Ediția instructori (st. 1)
PRIVIRE GENERALĂ
Verset-cheie: Ezra 1:1-3.
Pasaje biblice în studiu: Ezra, capitolele 1; 4:1-5; 7.
Dumnezeul nostru este Domnul istoriei. El a intervenit în favoarea poporului Său pentru a-Și împlini făgăduințele de a-l aduce acasă. El le-a purtat de grijă israeliților și Se va îngriji şi de nevoile noastre la timpul ales de El.
Cărțile Ezra și Neemia, care la început erau o singură carte, încep cu o lecție despre cum a lucrat Dumnezeu plin de milă pentru poporul Israel prin împăratul Cirus. Ele se concentrează în special pe vremea lui Zorobabel și Ezra. Primul grup de robi, care s-a întors în Israel în 537/6 î.Hr., a fost condus de Zorobabel și de Iosua, marele-preot. Experiența lui Zorobabel cu reconstruirea Templului din Ierusalim este prezentată în primele patru capitole din Ezra. Capitolul 7 începe cu întoarcerea celui de-al doilea grup de robi, optzeci de ani mai târziu, sub conducerea lui Ezra.
Studiul din această săptămână aminteşte de neliniştea lui Daniel cu privire la întârzierea împlinirii profeţiei lui Ieremia despre întoarcerea robilor din Babilon (Ieremia 25:11,12; Daniel 9:1,2). Dumnezeu l-a asigurat pe Daniel că El veghea asupra robilor și că avea să Își împlinească făgăduinţa. Împăratul Medo-Persiei a împlinit profeția și le-a poruncit evreilor să se întoarcă și să reconstruiască templul sub conducerea lui Zorobabel.
Al doilea grup al celor întorși din Babilon a ajuns în 457 î.Hr., aproximativ la şaizeci de ani după reconstruirea templului (515 î.Hr.), deci la optzeci de ani după revenirea în ţară a primului grup. Capitolul 7 din cartea lui Ezra detaliază întoarcerea lor şi ni-l prezintă pe Ezra, cărturar și cunoscător al Legii lui Dumnezeu, care caută să reînvie interesul iudeilor pentru Cuvântul Domnului.
COMENTARIU
Pentru a înțelege soliile lui Ezra și Neemia, este important să cunoaștem schema structurii literare a celor două cărți:
Structura literară a cărții Ezra (simplificată)
I. Întoarcerea din Babilon la Ierusalim după decretul lui Cirus.
1. În 537/536 î.Hr., sub călăuzirea lui Dumnezeu, Zorobabel și Iosua au adus înapoi primul grup de evrei (Ezra 1:1 – 4:5).
2. Reconstruirea Templului lui Dumnezeu la Ierusalim sub domnia mai multor împărați străini (Ezra 4:6 – 6:22).
II. Întoarcerea din Babilon la Ierusalim după decretul lui Artaxerxes.
1. În 457 î.Hr., sub călăuzirea lui Dumnezeu, Ezra aduce înapoi în Iuda al doilea grup de israeliți (Ezra 7:1 – 8:36).
2. Reformele lui Ezra (Ezra 9:1 – 10:44).
Structura literară a cărții Neemia (simplificată)
I. Întoarcerea din Babilon la Ierusalim cu scrisorile de susținere din partea împăratului Artaxerxes.
1. În 444 î.Hr., sub călăuzirea lui Dumnezeu, Neemia aduce în Iuda al treilea grup de israeliți (Neemia 1:1 – 2:10).
2. Este reconstruit zidul Ierusalimului (Neemia 2:11 – 7:3).
II. Studierea Cuvântului lui Dumnezeu; reînviorare și reformă în Israel.
1. Sunt enumerați cei care s-au întors. Ei se dedică total lui Dumnezeu, studierii Scripturii și împlinirii voii Sale. Cei întorși sărbătoresc sfințirea zidului Ierusalimului (Neemia 7:4 – 12:47).
2. Reformele finale ale lui Neemia (Neemia 13:1 – 13:31).
Familiarizează-te cu aceste structuri, evenimente istorice de bază și date, eventual memorează-le. Ele te vor ajuta să ai clare în minte cele trei intervenții ale lui Dumnezeu în favoarea poporului Său pentru a-l aduce înapoi la Ierusalim şi să înțelegi mesajul celor două cărți: Domnul este credincios și Își împlinește făgăduințele. Nu uita că unele părți din aceste cărți sunt construite tematic, nu cronologic (în special Ezra 4:6-23).
În cadrul schemei structurii cărților Ezra și Neemia, să observăm decretele care au facilitat cele trei întoarceri ale poporului lui Dumnezeu la Ierusalim:
Cele trei decrete hotărâtoare ale împăraților Medo-Persiei:
1. Porunca lui Cirus, în 538 î.Hr., prin care evreii se întorc din robia babiloniană și încep să reconstruiască Templul din Ierusalim.
2. Porunca lui Darius, în 520 î.Hr., prin care evreii se întorc la Ierusalim și reiau construirea templului (finalizat și sfințit în 515 î.Hr.).
3. Decretul lui Artaxerxes, în 457 î.Hr., prin care este reconstruită cetatea Ierusalim și evreii obțin autonomia națională.
Trebuie subliniat că adevărata problemă pentru Ezra și Neemia nu a fost reconstruirea templului (finalizat și sfințit pentru slujire în 515 î.Hr., cu aproape şaizeci de ani înainte ca Ezra să ajungă în Ierusalim). În primul rând, cei doi bărbați au încercat să reconstruiască cetatea Ierusalim, să restabilească conducerea și să dobândească autonomia națională pentru Israel. Iată şi un tabel cronologic al evenimentelor în timpul împăraților Persiei (537–444 î.Hr.)
| Împăratul
Persiei |
Anii domniei | Grupul întors în ţară;
evenimente semnificative |
Ce s-a reconstruit în acea
perioadă |
| Cirus
al II-lea, cel Mare |
559-530 î.Hr. | 537/536 î.Hr. Primul
grup al celor întorși (Zorobabel și Iosua) |
Începe reconstruirea
templului |
| Cambyses
al II-lea |
530-522 î.Hr. | ||
| Darius I | 522-486 î.Hr. | Martie 515 î.Hr. – Templul
este finalizat și sfințit |
|
| Xerxes | 486-465 î.Hr. | Estera este aleasă
de Xerxes I să fie împărăteasă |
Împotrivire față de
reconstruirea Ierusalimului |
| Artaxerxes I | 465-425 î.Hr. | 457 î.Hr. – Ezra se
întoarce cu al doilea grup
445/444 î.Hr. – Neemia vine cu al treilea grup |
Începe cea mai lungă
perioadă profetică (Daniel 8:14; 9:24-27)
Împotrivire față de reconstruirea Ierusalimului (Ezra 4:7-23)
Zidul Ierusalimului este reconstruit |
Întoarcerea primului grup de iudei (537/536 î.Hr.)
Ca o împlinire a profețiilor lui Ieremia și Isaia, împăratul Cirus proclamă: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, … mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda” (Ezra 1:2). Din această afirmație nu putem totuși deduce că Cirus a devenit credincios lui Iehova. El dorea să le facă pe plac naţiunilor din împărăția lui prin recunoașterea zeilor lor și a religiilor lor. El credea în toți zeii şi le cerea binecuvântarea în dorința de a câștiga susținerea supușilor săi. Pana inspirată ne spune: „… Chiar la vremea când Dumnezeu spusese că va porunci rezidirea Templului din Ierusalim, El a făcut ca marele conducător, Cirus, ca unealtă a Lui, să cunoască prorociile cu privire la el, cu care Daniel era atât de familiarizat, și să-i dea poporului iudeu libertatea.
Când împăratul a văzut cuvintele care profetizaseră, cu peste o sută de ani înainte de nașterea lui, modul în care Babilonul avea să fie luat; când a citit solia adresată lui de Conducătorul universului… inima i-a fost mișcată profund și s-a hotărât să împlinească misiunea încredințată de Cer.” – Ellen G. White, Profeți și regi, p. 557. Prin urmare, Cirus a dat decret ca robii evrei să se întoarcă la Ierusalim. Prima întoarcere nu a fost o relocare forțată; evreii aveau libertatea să se întoarcă în țara lor sau nu. Despărțirea lui Israel (regatul din nord) de Iuda (regatul din sud) și separarea dintre seminții nu fusese vindecată în timpul robiei. Doar urmașii celor din Iuda au răspuns chemării de a se întoarce în ţara lor.
Împăratul Cirus l-a numit conducător pe Șeșbațar („păcat” sau „Shamash îl protejează pe tată”). Ce indiciu ne oferă numele cu privire la identitate? Numele Șeșbațar, cu menținea că el era conducător, apare doar la începutul întoarcerii din robia babiloniană. Mai mult, voievodul poporului este numit întotdeauna Zorobabel („sămânța Babilonului”). Adesea s-a presupus că Șeșbațar și Zorobabel sunt nume pentru aceeași persoană (ambele nume sunt babiloniene, dar al doilea ar putea fi mai neutru din punct de vedere religios și mai oficial).
Zorobabel a adus primul grup de evrei în Ierusalim și a început reconstruirea templului. Totuși a întâmpinat multă împotrivire și, pe parcursul anilor, lucrarea s-a oprit şi a fost reluată de mai multe ori. În 520/519 î.Hr., Dumnezeu i-a trimis pe prorocii Hagai și Zaharia să îi încurajeze pe cei întorși și stabiliți acolo să încheie lucrul la templu. De la întoarcerea primului grup şi până la finalizarea și sfințirea templului (515 î.Hr.) au trecut douăzeci de ani.
Întoarcerea celui de-al doilea grup de exilaţi (457 î.Hr.)
În Ezra 8 sunt enumerați toți captivii de război care s-au întors împreună cu Ezra. Pe lângă preoți și familiile împărătești, sunt menționați doisprezece capi de familii. Întoarcerea robilor reamintește de exodul măreț din Egipt. La fel cum în trecut cele douăsprezece seminții au venit din Egipt în Țara Făgăduinţei, acum, din nou, douăsprezece familii călătoreau spre Israel.
Al doilea grup s-a putut întoarce pentru că împăratul Artaxerxes a trimis o scrisoare prin Ezra, deschizând astfel calea înaintea evreilor. Din nou, este evidențiat faptul că oricine dorea să se întoarcă la Ierusalim o putea face. Artaxerxes Îl recunoaște pe Dumnezeul lui Israel, care pentru el era doar un „dumnezeu” din zonă. Este interesant că împăratul recunoaște inteligența lui Ezra și menționează în mod specific „înțelepciunea dată lui de Dumnezeu”, numindu-l conducătorul acestei expediții. Misiunea lui Ezra era să-l învețe pe popor Legile lui Dumnezeu și să reintroducă prevederile religioase. Împăratul a înțeles și care era rolul lui în această lucrare – prin faptul că trimitea înapoi acest grup cu Ezra, el ajuta la restaurarea religiei evreilor și a identității lor.
Prin porunca lui, singura care prevedea rezidirea Ierusalimului și nu doar a templului, împăratul Artaxerxes a împlinit profeția de şaptezeci de săptămâni din Daniel 9:25. Anul 457 î.Hr. este punctul de începere al celor şaptezeci de săptămâni „puse deoparte” din profeția despre două mii trei sute de seri și dimineți (ani), ambele perioade începând în același an. Profeția despre şaptezeci de seri și dimineți se încheie în anul 34 d.Hr. – omorârea cu pietre a lui Ștefan, care marchează începutul propovăduirii Evangheliei la neamuri după răstignirea lui Isus din 31 d.Hr. (mijlocul săptămânii din Daniel 9:27). Perioada de două mii trei sute de ani s-a încheiat în 1844, fiind cea mai lungă perioadă profetică. Încheierea ei marchează începutul judecății preadvente în ceruri (Ziua antitipică a Ispășirii). Astfel, momentul întoarcerii lui Ezra în Israel joacă un rol central în profeție. (Mai multe despre acest subiect, în studiul 3.)
APLICAȚIA
Ezra 1:1 spune că „Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perșilor”, astfel încât acesta a dat o poruncă prin care li s-a permis evreilor să se întoarcă în Israel. Cirus a răspuns Duhului lui Dumnezeu, care l-a inspirat să le poruncească evreilor să reconstruiască Templul de la Ierusalim. Uimitor, un împărat păgân răspunde chemării lui Dumnezeu! „A trezi” vine de la cuvântul ur, care înseamnă „a trezi din somn”, sau „a scula”. Într-un sens, Cirus „se trezește” la chemarea lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu lucrează în viața noastră şi noi suntem „treziți” să ascultăm chemarea și să urmăm călăuzirea Sa. O astfel de motivație vine în urma recunoașterii puterii și a milei lui Dumnezeu în trecutul și în viața noastră. Înţelegerea acesta şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu ne dau putere să Îl adorăm, să Îl urmăm și să perseverăm în umblarea noastră cu El și în lucrarea pe care El ne-o încredinţează. Când știm cu câtă iubire a intervenit El pentru poporul Său și cum l-a îndrumat la acțiune, când înțelegem cine este Dumnezeu și ce a făcut El pentru noi, această înţelegere se va vedea în purtarea noastră.
După ce menționezi ce înseamnă „a trezi din somn”, sau „a scula” (Ezra 1:1), discutați următoarele întrebări în cadrul grupei:
Ce te motivează să-L urmezi pe Domnul?
Cum ai simțit în viața ta că Dumnezeu „te-a trezit” ca să faci ceva pentru El?
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse
