Poezia studiului 9

Sub steagul odihnei

Gen. 2,2.3 ; Ex.16,23-28; 20,8-11; 31,12-17; Deut. 5,12-14; Ezech. 20,12.20; Marcu 2,27; Evr. 4,1-4.

Din iubirea care zice și ce zice, ia ființă,

Timp odihnei se așează ca pecete de credință,

Vatră unui stat de vorbă cu Minunea creatoare

Întrupată-n harul păcii din edenica răcoare.

Până astăzi, ne răsare, îmbrăcată în lumină,

Peste zilele create, a odihnei Lui regină,

Zi de Sabat ancorată-n legământ de veșnicie,

Semnul de apartenență la cereasca-mpărăție.

La Sinai se reașează ca aducere aminte,

Între slovele de Lege, cumpănă de har fierbinte,

Misiune de credință, undelemnul pus în sfeșnic,

Sabatul care ne strânge în odihna Celui Veșnic.

Semnul păcii să ni-l șteargă, dă vrăjmașul azi, târcoale,

Însă Domnul, prin credință ne va trece-a morții vale!

Sabatul a fost și este binecuvântarea sfântă

Din Eden și până Domnul, în odihna Lui ne mută!

Cornel Mafteiu

București, 16.05.2021