Splendorile cunoașterii

 

Gen. 3,6; Neemia 9,6; Iov 38,4-12.37-41; Ps. 19,1-6; 96,9; Prov. cap. 1; Rom. 1,18-21; 1 Tim. 6,9-21.

 

Pus de mâna creatoare, veșnicia să ne-nvețe,

Din Eden și până astăzi, cu-ntreruperi mici, răzlețe,

Pomul cunoștinței, încă-i  jefuit de frumusețe.

 

Hrăpărețe mâini de eu, prin pângăriri de cunoștință

Fără hainele sfințirii, își pun lauri de știință,

Foc străin de cele sfinte punând vetrei de credință.

 

Arta și știința lumii sunt cumva o întâmplare?

Sau sunt faptic rezultatul unei zbateri creatoare,

Pentru care reverența-și face loc în fiecare?

 

Când privim atent în preajmă, științific ni se-arată

Marea operă de artă și iubire adevărată,

Care și-a-ntrupat iertarea într-o jertfă ne-ntinată.

 

Arta și știința vieții, despre slava Lui cuvântă,

Dăruită prin credință ca arvună pentru nuntă,

Când un Nou Pământ va face, o grădină veșnic sfântă!

 

Azi, cât încă-avem natura și Scriptura mărturie,

Să deprindem ascultare și cereasca părtășie,

Cum la început de lume, Dumnezeu a zis, să fie!

 

Cornel Mafteiu

București, 03.12.2020