Ediția instructori (st. 12)

PRIVIRE GENERALĂ

Noi nu generăm har, noi reflectăm harul lui Dumnezeu. Harul, sau mila lui Dumnezeu, face parte din răspunsul Său la starea disperată a omenirii căzute în păcat. De asemenea, Domnul Își arată mila prin slujitorii Săi. Termenul ebraic pentru har, milă, este hesed, care înseamnă o „iubire loială” sau „bunătate plină de iubire”. Cuvântul din limba greacă este eleos și înseamnă a fi profund preocupat de bunăstarea celorlalți. Este o trăsătură de caracter a lui Dumnezeu, pe care o vedem în Vechiul și în Noul Testament. Este important faptul că, în instrucțiunile date pentru construirea sanctuarului din Vechiul Testament, în Exodul 25, Dumnezeu îi spune lui Moise să construiască un „tron al harului” din aur curat, acesta era capacul chivotului legământului din Sfânta Sfintelor (Exodul 25:21), chiar dacă în expresia „tronul harului (tronul milei)” se folosește un termen diferit de hesed.
În acest studiu, vom găsi asigurarea Scripturii că aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu pot fi liberi de orice grijă când se concentrează asupra priorităților Împărăției. Vom examina atitudinile celor milostivi și generoși și strategiile folosite pentru a face față eficient problemelor și oportunităților slujirii. Vom observa chemarea și rolul celor milostivi în a facilita reconcilierea și împăcarea, dar și a vorbi pentru cei „care nu au glas”. Dacă ai Manualul bisericii, verifică secțiunea despre sfatul bisericii privind menținerea pașnică a unei poziții fără compromis pentru dreptate și echitate în problemele civice.
Analizați în grupă progresul bisericii în ce privește răspunsul la apelurile pentru milă. Încearcă să evaluezi eficiența bisericii tale în a iubi mila și a o arăta.

COMENTARIU

Pasaj biblic. Matei 25:31-40. Lucrarea noastră pentru lume nu ține doar de domeniul doctrinelor și ideilor. Ea trebuie demonstrată prin fapte bune și corectitudine, compasiune și dreptate. „Lucrarea de ajutorare practică va avea un efect mult mai mare decât numai predicarea. Noi trebuie să-i hrănim pe cei flămânzi, să-i îmbrăcăm pe cei goi și să-i adăpostim pe cei fără cămin. Dar noi suntem chemați să facem mult mai mult decât atât. Numai iubirea Domnului Hristos poate satisface nevoile sufletului.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 417

Dragostea Domnului Isus și importanța faptelor de milă au fost demonstrate clar în pildele și vindecările Sale, atât fizice, cât și spirituale. De exemplu, vorbind despre sfârșitul veacului, în pilda cu oile și caprele (Matei 25:31-40), Isus leagă mântuirea de o atitudine de milă. Această legătură o vedem din nou în pasajul despre vindecarea spirituală a lui Zacheu. Mila și harul lui Hristos au câștigat inima lui Zacheu. El a răspuns la această milă prin a le da săracilor jumătate din tot ce avea și a înapoia împătrit oricărui om pe care îl înșelase. Apoi Isus i-a spus: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9). Din nou, Domnul leagă mântuirea de milă – o prioritate a Împărăției Sale.
În lucrarea Sa, Isus a devotat mai mult timp vindecării decât predicării și adesea a arătat milă prin vindecarea celor posedați de demoni, celor desfigurați de boală, a orbilor, surzilor, muților, a celor fără apărare și a celor cu sufletul rănit. „Tendința religiilor din toate timpurile a fost să se preocupe mai mult de religie decât de omenire; lui Hristos I-a păsat mai mult de omenire decât de religie, ba chiar grija Lui pentru omenire a fost principalul mod de a-ș i exprima religia.” – Henry Drummond, The Programme of Christianity, New York, Thomas Y. Crowell & Company, 1891, p. 9
Invită-i pe membrii grupei să discute despre implicațiile citatului de mai sus. În deschiderea discuției, invită-i să citească Iacov 1:26,27 și 2:15-18.

Steaua de mare
A face dreptate și a iubi mila (Mica 6:8) pot părea misiuni imposibil de îndeplinit, date fiind problemele enorme și copleșitoare ale societății.
Discutați în grupă: Cum ar putea membrii din biserica ta să scape de „oboseala” de a mai avea milă și să reziste ispitei de a nu face nimic, pentru că, oricum, nu poți face totul?
Se spune că un băiat se plimba pe plajă și a întâlnit sute de stele de mare aduse la mal de valuri. Băiatul a început să le ducă înapoi în ocean. Cineva l-a văzut și i-a spus că nu va putea să le ducă în apă pe toate. După ce a mai dus una în ocean, el a răspuns că puținul pe care îl putea face însemna viață pentru acea stea de mare.
Chiar dacă vei obosi și te vei simți copleșit în încercarea de a răspunde fiecărei nevoi și fiecărei situații grele pe care o întâlnești, începe de undeva. Tu poți aduce o mângâiere, o lumină, o speranță în viața celor pe care îi ajuți.

Pasaj biblic. Uneori, pentru a arăta milă, este nevoie de educație, deoarece multe situații sunt complicate și neplăcute. În timp, mila se va lovi de o forță oponentă: nedreptatea. Împotriva acestei forțe puternice, faptele de milă pot părea cu totul nepotrivite. Ce bine poți face cu un bol de supă și o bucată de pâine când un om se chinuie cu o dependență?
Probabil de aceea Biblia pune accent în mod egal pe milă și dreptate, deoarece, în mod inevitabil, va trebui să ne confruntăm cu această forță covârșitoare a nedreptății. Un rezumat despre ce înseamnă milă este în Mica 6:8, unde copiilor lui Dumnezeu li se cere: „să faci dreptate și să iubești mila”. A face dreptate înseamnă a-i trata drept și în mod rezonabil pe ceilalți. Înseamnă a lua decizii drepte și rezonabile. A iubi mila înseamnă a fi compătimitor, blând și iertător cu cineva asupra căruia ai putere. Dacă punem aceste două virtuți împreună, urmând porunca din Mica, ajungem la o implicare holistică, plină de putere în viața celor cărora le slujim. De exemplu, cel dependent are nevoie și de hrană, și de tratament. Oamenii străzii au nevoie de prietenie și de locuri de muncă.
Care sunt implicațiile conceptelor de mai sus pentru strategia de slujire a bisericii? Ce relatări biblice despre vindecările miraculoase ale lui Isus ne prezintă persoane care au cooperat cu marele Medic în vindecarea lor? De exemplu, vezi Luca 17:11-14; Ioan 5:1-9; 8:2-11; 9:1-7.

Despre binefacere
Pentru a ilustra importanța tranziției de la ajutor (a-i oferi un pește) la dezvoltare individuală (a-l învăța cum să pescuiască), povestiți întâmplarea de mai jos. Ce îndrumări sunt date pentru generozitate?
Un militant pentru reforma socială coordona un program „Adoptă o familie” pentru familiile urbane care nu își permiteau să cumpere cadouri de Crăciun pentru copii. Odată, de Crăciun, când binefăcătorii generoși urmau să își aducă darurile la familiile pe care le adoptaseră, coordonatorul programului a fost în casele mai multor familii nevoiașe când au ajuns binefăcătorii cu darurile. Copiii au fost foarte entuziasmați și fericiți de cadourile frumos împachetate, dar mamele erau rezervate, deși binevoitoare. Dacă se întâmpla ca și tatăl să fie acasă, el se făcea nevăzut în momentul în care ajungeau darurile. Acești părinți sufereau din cauza pierderii demnității și mândriei. Neputința lor de a le oferi aceste lucruri copiilor era prezentată chiar în propria lor casă.
După această experiență, coordonatorul organizației a deschis un magazin pentru familie. În loc să ducă toate cadourile la familiile adoptate din oraș, binefăcătorii erau rugați să aducă mai multe cadouri neîmpachetate la magazinul pentru familie, unde era un raion special cu jucării de Crăciun. Fiecare articol era vândut pentru un preț nesemnificativ. Părinții din localitate erau invitați să facă acolo cumpărături pentru Crăciun. Cei care nu aveau bani puteau lucra la magazin pentru a câștiga puținul necesar pentru a cumpăra cadouri pentru familia lor, căci se obținea și un oarecare profit din vânzarea cadourilor donate. De Crăciun, părinții puteau simți bucuria de a-ș i vedea copiii deschizând cadourile pe care părinții le obținuseră cu propriile mâini. Numele programului a fost schimbat din „Adoptă o familie” în „Mândrie pentru părinți”. Și săracii trebuie să dăruiască!

Pasaj biblic. Împăcarea este un act de milă. În mila Sa, Isus le oferă pace celor cu inima tulburată (Ioan 14:27). Dumnezeu ne-a împăcat pe noi cu El prin Hristos. I-a încredințat poporului Său „slujba împăcării” (2 Corinteni 5:18) pentru a facilita pacea dintre oameni în împlinirea mandatului Său: „Urmăriți pacea cu toți” (Evrei 12:14). Dumnezeu chiar le-a spus israeliților: „Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie” (Ieremia 29:7).
Împăcarea este o caracteristică a celor care fac parte din familia lui Dumnezeu (Matei 5:9). Cei care cultivă pacea lui Dumnezeu vor primi răsplata de a fi fii și fiice ale lui Dumnezeu, căci ei oglindesc caracterul Lui. În ebraică, termenul folosit pentru pace este shalom, care înseamnă bunăstare totală, personală și ca grup. Dumnezeu dorește ca toţi cei din poporul Său să aducă această pace, shalom, în comunitățile în care slujesc.
Cere-le membrilor grupei să spună cum a adus pace biserica lor – în interior și în afara ei.

APLICAȚIA

Persoane bine intenționate și pline de milă pot deturna încercarea de a arăta milă într-o „caritate toxică” (milostenie care face rău). Mila nu este o destinație, ea este doar ușa, o ocazie de a face un bine. Mila care nu merge în direcția cea bună, adică mila care nu include dezvoltarea celor care beneficiază de ea, va face mai mult rău decât bine atât pentru primitor, cât și pentru dătător. A lucra pentru în loc de a lucra cu cei în nevoie prea adesea duce la „caritate toxică”. Trebuie să credem din toată inima că fiecare om, fiecare comunitate, grup social, oricât de decăzut ar fi, are ceva de oferit. A face pentru o astfel de persoană sau grupare ceea ce ar putea face singură este dăunător atât pentru viața comunității, cât și pentru viața individului. Soluție: Intervenția plină de milă trebuie să fie făcută cu ajutorul comunității, nu cu ajutorul voluntarilor, și condusă de cei din comunitate, nu de voluntari.
Dacă grupa Școlii de Sabat este suficient de mare, împărțiți-vă în perechi și discutați idei pentru aplicarea în viața reală a conceptelor prezentate mai sus. Membrii grupei să facă un plan pentru a răspunde unei nevoi pe care au descoperit-o în vecinătatea bisericii, în cartier. Sau să evalueze o intervenție a bisericii pentru o situaţie în care este nevoie de ajutor în afara bisericii, activitate deja existentă, cu care sunt familiarizați. De asemenea, cere-le să se gândească la următoarele întrebări (notează ideile lor):
1. În ce măsură pot fi implicați cei direct interesaţi în conducerea unor astfel de acțiuni?
2. Cum ne arată programul că principalul obiectiv este auto-susținerea celor aflaţi în dificultate?
3. Care este partea bisericii locale în parteneriatul cu entitățile din vecinătate în acest plan?
4. Cum promovează programul mai degrabă interdependența decât continua dependență?

În încheiere, împărtășiți cu toată grupa ideile discutate.