Educația și răscumpărarea

Sabat după-amiază, 14 noiembrie

Atât calităţile naturale, cât şi cele dobândite sunt daruri de la Dumnezeu şi trebuie să fie ţinute permanent sub controlul Duhului Său, al puterii Sale divine şi sfinţitoare. Trebuie să fiţi profund conştienţi de lipsa voastră de experienţă în lucrarea aceasta şi să faceţi eforturi serioase pentru a obţine cunoştinţa şi înţelepciunea necesare pentru a putea să folosiți fiecare capacitate a corpului şi a minţii în aşa fel încât să-L slăviţi pe Dumnezeu.
„Vă voi da o inimă nouă” (Ezechiel 36:26). Hristos trebuie să locuiască în inima voastră, aşa cum sângele este în corp şi circulă ca o putere dătătoare de viaţă. În privinţa aceasta, niciodată nu se insistă prea mult. În timp ce adevărul trebuie să fie armura noastră, convingerile trebuie să ne fie întărite prin compasiunea vie care a caracterizat viaţa lui Hristos. Dacă adevărul, adevărul cel viu, nu este exemplificat în caracter, niciun om nu va putea sta în picioare. Este o singură putere care poate să ne facă statornici sau să ne păstreze astfel – harul lui Dumnezeu. Cel care se încrede în orice altceva deja se clatină şi este gata să cadă.
Domnul doreşte ca voi să vă bizuiţi pe El. Folosiţi cât mai bine orice ocazie de a veni la lumină. Dacă rămâneţi departe de influenţele sfinte care vin de la Dumnezeu, cum puteţi discerne lucrurile spirituale? – Mărturii, vol. 7, p. 189

Cei care își vor goli inimile de mândrie și gunoaie vor putea, prin harul lui Dumnezeu, să-și curețe cămările minții și să depoziteze acolo cunoștință, curăție și adevăr. Și vor trece mereu de limitele înguste ale gândului vremelnic în vastitatea infinitului. Dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu vor fi deschise percepțiilor morale. Se va vedea caracterul grozav al păcatului, cu urmările lui. Caracterul lui Dumnezeu, iubirea Sa, manifestată în faptul că a dat pe Fiul Său să moară pentru lume, și frumusețea sfințeniei constituie teme înălțătoare pentru contemplare. Acestea vor întări mintea și vor aduce pe om într-o strânsă comuniune cu Cel Infinit. – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 49

Noi ne dedicăm timpul și gândurile lucrurilor triviale și obișnuite ale acestei lumi, neglijând marile interese ce țin de viața veșnică. Puterile nobile ale minții sunt pipernicite și slăbite din lipsă de exercițiu pe teme ce sunt demne de a fi studiate. „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de privit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8). … Când vom medita la desăvârșirea Modelului nostru divin, vom dori să devenim întru totul transformați și înnoiți după chipul purității Sale. Suntem chemați să ieșim din lume și să ne despărțim de ea, ca să putem fi fii și fiice ale Celui Preaînalt. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 107 (10 aprilie)

Duminică, 15 noiembrie: „După chipul lui Dumnezeu”

Viața lui Hristos trebuie să fie descoperită în oameni. Omul a fost coroana creațiunii lui Dumnezeu, făcut după chipul Său și desemnat să fie o copie a lui Dumnezeu, dar Satana s-a străduit să șteargă chipul lui Dumnezeu din om și să își imprime chipul său. Dumnezeu îl iubește mult pe om pentru că a fost făcut după chipul Său. Lucrul acesta ar trebui să imprime în mintea noastră importanța de a-i învăța pe alții, prin precepte și prin exemplu, despre păcatul de a pângări, prin îngăduirea poftei sau prin orice altă practică păcătoasă, corpul care este desemnat să Îl reprezinte pe Dumnezeu înaintea lumii. – Lift Him Up, p. 48

În aceste zile, se spun multe în legătură cu natura și importanța „educației superioare”. Adevărata „educație superioară” este cea pe care o dă Domnul, ale căruia sunt „înțelepciunea și puterea” (Iov 12:13), și „din gura căruia  cunoștință și pricepere” (Proverbele 2:6).
Toată cunoașterea adevărată și dezvoltarea reală își au sursa în cunoașterea lui Dumnezeu. Această cunoaștere se face simțită oriîncotro ne-am întoarce, în domeniul fizic, mintal sau spiritual, în orice direcție am privi, în afară de stricăciunea păcatului. Orice direcție de cercetare am alege, cu scopul sincer de a ajunge la adevăr, ne va aduce în contact cu Inteligența atotputernică, nevăzută, care lucrează în și prin toate. Mintea omului este adusă în comuniune cu mintea lui Dumnezeu, finitul, cu Infinitul. Efectul unei asemenea comuniuni asupra trupului, minții și sufletului este dincolo de tot ce se poate estima.

În această comuniune se găsește cea mai înaltă educație. Este metoda de dezvoltare care Îi aparține lui Dumnezeu. „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu” (Iov 22:21) este solia Sa către omenire. Metoda scoasă în evidență în aceste cuvinte a fost metoda urmată în educarea tatălui neamului nostru omenesc. Așa îl instruia Dumnezeu pe Adam când stătea în Edenul sfânt, în slava bărbăției sale neîntinate de păcat. – Educație, p. 14

Harul lui Dumnezeu trebuie să facă curățenie prin camerele minții, imaginația trebuie să aibă subiecte cerești asupra cărora să se oprească și fiecare element al naturii omenești trebuie să fie purificat și însuflețit de Duhul lui Dumnezeu. …
Gândurile trebuie să fie ținute sub control, să li se impună restricții, să fie împiedicate să hoinărească și să se oprească asupra unor lucruri care nu vor face decât să slăbească și să mânjească sufletul. Gândurile trebuie să fie pure, meditațiile inimii trebuie să fie curate. … Puterile nobile ale minții ne-au fost date de Dumnezeu ca să le folosim în meditarea la lucrurile cerești. Dumnezeu a luat suficiente măsuri ca sufletul să facă progrese continue în viața divină. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 107 (10 aprilie)

Luni, 16 noiembrie: Isus ca învățător

Lucrarea pe care Mântuitorul avea să o facă pe pământ fusese întru totul arătată: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. Plăcerea lui va fi frica de Domnul.” „Căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți. El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați; să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți «terebinți ai neprihănirii», «un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui»” (Isaia 11:2,3; 61:1-3). – Faptele apostolilor, p. 224

El a mustrat deșertăciunea dată pe faţă în căutarea titlului de rabin, sau dascăl. Un titlu ca acesta, a declarat El, nu le aparţine oamenilor, ci lui Hristos. Preoţii, cărturarii și conducătorii, interpreţii și administratorii legii erau toţi fraţi, copii ai aceluiași Tată. Isus i-a făcut pe oameni să înţeleagă că ei nu trebuie să dea nimănui un titlu de onoare care să arate că are dreptul să stăpânească asupra conștiinţei sau credinţei lor.

Dacă Hristos ar fi astăzi pe pământ, înconjurat de aceia care poartă titlul de „cucernicul”, sau „preasfinţitul”, n-ar repeta El cuvintele: „Să nu vă numiţi dascăli, căci Unul singur este Dascălul vostru – Hristosul”? …
Mântuitorul a spus mai departe: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa va fi smerit și oricine se va smeri va fi înălţat.” De repetate ori, Hristos îi învăţase pe oameni că adevărata măreţie se măsoară prin valoarea morală. După aprecierea Cerului, măreţia de caracter constă în a trăi pentru binele semenilor noștri și a săvârși fapte de iubire și de milă. Hristos, Împăratul slavei, a fost un slujitor al oamenilor căzuţi. – Hristos, Lumina lumii, pp. 613–614

[Hristos] a descoperit mijlocul prin care să poată fi deosebit adevăratul învăţător de cel fals: „Cine vorbește de la sine, caută slava lui însuși, dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat și în el nu este strâmbătate” (Ioan 7:18). Acela care caută slava sa vorbește numai de la sine. Spiritul preocupării numai pentru sine își trădează originea. Dar Hristos căuta slava lui Dumnezeu. El rostea cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta era dovada autorităţii Sale ca Învăţător al adevărului. – Hristos, Lumina lumii, p. 456

Marți, 17 noiembrie: Moise și Prorocii

Eșecul în studierea Cuvântului lui Dumnezeu este marea cauză a slăbiciunii intelectuale și a ineficienței. Întorcându se de la acest Cuvânt pentru a se hrăni cu scrierile unor profani, mintea își pierde puterea și noblețea. Ea pierde contactul cu principiile adânci și cuprinzătoare ale adevărului veșnic. Înțelegerea se adaptează lucrurilor cu care este familiarizată și, prin devoțiunea ei față de lucrurile mărginite, slăbește și, după un timp, devine incapabilă de a se mai dezvolta.
Aceasta este o falsă educație. Lucrarea oricărui profesor trebuie să fie fixarea minții tinerilor asupra marilor adevăruri ale Cuvântului Inspirației. Aceasta este educația esențială pentru viața prezentă și cea viitoare. – Lift Him Up, p. 119

Cuvântul lui Dumnezeu este marele manual. Dar mulți, deși pretind că îl venerează, pun alte cărți înaintea lui. Înțelepciunea omului este înălțată mai presus de înțelepciunea lui Dumnezeu. …
Biblia este manualul care trebuie studiat cu sârguință, nu așa cum am citi o carte printre multe alte cărți. Pentru noi, ar trebui să fie cartea care răspunde tuturor nevoilor sufletului. Această carte îl va da aceluia care o studiază și ascultă de învățăturile ei înțelepciune pentru mântuire. După cum mâncarea nu poate hrăni corpul dacă nu este mâncată și digerată, nici Cuvântul Viului Dumnezeu nu este de folos pentru suflet decât dacă este primit ca învățător care dă cea mai înaltă învățătură, mai presus de toate producțiile minții omenești, și dacă omul ascultă de principiile lui pentru că el este înțelepciunea lui Dumnezeu. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 127

Domnul nu răsplătește mărimea lucrului. El nu privește atât de mult la cât de mare este lucrarea făcută, ci la credincioșia cu care este îndeplinită. Sunt răsplătiți robii buni și credincioși. Pe măsură ce ne cultivăm puterile pe care Dumnezeu ni le-a dat aici, noi vom crește în cunoștință și în pricepere și vom fi în stare să înțelegem și să prețuim viața veșnică. Cei care au abuzat în această viață de privilegiile pe care le-au primit de la Dumnezeu și s-au mulțumit cu starea lor de ignoranță, ocupându-și mintea cu subiecte banale pentru ei înșiși și pentru alții, nu vor înțelege responsabilitatea personală, nu își vor ține în frâu înclinațiile spre rău și nu vor lua hotărâri mari în vederea unei vieți mai curate, mai înalte, mai sfinte.
Tinerii trebuie să învețe în vederea lumii care va veni. Stăruința în dobândirea de cunoștințe, controlată de temerea și dragostea de Dumnezeu, le va da putere sporită spre bine în această viață, iar aceia care au făcut ca privilegiile lor cele mai mari să devină cele mai mari ținte aici vor lua cu ei în viața viitoare aceste achiziții valoroase. Ei au căutat și au obținut ceva ce este nepieritor. Capacitatea de a aprecia acea slavă cum „ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit” va fi proporțională cu realizările atinse prin cultivarea facultăților în această viață. – Principiile fundamentale ale educației creștine, pp. 48–49

Miercuri, 18 noiembrie: Bărbați și femei înțelepte

Numele lui Iehova a fost mult onorat în prima parte a domniei lui Solomon. Înțelepciunea și dreptatea manifestate de împărat dădeau mărturie tuturor popoarelor despre atributele minunate ale Dumnezeului pe care Îl slujea. Pentru o vreme, Israel a fost ca o lumină care arăta măreția lui Iehova. Adevărata slavă a primei părți a domniei lui Solomon nu s-a văzut în înțelepciunea neîntrecută, în bogățiile fabuloase, în puterea fără egal și în renumele lui, ci în onoarea adusă Numelui Dumnezeului lui Israel, prin folosirea înțeleaptă a darurilor Cerului.

Pe măsură ce anii treceau și faima lui Solomon creștea, el căuta să-L onoreze pe Dumnezeu, sporind mereu în putere mintală și spirituală și continuând să împartă altora binecuvântările pe care le primea. Nimeni nu putea să înțeleagă mai bine decât el însuși că prin favoarea lui Iehova intrase în stăpânirea puterii și a înțelepciunii și că aceste daruri îi fuseseră acordate ca să dea lumii cunoașterea Împăratului împăraților. – Profeți și regi, pp. 32–33

Dacă în colegiul nostru influenţa va fi cea care ar trebui să fie, tinerii care sunt educaţi aici vor fi făcuţi în stare să-L  descopere pe Dumnezeu în toate lucrările Sale şi să-L slăvească şi, în timp ce sunt angajaţi în cultivarea facultăţilor pe care li le-a dat Dumnezeu, ei se vor pregăti să Îi aducă o slujire mai eficientă. Intelectul sfinţit va deschide comorile Cuvântului lui Dumnezeu şi va aduna mărgăritarele lui preţioase pentru a le prezenta altor oameni şi pentru a-i conduce şi pe aceştia să cerceteze lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. O cunoaştere a bogăţiilor harului Său va înnobila şi va eleva sufletul uman, care, prin legătura cu Hristos, va deveni părtaş naturii divine şi va obţine puterea de a se împotrivi asalturilor lui Satana.
Elevilor trebuie să li se imprime gândul că, în mâinile duşmanului a tot ce este bun, chiar cunoştinţa poate fi o putere care îi va distruge. El a fost o fiinţă foarte inteligentă, care a ocupat o poziţie înaltă printre îngeri şi care, în final, a devenit un răzvrătit şi multe minţi cu realizări intelectuale superioare sunt acum ţinute captive de puterea lui. Însă cunoştinţa sfinţită pe care o oferă Dumnezeu are calitatea potrivită şi va vorbi spre slava Sa. – Mărturii, vol. 4, p. 422

Prin păcat, asemănarea cu divinul a fost mânjită și aproape că a fost ștearsă cu desăvârșire. Puterile fizice ale omului au slăbit, capacităţile sale mintale au scăzut, viziunea sa spirituală s-a înceţoșat. Omul a devenit supus morţii. Cu toate acestea, omenirea nu a fost lăsată pradă deznădejdii. Iubirea lui Dumnezeu și mila Sa infinită stau la baza planului de mântuire, așa că omului i-a fost acordată o viaţă întreagă în care să fie pus la probă. Prin lucrarea de răscumpărare, se urmărea refacerea chipului Creatorului în om, readucerea lui la starea de perfecţiune în care a fost creat, dezvoltarea trupului, a minţii și a sufletului astfel încât să poată fi împlinit scopul divin avut în vedere la crearea lui. Acesta este obiectivul educaţiei, marele obiectiv al vieţii. – Educație, pp. 15–16

Joi, 19 noiembrie: Educația în biserica primară

„Ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți”, spunea Pavel mai târziu, „este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți.
Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc». Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”… (1 Corinteni 2:6-10).
Pavel și-a dat seama că destoinicia sa nu era în sine, ci era datorată prezenței Duhului Sfânt, a cărui influență plină de har îi umplea inima, aducând orice gând în supunere față de Hristos. El vorbea despre sine când zicea că „noi purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru” (2 Corinteni 4:10). În învățăturile apostolului, Hristos era figura centrală. „Trăiesc”, spunea el, „dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Eul era ascuns, iar Hristos era descoperit și proslăvit. – Faptele apostolilor, pp. 250–251

Toți ar trebui să înțeleagă că au nevoie de lucrarea Duhului Sfânt. Dacă Duhul Sfânt nu este primit și iubit ca fiind reprezentantul lui Hristos, Cel care înnoiește și sfințește întreaga ființă, adevărurile fundamentale care i-au fost încredințate omului își vor pierde puterea asupra minții. Nu este de ajuns ca noi să avem o cunoaștere a adevărului. Noi trebuie să trăim și să lucrăm în dragoste, conformându-ne voința cu voia lui Dumnezeu. Celor care fac astfel, Domnul le spune: „Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inima lor” (Evrei 8:10). … Astfel este reînnoită legătura divină dintre Dumnezeu și om. „Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu”, spune El. Nu există vreun atribut al naturii Mele pe care să nu i-l ofer omului ca omul să poată reflecta chipul Meu. – In Heavenly Places, p. 335

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi” (Ioan 14:16,17).
Această făgăduință este pentru noi așa cum a fost pentru ucenici. … Fiecare membru al bisericii ar trebui să îngenuncheze înaintea lui Dumnezeu și să se roage cu ardoare pentru primirea Duhului Sfânt. Strigați: „Doamne, mărește-mi credința! Ajută-mă să înțeleg cuvântul Tău, dă-mi lumină pentru a-l primi! Înviorează-mă prin prezența Ta, umple-mi inima cu spiritul Tău!”
În toate timpurile și în orice loc, în toate necazurile și suferințele, când perspectivele par întunecate și viitorul încurcat, când ne simțim singuri și neajutorați, Mângâietorul ne va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 191

Vineri, 20 noiembrie

Pentru studiu suplimentar:
Astăzi cu Dumnezeu, „Ospățul Cuvântului lui Dumnezeu”, p. 292 (10 octombrie).