Vești misionare – 30 noiembrie 2019

O lecție pentru niște orfani din Rusia

Andrew McChesney, Adventist Mission

Provocarea părea enormă. Natalia Balan, o femeie de 59 de ani, nu știa cum să-L facă pe Dumnezeu să fie real în inimile celor doi frați pe care îi luase de la un orfelinat din Rusia.
Băieții – Daniil, de 10 ani, și fratele său, Nikita, de 9 ani – suferiseră abuzuri groaznice din partea tatălui lor, care era alcoolic, iar ulterior ajunseseră în orfelinat. Mama lor murise.
Natalia și soțul ei, Iakov, pastor pensionar, adventist de ziua a șaptea, au adoptat copiii și i-au luat în casa lor din Obolensk, un orășel mic, de vreo 4 600 de locuitori, situat la 115 kilometri sud de Moscova. Ei citiseră apelul lui Ellen White ca fiecare familie adventistă să se îngrijească de orfani. Părinții au început să se roage fierbinte ca Dumnezeu să se manifeste în viețile băieților.

Apoi s-a întâmplat tragedia.
Daniil și Nikita aveau două biciclete vechi pe care le adorau, ele fiind un cadou de la vecinii lor buni. Băieților însă nu le plăcea să ducă bicicletele cu liftul până la etajul șapte, unde era apartamentul lor. Au ignorat sfatul tatălui lor de a nu le lăsa la parter şi, într-o bună zi, bicicletele au dispărut. Cât au mai plâns bieții băieți!
– Haideți să ne rugăm și Dumnezeu ne va ajuta, a spus mama.
La altarul de dimineață, mama s-a rugat:
– Dumnezeul nostru mare, Te rugăm să îi faci Tu pe cei care au furat bicicletele să le aducă înapoi.
Apoi s-au rugat și băieții. Orașul avea o singură școală, iar mama era sigură că niște băieți de la școală luaseră bicicletele. Cu permisiunea directorului, a pus peste tot prin școală afișe cu următorul mesaj: „Niște copii din această școală au furat două biciclete care aparțin unor copii orfani. Vă rugăm să returnați bicicletele.”
Mama și cei doi băieți s-au rugat în fiecare dimineață și seară timp de trei zile.
Într-o zi, cineva a sunat la interfon. O voce masculină a spus:
– Veniți jos și luați bicicleta.
La parter, mama a găsit un străin cu o bicicletă nouă, foarte scumpă.
– Am văzut afișele când am mers să îmi iau fiul de la școală, a spus el. Băiatul meu este prea mic pentru bicicleta aceasta, el este abia în clasa întâi, așa că am decis să vă ofer această bicicletă.
Bicicleta aceea a mers la băiatul cel mai mare, Daniil.
– Doamne, Îți mulțumesc pentru bicicleta aceasta atât de frumoasă! s-a rugat el în seara aceea.
Nikita se bucura împreună cu fratele său, însă și-ar fi dorit propria bicicletă.
Mama i-a spus:
– Hai să ne rugăm lui Dumnezeu!
Familia s-a rugat timp de mai multe zile pentru o bicicletă și pentru Nikita.

Într-o dimineață, interfonul a sunat din nou și o voce de bărbat a spus:
– Veniți jos și luați bicicleta.
Când a ajuns la parter, mama a găsit un alt străin cu o altă bicicletă scumpă, puțin mai mică decât prima. Omul a spus, de asemenea, că bicicleta era prea mare pentru fiul său de clasa întâi. Ce fericit era Nikita!
Hoții nu au returnat niciodată bicicletele furate, dar familia I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că le-a răspuns rugăciunilor și le-a oferit biciclete mult mai bune decât cele vechi.
„Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că El răspunde rugăciunilor. El a răspuns rugăciunii mele ca băieții mei să-L cunoască pe Dumnezeu”, a spus Natalia.