Vești misionare – 31 august 2019

Iertarea unui tată

Viktor Ståhlberg

În anul 1918, Finlanda a fost scăldată într-un sângeros război civil. Armatele Roșii, compuse în mare parte din bărbați din clasa muncitoare, erau implicate într-un conflict cu Armatele Albe, care reprezentau clasele mijlocii și înalte.
Străbunicul meu, Viktor Ståhlberg, a stăruit de fiul, său Väinö Ståhlberg (unchiul meu), să nu se alăture Armatelor Albe. Viktor, care se alăturase bisericii adventiste cu trei ani în urmă, a citat cuvintele lui Isus din Matei 26:52 – „… cei ce scot sabia de sabie vor pieri”.
„Te rog, fiule, nu te duce în armată cu prietenii tăi!” i-a spus el.
Însă Väinö simțea un îndemn puternic să lupte pentru ceea ce credea și a plecat de acasă în toiul nopții. Duminică dimineața devreme, și-a întâlnit camarazii undeva în Golful Finic, care era înghețat.

Nu a durat mult și soldații Armatei Roșii i-au prins pe Väinö și pe prietenii lui. Mai târziu, s-a aflat că o servitoare care se îndrăgostise de Väinö a vorbit despre planurile lui cu un simpatizant al Armatei Roșii, care, la rândul lui, a transmis această informație.
În acea noapte, tinerii au fost puși într-o sanie trasă de cai și doi soldați ai Armatei Roșii i-au dus înapoi în golful înghețat. Soldații au făcut o gaură în gheață și le-au poruncit prizonierilor să se așeze în rând. Väinö a refuzat și a fost împușcat pe loc. Apoi alți trei tineri au fost uciși. Doi au încercat să fugă, dar au fost și ei împușcați.
Apoi, un al doilea grup de prizonieri a fugit. Cei doi soldați i-au urmărit, dar, în acest timp, unul dintre prizonieri, care se prefăcuse mort lângă acea gaură în gheață, a fugit. Le-a spus atunci celorlalți ce se întâmplase. În golf, soldații Armatei Roșii au aruncat trupurile prizonierilor uciși în gaura făcută în gheață.
Tatăl lui Väinö, Viktor, și restul familiei au plâns zile în șir.
După un timp, cei din Armata Albă au preluat conducerea și Războiul Civil din 1918–1920 s-a încheiat. Au fost luați prizonieri 10 soldați din Armata Roșie și s-a luat hotărârea să fie executați pentru moartea lui Väinö și a prietenilor lui,
Viktor și-a luat Biblia și a fugit spre dealul unde urma să aibă loc execuția.
„Destul cu măcelul acesta”, a declarat el. „Nu vreau să omorâți vreun soldat din Armata Roșie pentru viața fiului meu, nici măcar unul.”
În timp ce predica pe acel deal, ciclul răzbunării a fost întrerupt, iar viețile prizonierilor au fost cruțate. Printre cei 10 soldați se aflau și cei doi fii ai unui fierar din localitate. Văzând că fiii lui sunt salvați, de bucurie, a început să citească Biblia și s-a alăturat Bisericii Adventiste.
Dumnezeu a binecuvântat și familia lui Viktor. Opt membri ai familiei au slujit ca pastori adventiști, inclusiv eu și Toivo Seljavaara, fratele lui Väinö – un evanghelist care a botezat mai mult de 1 500 de oameni.