Ediția instructori (st. 11)

PRIVIRE GENERALĂ

Referindu-se la dezvoltarea fără precedent a creștinismului în primele trei secole, istoricul Rodney Stark spune: „Puterea creștinismului nu stătea în promisiunea unei răsplătiri în altă lume pentru suferința din această viață, așa cum s-a spus adesea. Nu, schimbarea crucială care a avut loc în secolul al III-lea a fost răspândirea rapidă a ideii existenței unei credințe care oferea antidoturi puternice la problemele vieții de aici și acum! Aspectul cu adevărat revoluționar al creștinismului stătea în imperative morale precum: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuți», «fă-le celorlalți ce vrei să îți facă și ei», «este mai ferice a da decât a primi» și «ori de câte ori faceți aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnați frați ai mei, Mie Mi le faceți».” (Rodney Stark, Cities of God: The Real Story of How Christianity Became an Urban Movement and Conquered Rome, p. 30)
Când studiem lecția din această săptămână, suntem îndemnaţi să trăim în fiecare zi cu o dorință fierbinte după Împărăția lui Dumnezeu pe care o aşteptăm, totodată aducând valorile Împărăției în viața noastră și în viețile celor cărora le slujim. Noi empatizăm cu strigătul profetic pentru grăbirea revenirii lui Hristos în Împărăția Sa. În timp ce așteptăm împărăția slavei, ni se reamintește de ocaziile de slujire de acum pe care le vom vedea şi folosi dacă Îl lăsăm pe Hristos să trăiască viața Lui în noi.

Obiectivele instructorului:
• Să alcătuiască împreună cu grupa o listă de motive de a aștepta venirea Domnului, în lumea nedreaptă în care trăim.
• Să sublinieze răspunderea de a folosi bine timpul, acum, când venirea lui Hristos este tot mai aproape cu fiecare zi care trece.

COMENTARIU

Pasaj biblic. Citiți împreună în grupă Tit 2:11-14. Acest pasaj prezintă două împărății: împărăția harului și împărăția slavei. Prima dată, roagă membrii grupei să facă următoarele:

> Explică la ce ne referim prin „împărăție.”
Răspuns: O guvernare sau un teritoriu care are la conducere un împărat; ea are un tron, cetățeni, legi etc.

> Ce este Împărăția lui Dumnezeu, sau Împărăția cerurilor?
Răspuns: Este un domeniu asupra căruia se extinde suveranitatea lui Dumnezeu sau a lui Hristos, fie în cer sau pe pământ, așa cum demonstrează versetul: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ” (Matei 6:10). Totodată, este conducerea plină de har a lui Hristos, Împăratul, în inima și în viața noastră.

> Ce este împărăția harului?
Răspuns: Împărăția harului este o fază a conducerii lui Hristos în care favoarea Sa pusă asupra noastră (harul Său) ne ajută să devenim copiii Săi și cetățeni ai Împărăției. Accesul nostru în această împărăție se face prin credința în Isus ca Mântuitor, Domn și Împărat. Împărăția harului exista înainte de „întemeierea lumii” (1 Petru 1:20). Această împărăție este acum și duce la împărăția slavei.

> Ce este împărăția slavei?
Răspuns: „Când va veni Fiul omului în slava Sa… va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale” (Matei 25:31,32). Împărăția slavei este starea de pace și armonie care se va instaura în univers după eradicarea păcatului.

> Citește Matei 3:1-12 și 11:2-6. La ce se aștepta Ioan Botezătorul la prima venire a lui Isus? De ce a fost el nedumerit văzând ce făcea Isus și mai ales că nu făcea ce aştepta el?
Răspuns: „Ca și ucenicii Mântuitorului, Ioan Botezătorul nu înțelegea natura Împărăției lui Hristos. El se aștepta ca Isus să ia tronul lui David și, pentru că timpul trecea și Mântuitorul nu ridica nicio pretenție la autoritatea împărătească, Ioan a început să se tulbure și să se neliniștească… Întocmai ca profetul Ilie, în spiritul și puterea căruia venise la Israel, el aștepta ca Domnul să Se descopere ca un Dumnezeu care răspunde prin foc… Și acum, din închisoarea în care se găsea, [Ioan] aștepta ca Leul din seminția lui Iuda să trântească la pământ îngâmfarea asupritorului și să-i elibereze pe săraci și pe aceia care plângeau. Părea însă că Isus Se mulțumea să adune ucenici în jurul Său, să-i vindece și să-i învețe pe oameni. Mânca la masa vameșilor, în timp ce zilnic jugul roman apăsa tot mai greu asupra lui Israel, în timp ce împăratul Irod și ticăloasa lui concubină își împlineau orice dorință, iar strigătele săracului și ale suferindului se înălțau la cer.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 215. Astfel, Ioan era confuz.

> Ce împărăție a venit Isus să aducă în timpul primei Sale veniri?
Răspuns: Împărăția harului, cu restaurarea omului, în toate aspectele existenței sale. Judecata este legată de a doua venire – începutul împărăției slavei Sale. Citește și discută câteva pasaje despre împărăția harului din Marcu 5:21-42 și Luca 19:1-10 etc. Pentru mai multe informații, vezi Tragedia veacurilor, pp. 346–348.

> Biserica lui Hristos trebuie să se poziționeze astfel încât să aducă cerul pe pământ. De ce trebuie să facă biserica acest lucru acum, când așteaptă venirea Sa?
Răspuns: În rugăciunea Sa, Isus a spus: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ” (Matei 6:10). Din nou, citește Matei 25:31-46.

> Cum poate fi acțiunea socială „o mărturie vie a apropiatei reveniri a Domnului”?
Răspuns: „Când luăm poziție de partea dreptății, compasiunii și vindecării, noi demonstrăm valorile Împărăției lui Dumnezeu.” – Departamentul Școala de Sabat și lucrare personală al Conferinței Generale, Keys to Adventist Community Services (2008), p. 6

Cele două împărății
Patricia din Africa de Sud demonstrează practic valorile împărăției harului și ale împărăției slavei acum, îngrijind cu iubire de aproape douăzeci de copii care suferă de SIDA sau și-au pierdut părinții din cauza acestei boli. Ea face acest lucru la ea acasă. Întrebată de ce, ea a răspuns: „Vreau ca ei să aibă parte de puțin din revenirea lui Isus acum.” (Cum demonstrează atât de frumos acest exemplu al împărăției harului cum va fi împărăția slavei?)

Ca un vas care se scufundă
Unii oameni simt că orice preocupare pentru ecologie și grija pentru nevoile sociale este o pierdere de vreme, deoarece, oricum, această lume va fi distrusă la sfârșitul timpului.
Astăzi, unii creștini consideră că lumea aceasta este un vapor murdar care se scufundă. EI nu doar că nu văd ce rost are să te îmbarci pe un vas atât de murdar, dar nu văd nici ce sens ar avea să se scoată apa și mizeria din vas pentru a-l face să poată naviga din nou. Ei stau pe „pontonul” vieții, la o distanță sigură, avertizându-i pe pasagerii vaporului că acesta se va scufunda în curând. Acești vestitori ai sfârșitului consideră orice încercare de „a repara vasul” (adică de a îmbunătăți condițiile de viață din această lume) ca lipsită de sens, deoarece, când va reveni, Hristos va pune capăt istoriei pe care o știm noi.
Discutați despre acest gen de justificare „sfântă” a eschivării de la orice activitate. Poate fi o astfel de perspectivă demonstrată biblic? De ce da sau de ce nu?

Pasaj biblic. Miah Arnold a scris un articol în The Michigan Quarterly Review (50, No. 1, iarna 2011) intitulat „Îmi ești dator”, în care descrie nedreptatea total lipsită de sens a suferinței celor nevinovați, a copiilor pe moarte din Centrul Anderson pentru canceroși, din Texas. Ea scrie: „Eu, la fel ca toți ceilalți, încercam să dau sens lucrurilor ilogice.” (Citat de Clifford Goldstein în „It Makes No Sense”, Adventist Review, 18 aprilie 2013, p. 16.)
Discutați următoarea afirmație din acelaşi articol al lui Clifford Goldstein, referitoare la tragediile din lume – ilogicul răului: „Oricât de rele ar fi aceste tragedii, ar fi mai rău dacă ele ar avea sens.” Întreabă grupa: De ce?
Citiți în grupă următoarea afirmație din Tragedia veacurilor și discutați: „Este cu neputință să explicăm originea păcatului, pentru a da un motiv existenței lui… Păcatul este un intrus, pentru a cărui existență nu se poate da nicio explicație. El este tainic, de neexplicat; a-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi o scuză pentru el sau vreo cauză a existenței lui, ar înceta să mai fie păcat.” – pp. 492–493
Citiți și discutați 1 Corinteni 4:5; 2 Tesaloniceni 1:5-10; Apocalipsa 21:4 și alte pasaje la care se mai gândesc membrii grupei care indică faptul că, la timpul ales de El, Dumnezeu cu siguranță va face dreptate și va pune capăt păcatului. În prezent, această lume păcătoasă este plină de asuprire, suferință și tristețe. Cât așteptăm timpul stabilit de Dumnezeu pentru revenirea lui Isus, să continuăm procesul de combatere a faptelor Diavolului, la fel ca Isus (1 Ioan 3:8). El i-a încredințat bisericii Sale misiunea începută de El: „… să aduc vești bune celor nenorociți; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război, izbăvirea… Ei vor zidi iarăși vechile dărâmături… Dar voi vă veți numi preoți ai Domnului și veți fi numiți slujitori ai Dumnezeului nostru” (Isaia 61:1-4,6).

APLICAȚIA

A fi creștin adventist, trăind zilnic în lumina speranței revenirii, înseamnă a evita două extreme: (1) entuziasmul exagerat cu privire la revenirea lui Hristos, care privește lumea ca fiind condamnată și de aceea militează împotriva oricărui efort de a face bine în societatea în care trăim și (2) indiferența față de venirea lui Hristos care face ca lumea prezentă să fie punctul central pentru care trăim și muncim. Pentru cei indiferenți, lumea aceasta nu este o cameră de așteptare pentru lumea viitoare, ci o sufragerie în care te așezi confortabil și relaxat.
Invită-i pe membrii grupei să discute următoarele: Tu în ce „cameră” te afli? Așteptând în mod activ „împărăția slavei”, în ce mod progresează biserica spre a crea „împărăția harului” în „sala de așteptare” (în biserică și în afara ei) care să îndrepte atenția spre „împărăția slavei”?
În „împărăția slavei” va fi „pomul vieții” cu frunze care sunt pentru „vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22:2; Ezechiel 47:9). De ce au nevoie oamenii de vindecare dacă răul a fost exterminat? La fel și râul vindecător din Ezechiel 47:9, apa vieții aduce vindecare oriunde curge – chiar și în cer!
Invită-i pe membrii grupei să împărtășească experiențe despre modul în care biserica ta sau alte biserici sunt un „loc al vindecării” pentru cei din interior și din afara ei.