduce lumină. … Lumina înseamnă descoperire și ea trebuie să strălucească în întunericul moral. Hristos este totul pentru cei care Îl vor primi. El este Mângâietorul lor, siguranța lor, frumusețea caracterului lor. Fără Hristos nu există lumină. Nu trebuie să existe niciun nor între suflet și Hristos. Inima Lui mare și plină de iubire dorește nespus să inunde sufletul cu razele strălucitoare ale neprihănirii Sale. – Lift Him Up, p. 221

Ce plinătate este exprimată în cuvintele: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8:12), „Eu sunt Pâinea vieții” (Ioan 6:35), „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6), „Eu sunt Păstorul cel Bun” (Ioan 10:14), „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10)! Aceasta este viața pe care trebuie să o avem și să o avem din belșug. Dumnezeu va insufla această viață în fiecare suflet care moare față de eu și trăiește pentru Hristos. Dar se cere o deplină renunțare la sine. Până când nu facem acest lucru, cărăm după noi răul care ne distruge fericirea. Dar, dacă eul este răstignit, Hristos trăiește în noi și puterea Duhului Sfânt susține eforturile noastre. …
Noi trebuie să ne consacrăm zilnic în serviciul lui Dumnezeu. Trebuie să venim la El cu credință. Trebuie să ne smerim înaintea Lui. Noi avem de lucru mai întâi cu eul nostru. Trebuie să ne mustrăm cu atenție inima. Să o cercetăm ca să vedem ce anume din ea împiedică lucrarea Duhului Sfânt. Noi trebuie să primim Duhul Sfânt. Atunci vom avea putere să biruim împreună cu Dumnezeu. – Our High Calling, p. 21

Tot cerul este preocupat de fericirea omului. Tatăl nostru ceresc nu închide căile bucuriei pentru niciuna dintre ființele pe care le-a creat. … El …nu doar că îi va curăți de păcat prin sângele Său și le va asigura răscumpărarea tuturor acelora care consimt să ia jugul Său și să poarte povara Sa, ci El va satisface dorul inimii lor. Este planul Lui să le dea pace și odihnă tuturor acelora care vin la El pentru pâinea vieții. El ne cere să îndeplinim numai acele îndatoriri care ne vor conduce pașii pe culmile fericirii, acolo unde cei neascultători nu vor putea ajunge niciodată. Adevărata bucurie a sufletului este aceea de a-L avea pe Hristos, nădejdea slavei, format în interiorul său. – Calea către Hristos, p. 46

Duminică, 20 iunie: Bucuria

Când lumina cerului străluceşte asupra omului, înfăţişarea lui va exprima bucuria de a-L avea pe Domnul în inima lui. Absenţa lui Hristos din suflet îi face pe oameni să fie trişti şi să aibă mintea plină de îndoieli. Lipsa lui Hristos face înfăţişarea tristă şi viaţa un pelerinaj plin de oftări. Bucuria este nota dominantă a Cuvântului lui Dumnezeu pentru toţi aceia care-l primesc. De ce? Pentru că ei au Lumina lumii. Lumina aduce fericire şi bucurie, iar bucuria aceasta este exprimată în viaţă şi în caracter. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 5, p. 1144

Când şoapta Duhului Sfânt îi vorbeşte sufletului, voinţa şi puterile omului trebuie să răspundă apelului Său. Cei care rămân în Isus vor fi fericiţi, veseli şi plini de bucurie în Dumnezeu. O blândeţe delicată se va manifesta în glas, un respect pentru lucrurile spirituale şi veşnice se va exprima în fapte, iar muzica, o muzică plină de bucurie, va răsuna ca un ecou de pe buze, pentru că ea vine de la tronul lui Dumnezeu. Aceasta este taina evlaviei, care nu este uşor de explicat, dar este uşor de simţit şi de trăit. O inimă încăpăţânată şi răzvrătită poate să-şi închidă uşa pentru toate influenţele duioase ale harului lui Dumnezeu şi pentru toată bucuria în Duhul Sfânt, dar căile înţelepciunii sunt plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Cu cât suntem legaţi mai strâns de Hristos, cu atât cuvintele şi faptele noastre vor arăta mai mult puterea cuceritoare şi transformatoare a harului Său. – Mărturii, vol. 4, p. 625

După vindecarea femeii, Isus a dorit ca ea să recunoască binecuvântările primite. Darurile pe care le oferă Evanghelia nu trebuie câștigate în ascuns sau folosite în taină. De aceea, Domnul cere de la noi să mărturisim despre bunătatea Lui. „Voi Îmi sunteți martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu” (Isaia 43:12).
Mărturia noastră despre credincioșia Sa este mijlocul pe care Cerul l-a ales pentru a-L descoperi lumii pe Hristos. Noi trebuie să recunoaștem harul Său așa cum este făcut cunoscut prin sfinții din vechime; dar ceea ce are într-adevăr efect este mărturia propriei experiențe. Suntem martori pentru Dumnezeu atunci când descoperim în noi lucrarea unei puteri dumnezeiești. Fiecare om are o viață deosebită de a tuturor celorlalți și o experiență cu totul deosebită de a lor. Dumnezeu dorește ca laudele noastre să se înalțe către El, purtând amprenta individualității noastre. Toate aceste recunoașteri prețioase pentru lauda slavei harului Său, când sunt susținute de o viață curată, creștinească, au o putere de neînvins, care lucrează pentru salvarea oamenilor. …
Sufletul care răspunde harul lui Dumnezeu va fi ca o grădină udată. Sănătatea lui va crește repede, lumina lui va răsări în întuneric și slava Domnului se va vedea peste el. Să ne aducem aminte de iubirea duioasă a Domnului și de mulțimea îndurărilor Lui. Asemenea poporului Israel, să ridicăm pietrele noastre de amintire și să înscriem pe ele istoria prețioasă a celor făcute de Dumnezeu pentru noi. – Hristos, Lumina lumii, pp. 347–348

Luni, 21 iunie: Eliberat de vină

Voia lui Dumnezeu este să ne curățească de păcat, să ne facă să fim copiii Săi şi să ne dea puterea de a trăi o viaţă sfântă. Prin urmare, noi putem cere în rugăciune toate aceste binecuvântări şi putem să credem că le primim, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru că le-am primit. Este privilegiul nostru să mergem la Domnul Hristos, să fim eliberaţi de păcat şi să stăm în faţa Legii lui Dumnezeu fără să simţim ruşine sau remuşcări. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1).
De aici înainte, tu nu îţi mai aparţii, pentru că ai fost cumpărat cu un preţ. „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi …, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:18,19). Prin acest simplu act al credinţei în Dumnezeu, Duhul Sfânt a dat naştere unei vieţi noi în inima ta. Eşti asemenea unui copil născut în familia lui Dumnezeu şi El te iubeşte aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său. – Calea către Hristos, p. 51

Cetățile de scăpare rânduite pentru poporul Său din vechime erau o preînchipuire a refugiului rânduit în Domnul Isus Hristos. Același Mântuitor îndurător care a creat cetățile acestea de scăpare a creat, prin faptul că Și-a vărsat sângele pentru noi, un adăpost sigur pentru călcătorul Legii lui Dumnezeu, în care să afle scăpare de moartea a doua. Nicio putere nu este în stare să smulgă din mâinile Sale sufletele care caută la El iertare. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi”, pentru ca „să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte” (Romani 8:1,34; Evrei 6:18) . – Patriarhi și profeți, p. 516

Copiii lui Israel se întorseseră la Dumnezeu cu o amărăciune profundă pentru apostazia lor. Făcuseră mărturisire cu plâns și tânguire. Recunoscuseră dreptatea procedeelor lui Dumnezeu cu ei și se legaseră prin jurământ să asculte de Legea Sa. Acum trebuiau să manifeste credință în făgăduințele Sale. Dumnezeu primise pocăința lor și, acum, ei urmau să se bucure de asigurarea iertării păcatelor și de readucerea lor sub ocrotirea divină. …
Orice întoarcere adevărată la Domnul aduce în viață bucuria dăinuitoare. Când se supune influenței Duhului Sfânt, păcătosul își vede vinovăția și necurăția în contrast cu sfințenia Marelui Cercetător al inimilor. Se vede condamnat ca un călcător al Legii. Dar nu trebuie ca, din cauza aceasta, să facă loc disperării, deoarece iertarea lui a fost deja obținută. Se poate bucura de simțământul că păcatele îi sunt iertate și de dragostea unui părinte ceresc iertător. Slava lui Dumnezeu se manifestă prin faptul că El cuprinde în brațele iubirii Sale ființele omenești păcătoase care se pocăiesc, prin faptul că le leagă rănile, le curățește de păcat și le îmbracă în hainele mântuirii. – Profeți și regi, pp. 667–668

Marți, 22 iunie: Un legământ nou și o inimă nouă

Inima care a gustat o dată iubirea lui Hristos dorește fără încetare un torent și mai adânc și, dacă veți da, veți primi într-o măsură mai bogată, mai abundentă. Orice descoperire a lui Dumnezeu pentru suflet mărește puterea de a cunoaște și de a iubi. Strigătul neîntrerupt al inimii este: „Mai mult despre Tine” și, întotdeauna, răspunsul Scripturii este: „Cu mult mai mult” (Romani 5:9,10).
Viața Domnului Hristos a fost o viață încărcată de mesajul divin al iubirii lui Dumnezeu și El a tânjit mult să împartă și altora această dragoste în măsură bogată. De pe chipul Său radia mila, iar comportamentul Său era caracterizat de har, umilință, adevăr și dragoste. Fiecare membru al bisericii Sale luptătoare trebuie să manifeste aceleași calități dacă vrea să se poată atașa bisericii triumfătoare. Iubirea lui Hristos este atât de mare, atât de plină de slavă, încât, în comparație cu ea, tot ce socotesc oamenii că este de valoare pălește în semnificație. Când dobândim această viziune, noi exclamăm: O, adâncul bogăției iubirii pe care Dumnezeu le-a dat-o oamenilor în darul unicului Său Fiu! – Our High Calling, p. 366

Când vorbeşte despre o inimă nouă, Domnul Hristos Se referă la minte, viaţă şi întreaga fiinţă. Schimbarea inimii înseamnă întoarcerea afecţiunilor de la lume şi îndreptarea lor către Hristos. A avea o inimă nouă înseamnă a avea o minte nouă, un scop nou în viaţă şi motive noi. Care este semnul unei inimi noi? O viaţă schimbată. Va avea loc o moarte zilnică a egoismului şi a mândriei.
Una dintre cele mai serioase rugăciuni raportate în Cuvântul lui Dumnezeu este rugăciunea lui David când a zis: „Zideşte în mine o inimă nouă, Dumnezeule!” Răspunsul lui Dumnezeu la o astfel de rugăciune este: „Îţi voi da o inimă nouă.” Aceasta este o lucrare pe care omul mărginit n-o poate face. Oamenii, bărbaţi şi femei, trebuie să înceapă mai întâi să-L caute pe Dumnezeu cu cea mai mare seriozitate pentru a avea o adevărată experienţă creştină. Ei trebuie să simtă puterea creatoare a Duhului Sfânt. Trebuie să capete o inimă nouă care să fie înmuiată prin harul ceresc. Spiritul egoist trebuie să fie scos din suflet. Ei trebuie să lucreze cu seriozitate şi cu umilinţa inimii, fiecare privind la Isus pentru conducere şi îmbărbătare. Apoi, clădirea fiind bine închegată, se dezvoltă, devenind un templu sfânt pentru Domnul. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 4, pp. 1164–1165

Nu fi descurajat când inima ți se pare împietrită. Orice piedică, orice vrăjmaș lăuntric sporește și mai mult nevoia ta de a-L avea pe Hristos. El a venit să îndepărteze inima de piatră și să-ți dea o inimă de carne. Cere de la El harul deosebit de a birui slăbiciunile tale particulare. Când ești asaltat de ispite, împotrivește-te cu tărie pornirilor tale și spune-i sufletului tău: „Cum să-L dezonorez pe Mântuitorul meu? Eu m-am predat lui Hristos și nu pot face lucrările lui Satana!” Strigă către scumpul tău Mântuitor, cerând ajutor să poți jertfi orice idol și să poți îndepărta orice păcat favorit. Lasă-ți ochii să privească la Isus care stă înaintea tronului Tatălui ceresc, arătându-I mâinile Sale străpunse și rugându-Se pentru tine! Crede că vei primi tărie prin scumpul tău Salvator! – Sfințirea vieții, p. 90

Miercuri, 23 iunie: Noul legământ și viața veșnică

Pentru creștin, moartea nu este decât un somn, o clipă de tăcere și de întuneric. Viața este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și „când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3:4).
Glasul care a strigat de pe cruce: „S-a isprăvit!” a fost auzit de cei morți. El a străbătut zidurile mormântului și i-a îndemnat pe cei adormiți să se ridice. Tot așa se va întâmpla și atunci când glasul lui Hristos se va auzi din cer. Glasul acela va pătrunde în morminte și le va deschide încuietorile, iar cei morți în Hristos vor învia. La învierea lui Hristos s-au deschis câteva morminte, dar, la a doua Lui venire, toți morții cei scumpi vor auzi glasul Lui și se vor arăta la o viață plină de slavă nepieritoare. Aceeași putere care L-a înviat pe Hristos din mormânt va învia și biserica Lui și o va proslăvi împreună cu El, punând-o mai presus de toate domniile, de toate puterile, de orice nume, nu numai în lumea aceasta, dar și în lumea viitoare. – Hristos, Lumina lumii, p. 787

Domnul Hristos este însăși viața. Cel care a trecut prin moarte pentru a-l nimici pe cel care are puterea morții este Izvorul vieții. Există balsam în Galaad și există și un medic acolo. Domnul Hristos a suportat o moarte în agonie, în cele mai umilitoare împrejurări, pentru ca noi să putem avea viață. El Și-a dat viața Sa cea prețioasă pentru a putea înfrânge moartea. Dar S-a ridicat din mormânt, iar miile de mii de îngeri care au venit să-L privească reluându-Și viața pe care Și-o dăduse au auzit cuvintele Sale de bucurie triumfătoare când stătea deasupra mormântului împrumutat de Iosif, proclamând: „Eu sunt Învierea și Viața!” – The Faith I Live By, p. 51

Dacă suntem născuți de sus, vom avea gânduri cum a avut Isus, gânduri care L-au făcut să Se umilească pentru ca noi să putem fi salvați. Atunci nu vom mai căuta locurile cele mai de frunte. Vom dori să stăm la picioarele lui Isus și să învățăm de la El. Vom înțelege că valoarea lucrării noastre nu constă în a face paradă și zgomot în lume sau în a fi activi și zeloși în propria putere. Valoarea lucrării noastre este proporțională cu împărtășirea cu Duhul Sfânt. Încrederea în Dumnezeu ne sfințește puterile minții, așa încât, în răbdare, să ne putem stăpâni sufletele. …
Când intrăm în odihna lui Hristos, cerul începe de aici. Noi răspundem la chemarea Sa: „Veniți să învățați de la Mine” și, venind, începem viața veșnică. Cerul este o neîncetată apropiere de Dumnezeu prin Hristos. Cu cât stăm mai mult lângă El și mai aproape de El, cu atât și chiar mai mult ni se va descoperi slava Sa și, cu cât vom cunoaște pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai intensă va fi fericirea noastră. Dacă mergem cu Isus în această viață, vom fi copleșiți de iubirea Lui și împliniți de prezența Lui. – Hristos, Lumina lumii, pp. 330–331

Joi, 24 iunie: Noul legământ și misiunea

Pentru niciun suflet care are o legătură cu Hristos nu poate exista viață săracă. Aceia care Îl iubesc pe Isus cu toată inima, cu tot cugetul și din tot sufletul și pe aproapele lor ca pe ei înșiși au un câmp larg de activitate în care să-și întrebuințeze abilitățile și influența. Nu există talent care să fie folosit pentru mulțumirea de sine. Eul trebuie să moară, iar viața noastră să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Domnul dorește ca noi să ne evaluăm sufletul, în măsura în care putem să facem acest lucru, potrivit cu valoarea pe care a i-a dat-o Hristos. Domnul Isus a murit ca să-l poată răscumpăra pe om din ruina veșnică. Noi trebuie să înțelegem că suntem proprietatea Sa, răscumpărată de El. „Nu ştiţi că … voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19,20). Toate puterile minții, ale sufletului și ale trupului sunt ale Domnului. Timpul nostru Îi aparține. Noi trebuie să adoptăm poziția cea mai potrivită pentru a-I sluji Lui, rămânând continuu în legătură cu Domnul Hristos și amintindu-ne zilnic de sacrificiul scump pe care l-a făcut pentru noi, ca noi să putem fi neprihănirea lui Dumnezeu în El. – In Heavenly Places, p. 60

Fiecare moment al vieții noastre este o realitate. Viața nu este un joc, pentru că este plină de o importanță înfricoșătoare, încărcată de răspunderi veșnice. Când privim viața din acest punct de vedere, ne dăm seama cât de mult avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Atunci vom avea convingerea fermă că o viață fără Hristos va fi un eșec total, dar, dacă Hristos locuiește în noi, viața noastră va avea un rost. Vom înțelege atunci că, fără puterea harului și a Duhului lui Dumnezeu, nu putem atinge standardul înalt pe care l-a pus în fața noastră. Noi trebuie să atingem excelența în dezvoltarea caracterului nostru și, în strădania de a atinge standardul ceresc, imboldurile divine ne vor îndemna să mergem înainte, mintea va fi echilibrată și neliniștea sufletului va fi alungată de odihna în Hristos. – That I May Know Him, p. 85

Acela care este convertit cu adevărat va fi atât de plin de iubirea lui Dumnezeu, încât va dori fierbinte să împartă cu alții bucuria pe care o are. Dumnezeu dorește ca biserica Sa să prezinte lumii frumusețea sfințeniei. Ea trebuie să fie o demonstrare a puterii religiei creștine. În caracterul creștinului trebuie să se reflecte cerul. Cei care sunt în întuneric trebuie să audă cântarea de laudă și de mulțumire. Noi trebuie să ne exprimăm recunoștința pentru vestea bună a Evangheliei, pentru făgăduințele și asigurările ei, căutând să le facem bine altora. …
Înălțarea lui Hristos înaintea oamenilor face farmecul și desfătarea oricărui serviciu. Aceasta este încheierea oricărei lucrări adevărate. Să facem să fie văzut Hristos și eul nostru să fie ascuns în spatele Lui. Acesta este sacrificiul de sine care are valoare înaintea Domnului.
În jurul nostru sunt deschise uși ca să putem sluji. Trebuie să ne cunoaștem vecinii și să căutăm să îi aducem la Hristos. Când facem aceasta, El ne va da aprobarea Sa și va conlucra cu noi. – A Call to Medical Evangelism and Health Education, pp. 26–27

Vineri, 25 iunie

Pentru studiu suplimentar:
Fii și fiice al lui Dumnezeu, „Dumnezeu ne promite o inimă nouă, de carne”, p. 100 (3 aprilie).