Poezia studiului 5

Nebucadnețarul firii

Împ. 20.2-5; Prov 14.21; Ier 18.7-8; Daniel 4; Iona 3.10.

Când privirile sunt pline de a mâinilor trufie,
Iar în inimă tronează un toiag de silnicie,
Babilonica-ți putere peste cei de lângă tine
E doar culmea amăgirii ce te-aruncă-ntre jivine.

Din copacul îmbuibării, harul, trunchiul când îți lasă,
Calea umilinței, cată, doar în iarba de acasă,
Ca din pajiștea scripturii, Cel ce în curând coboară,
Ochii minții să-ți ridice către-a dragostei comoară!

Nebucadnețarul firii să bea roua umilinței,
Ca pe buze să răsară trâmbițările credinței
Și privirile, de-a pururi, doar spre Domnul să-ți rămână,
Prin puterea Celui veșnic, printre semeni, veste bună!

Cornel Mafteiu
București, 29.01.2020