Poarta cerului

 

Is. 8,20; Mat. 12,3.5; 19,4; 21,42; 22,31; 24,15; Marcu 12,10.26; 13,14; Luca 6,3; 24,27.44.45; 1 Cor. 4,1-6; 2 Tim. 1,13; Tit 1,9; Evr. 4,12.

 

Domnul, Cel ce-a zis să fie și-a pus tuturor hotar,

Cel ce-a parafat Scriptura cu al mântuirii dar,

Întrupare de iubire pe al Golgotei altar,

Ne oferă, prin credință, azi, al învierii har.

 

Lumea-i plină de credințe și de practici, fel de fel,

Risipindu-și printre dogme pacea lui Emanuel,

Revenindu-ne în fire, cei ajunși săraci și goi,

Să ne-ntoarcem la Scriptură, unde Domnul e cu noi!

 

Da, Scriptura-i temelia adevărului ceresc,

Candela înveșnicirii după Chip duhovnicesc

Și iabocul ghetsemanic, mijlocirii lui Hristos,

Garanția învierii pentru robul credincios.

 

Doar Scriptura ne deschide ușa către Dumnezeu,

În mormântul pocăinței așezând al nostru eu;

Toate slovele Ei sfinte ne vestesc iubirea Lui

Care zilnic ne invită în splendoarea cerului.

 

Cornel Mafteiu

București, 26.04.2020