Comentarii inspirate (st. 11)
Creștinul și munca
Sabat după-amiază, 5 decembrie
Lui Adam i-a fost dată ocupaţia de a avea grijă de grădină. Creatorul ştia că Adam nu putea fi fericit fără o ocupaţie. Frumuseţea grădinii îl încânta, însă acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncă pentru a-şi pune la lucru părţile minunat întocmite ale corpului său. Dacă fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de sfântă inocenţă, ar fi rămas fără ocupaţie. Dar Acela care l-a creat pe om ştia ce era necesar pentru fericirea lui şi, de îndată ce l-a creat, i-a dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el. Făgăduinţa slavei viitoare şi sentinţa că omul trebuie să trudească pentru pâinea cea de toate zilele au venit de la aceeaşi Autoritate supremă. …
Îngerii îşi găsesc plăcere în căminul în care domneşte Dumnezeu, iar copiii sunt învăţaţi să preţuiască Biblia şi să se închine Creatorului lor. Astfel de familii se pot bucura de făgăduinţa: „Pe cei care Mă cinstesc îi voi cinsti.” Dintr-o astfel de casă, tatăl pleacă la îndatoririle zilnice cu spiritul înduioşat şi supus lui Dumnezeu. – Căminul adventist, pp. 27–28
Să-i învățăm pe micuții noștri să ne ajute când mâinile lor sunt mici, iar puterea lor este neînsemnată. Să imprimăm în mintea lor faptul că munca este nobilă, că i-a fost menită omului de către Cer, că ea a fost bucuria lui Adam în Eden ca un lucru esențial pentru dezvoltarea sănătoasă a minții și a corpului. Să-i învățăm că plăcerea nevinovată nu este nici măcar pe jumătate atât de satisfăcătoare ca plăcerea adusă de ocupația utilă. – Îndrumarea copilului, p. 127
Hristos le-a încredințat tuturor lucrarea slujirii. El este Împăratul slavei, și totuși a declarat: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit ca să I se slujească, ci El să slujească.” El este Maiestatea cerului, cu toate acestea a consimțit să vină pe pământul acesta ca să facă lucrarea ce I-a fost încredințată de Tatăl Său. El a înnobilat munca. A lucrat cu mâinile Lui ca dulgher ca să ne poată da un exemplu de hărnicie. De la o vârstă foarte fragedă, El Și-a făcut partea în susținerea familiei. El a înțeles că era un membru al familiei și a purtat de bunăvoie partea Sa de poveri. – My Life Today, p. 168
Duminică, 6 decembrie: Două fațete ale muncii
Am văzut că aceia care trăiesc cu un scop, căutând folosul și binecuvântarea semenilor lor, onoarea și slava Răscumpărătorului lor, sunt cu adevărat fericiți pe acest pământ, în timp ce omul care este neliniștit, nemulțumit, caută una și încearcă alta, în speranța că va găsi fericirea, se plânge întotdeauna că este dezamăgit. Întotdeauna îi lipsește ceva, nu este niciodată satisfăcut, din cauză că trăiește numai pentru sine. Puneți-vă ca țintă să faceți binele, să vă împliniți partea în viață cu credincioșie. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 280 (28 septembrie)
Calea trudei, hărăzită locuitorilor pământului, poate fi dificilă și obositoare, dar ea este onorată de urmele pașilor Răscumpărătorului, iar cel ce umblă pe acest drum sacru este în siguranță. Prin sfat și exemplu, Isus a înnobilat munca folositoare. Din anii cei mai timpurii, El a dus o viață de trudă. O mare parte din viața Sa pe pământ a fost petrecută în muncă plină de răbdare, în atelierul de tâmplărie din Nazaret. În hainele unui muncitor obișnuit, Domnul vieții mergea pe străzile micuței așezări în care locuia, ducându-Se și întorcându-Se la și de la modesta Lui muncă și îngeri slujitori erau cu El atunci când mergea alături de țărani și muncitori, nerecunoscut și neonorat.
Când mergea la lucru și, prin truda Sa zilnică, participa la susținerea economică al familiei, El avea aceeași putere ca atunci când, la țărmul Mării Galileei, a hrănit cinci mii de suflete flămânde doar cu cinci pâini și doi pești. Dar El nu Și-a întrebuințat puterea divină pentru ușurarea poverilor și a trudei. El a luat asupra Sa natura omenească, cu toate slăbiciunile ei, și nu S-a dat înapoi de la cele mai dure încercări ale vieții de om, trăind într-o casă de țărani, purtând zilnic haine aspre și amestecându-Se cu oamenii de rând. El trudea zilnic, cu mâini răbdătoare. Exemplul Său ne arată că este datoria omului să fie muncitor și că munca este onorabilă. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, pp. 276–277
„Însă eu sunt întotdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă” (Psalmii 73:23,24).
Înainte de a te angaja la vreo lucrare importantă, amintește-ți că Isus este Sfătuitorul tău și că este privilegiul tău să arunci asupra Lui toate îngrijorările tale. … Nu-L lăsa pe Isus în umbră, fără să menționezi Numele Lui, fără să le atragi atenția prieteniilor tăi la Acela care Se află lângă tine ca să fie Sfătuitorul tău. Dacă prietenii tăi ar fi lângă tine și nu ai vorbi niciodată cu sau despre ei, nu ar crede despre tine că ești lipsit de respect? – Our High Calling, p. 30
O religie nepracticată nu este o religie veritabilă. Convertirea adevărată ne face cinstiți până la cel mai mic amănunt în tranzacțiile noastre cu cei din jur. Ne face credincioși în munca noastră de zi cu zi. Fiecare urmaș sincer al lui Hristos va arăta că religia Bibliei îl califică să-și folosească talentele în slujba Stăpânului. – Solii pentru tineret, p. 72
Luni, 7 decembrie: Munca și dezvoltarea
Erau unii care obiectau că Pavel lucra cu mâinile, spunând că lucrul acesta nu era potrivit cu lucrarea unui slujitor al Evangheliei. De ce trebuia ca Pavel, un slujitor al Evangheliei de rangul cel mai înalt, să lege în felul acesta munca manuală de predicarea Cuvântului? Oare nu este muncitorul vrednic de plata sa? De ce să-și cheltuiască timpul în facerea de corturi, un timp care, după toate aparențele, ar fi putut să fie folosit mult mai bine?
Însă Pavel nu considera că timpul folosit astfel era pierdut. În timp ce lucra cu Aquila, el păstra o continuă legătură cu Marele Învățător, nepierzând nicio ocazie de a mărturisi despre Mântuitorul și de a-i ajuta pe cei care aveau nevoie de ajutor. Mintea lui căuta continuu să dobândească mai multă cunoștință spirituală. El le-a dat conlucrătorilor săi învățătură cu privire la lucrurile spirituale și, de asemenea, a dat o pildă de hărnicie și desăvârșire. El era un lucrător îndemânatic și priceput, sârguincios la muncă, „plin de râvnă cu duhul, slujind Domnului” (Romani 12:11). Lucrând în meseria sa, apostolul a putut veni în legătură cu o clasă de oameni la care altfel nu ar fi putut ajunge. El le-a arătat tovarășilor săi că priceperea în meseriile obișnuite este un dar de la Dumnezeu, care dă atât darul, cât și priceperea de a-l folosi cum trebuie. El i-a învățat că Dumnezeu trebuie onorat chiar și în lucrul zilnic. Mâinile sale obosite de muncă nu slăbeau cu nimic forța apelurilor sale mișcătoare ca slujitor creștin. – Faptele apostolilor, pp. 351–352
„Să iubești pe Domnul, Dumnezeul Tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” Dumnezeu dorește acea dragoste care este exprimată într-o slujire din inimă, din suflet și cu toată puterea fizică. Noi nu trebuie să fim slabi în niciun fel de lucru pe care îl facem pentru Dumnezeu. Orice ne-a încredințat trebuie folosit cu înțelepciune pentru El. Omul care își exercită facultățile pe care le are și le va întări cu siguranță, însă el trebuie să caute să facă totul cât se poate mai bine. Este nevoie de inteligență și de capacități instruite pentru a inventa cele mai bune metode în munca de la țară, din construcții și din orice alt domeniu, astfel ca lucrătorul să nu muncească în zadar. …
În fiecare zi trebuie să învățăm câte ceva pentru a ne îmbunătăți modul de lucru, pentru a putea lucra cu folos și pentru a avea timp și pentru alte lucruri. Fiecare lucrător are datoria de a pune nu numai puterea sa fizică, ci și mintea și inteligența sa în ceea ce întreprinde. Unii dintre cei care sunt angajați în munca din gospodărie au continuu de lucru și aceasta nu pentru că au prea multe de făcut, ci pentru că nu se organizează să-și facă timp liber. Poți hotărî să ajungi stereotip într-o direcție greșită pentru că nu te-ai decis să fii stăpân pe tine și să te schimbi sau să-ți cultivi puterile pentru a lucra cât mai bine și, astfel, să fii căutat tot timpul, pretutindeni. – Principiile fundamentale ale educației creștine, pp. 315–316
Marți, 8 decembrie: Munca și excelența
Tuturor celor care sunt angajați în slujba Lui, Domnul le dă înțelepciune. Cortul întâlnirii, care trebuia purtat în pustie, și Templul de la Ierusalim au fost construite în conformitate cu îndrumările speciale date de Dumnezeu. Chiar de la început, El a fost deosebit de atent la plănuirea și îndeplinirea lucrării Sale. În acele vremuri, El i-a dat poporului Său multă lumină și instrucțiuni cu privire la modul în care trebuia să fie făcută lucrarea Sa – într-o modalitate nobilă, rafinată și înălțătoare. Și Dumnezeu este nemulțumit de aceia care Îi slujesc și nu îndeplinesc planul Său. El îi va despărți pe astfel de oameni de cauza Sa și îi va aduce pe alții, care, dacă vor fi mulțumiți de ei înșiși, vor fi și ei înlocuiți de alți lucrători. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 3, p. 1129
Domnul Hristos a fost conștiincios atât în domeniul lucrurilor trecătoare, cât și în domeniul lucrurilor spirituale și, în toate activitățile Sale, a manifestat o hotărâre fermă de a împlini voia Tatălui Său. Sub conducerea Domnului Hristos, lucrurile din cer și cele de pe pământ sunt într-o legătură directă, mai strânsă decât înțeleg mulți oameni. Domnul Hristos Însuși a plănuit amenajarea primului sanctuar de pe pământ. El este Cel care a prescris fiecare detaliu cu privire la construirea Templului lui Solomon. Acela care a lucrat ca tâmplar în Nazaret a fost Arhitectul divin care a trasat planul pentru edificiul sfânt în care urma să fie onorat Numele Său.
Domnul Hristos Însuși le-a dat constructorilor templului înțelepciunea de a executa cele mai frumoase și mai iscusite lucrări. El a spus: ,,Să știi că am ales pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înțelepciune, pricepere și știință pentru tot felul de lucrări. … Și iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiți, ca să facă tot ce ți-am poruncit” (Exodul 31:2-6). – Parabolele Domnului Hristos, pp. 348–349
Domnul îi va da pricepere oricărui om care vrea să aibă o legătură totală cu lucrarea Lui. Noi nu suntem lăsați să ne încredem în înțelepciunea omenească. La Domnul este înțelepciune și este privilegiul nostru să privim la El pentru sfat.
Noi toți suntem membri ai familiei lui Dumnezeu, înzestrați, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu daruri date de El, pentru folosirea cărora suntem răspunzători. Fie că talentul nostru este mare, fie că este mic, trebuie folosit în slujba lui Dumnezeu și trebuie să recunoaștem, de asemenea, dreptul oricui de a-și folosi talentele încredințate lui. Să nu disprețuim niciodată nici cel mai mic capital fizic, intelectual sau spiritual. Unii pot să pună la schimbător doar câțiva bănuți, dar, prin binecuvântarea lui Dumnezeu și printr-o stăruință neobosită, pot face investiții cu succes și pot câștiga proporțional cu capitalul încredințat lor. Nimeni să nu trateze cu ușurință, ca fiind fără importanță, pe niciun lucrător smerit, care stă la locul lui și face o lucrare pe care trebuie să o facă cineva, oricât de mică ar părea aceasta. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 345 (2 decembrie)
Miercuri, 9 decembrie: Munca și spiritualitatea
Dacă un om este neglijent și nepăsător în activitățile profesionale obișnuite, acest obicei se va manifesta și în viața religioasă și îl va face incapabil să îndeplinească o lucrare eficientă pentru Dumnezeu. Mulți oameni care, printr-o muncă sârguincioasă, ar fi putut fi o binecuvântare pentru lume, au ajuns la ruină din cauza indolenței. Lipsa de ocupație și absența unui scop precis în viață deschid ușa pentru o mie de ispite. Tovărășiile rele și obiceiurile vicioase degradează mintea și sufletul, iar urmarea este ruina, atât pentru viața aceasta, cât și pentru viața veșnică.
Oricare ar fi domeniul în care ne desfășurăm activitatea, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață astfel: „În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” „… Ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos” (Romani 12:11; Eclesiastul 9:10; Coloseni 3:24). – Parabolele Domnului Hristos, pp. 345–346
Religia și profesia nu sunt două domenii separate, ci sunt unite. Religia Bibliei trebuie întrețesută cu tot ce facem sau spunem. Slujitorii omenești și cei cerești trebuie să-și unească eforturile atât în realizările vremelnice, cât și în cele spirituale. Ei trebuie să fie uniți în toate activitățile omenești, în lucrările agricole și mecanice, în ocupațiile științifice sau comerciale. Trebuie să existe o cooperare în toate domeniile pe care le cuprinde activitatea creștină.
Această cooperare este posibilă numai pe baza principiilor proclamate de Dumnezeu. Motivația tuturor celor care sunt împreună-lucrători cu Dumnezeu trebuie să fie slava Sa. Întreaga noastră lucrare trebuie făcută din dragoste față de Dumnezeu și în armonie cu voia Sa.
Când construim o clădire este la fel de important să împlinim voia lui Dumnezeu ca și atunci când luăm parte la un serviciu religios. Dacă respectă principiile corecte în formarea caracterului lor, lucrătorii vor crește în har și în cunoaștere în orice lucrare pe care o întreprind. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 349–350
Mă adresez fraţilor noştri. Dacă vă veţi apropia de Isus şi veţi căuta să vă împodobiţi mărturisirea de credinţă printr-o viaţă ordonată şi printr-o vorbire sfântă, picioarele voastre vor fi păzite ca să nu rătăcească pe căi interzise. Dacă veţi veghea continuu în rugăciune şi dacă veţi face totul ca şi când aţi fi în imediata prezenţă a lui Dumnezeu, veţi fi salvaţi de la a ceda ispitei şi puteţi spera să vă păstraţi curaţi, neîntinaţi şi fără pată până la sfârşit. Dacă vă păstraţi până la sfârşit nezguduită încrederea de la început, căile voastre vor fi bine întemeiate în Dumnezeu, iar ceea ce a început harul va fi încununat de slavă în Împărăţia Dumnezeului nostru. „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” Dacă Hristos este în noi, atunci vom răstigni firea pământească împreună cu toate pasiunile şi poftele ei. – Mărturii, vol. 5, p. 148
Joi, 10 decembrie: Munca și administrarea resurselor
Dumnezeu dorește ca toți lucrătorii Săi să-L considere Dătătorul tuturor posesiunilor lor. Toate invențiile și inovațiile bune își au sursa în Acela al cărui plan este minunat și a cărui înțelepciune este mare (Isaia 28:29). Atingerea iscusită a mâinii medicului, puterea lui asupra nervilor și mușchilor, cunoștințele lui cu privire la organismul delicat al omului constituie înțelepciunea puterii divine, care trebuie folosită pentru a veni în ajutorul celor suferinzi. Îndemânarea cu care tâmplarul folosește ciocanul, puterea cu care fierarul face să răsune nicovala vin de la Dumnezeu. El i-a înzestrat pe oameni cu talente și așteaptă ca ei să-L caute pentru a primi sfat. Indiferent ce facem și indiferent de domeniul în care ne desfășurăm activitatea, Dumnezeu dorește să ne conducă mintea în așa fel încât să putem realiza o lucrare desăvârșită. – Parabolele Domnului Hristos, p. 349
Munca este o binecuvântare, nu un blestem. Un spirit de trândăvie ucide evlavia și Îl întristează pe Duhul lui Dumnezeu. Un lac stătător este primejdios, însă o apă curată și curgătoare răspândește sănătate ș i fericire peste țară. Pavel știa că cei care neglijează munca fizică își pierd curând puterea. El dorea să-i învețe pe tinerii slujitori ai Evangheliei că, lucrând cu mâinile lor, punând în mișcare mușchii și tendoanele, vor deveni tari, în stare să îndure greutățile și lipsurile care îi așteptau în câmpul Evangheliei. Și el și-a dat seama că învățăturile sale ar fi fost lipsite de viață și putere dacă el însuși nu ar fi păstrat toate părțile corpului său într-o cuvenită mișcare. – Faptele apostolilor, p. 352
Pavel a stăruit de frații săi să se întrebe pe ei înșiși ce influență vor avea asupra altora cuvintele și faptele lor și să nu facă nimic, oricât de nevinovat ar fi, care ar părea să consfințească idolatria sau care ar putea jigni vederile celor mai slabi în credință. „Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu. Să nu fiți pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu.”
Cuvintele de avertizare adresate de apostol bisericii din Corint sunt valabile în toate timpurile și îndeosebi sunt potrivite în zilele noastre. Prin idolatrie, el nu înțelege numai închinarea la idoli, ci și preocuparea de sine, iubirea unei vieți de ușurătate, satisfacerea apetitului și a pasiunilor. O credință doar cu numele în Hristos, o îngâmfată cunoaștere a adevărului, nu face pe nimeni creștin. O religie care nu caută altceva decât să mulțumească ochiul urechea și gustul sau care aprobă cedarea în fața plăcerilor nu este religia lui Hristos. – Faptele apostolilor, pp. 316–317
Când înțelegem relația noastră cu Dumnezeu și relația Sa cu noi, învățăm o mare lecție. Cuvintele: „Nu știți că … voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț” ar trebui să ne rămână în minte, ca să recunoaștem drepturile lui Dumnezeu asupra talentelor noastre, asupra bunurilor noastre, asupra influenței noastre și asupra noastră înșine. Noi trebuie să învățăm cum să ne purtăm cu acest dar al lui Dumnezeu, în ce privește mintea, dar și sufletul și trupul, pentru ca, fiind proprietatea răscumpărată a lui Hristos, să putem să Îi aducem o slujire bună și plăcută înaintea Lui. – Asemenea lui Hristos, p. 138 (4 mai)
Vineri , 11 decembrie
Pentru studiu suplimentar:
Patriarhi și profeți, cap. „Ispitirea și căderea”.
