Ediția instructori (st. 3)

PRIVIRE GENERALĂ

Ziua a șaptea a săptămânii creațiunii – prima zi întreagă pentru Adam și Eva – a fost o zi de odihnă. „În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse” (Geneza 2:2). Sabatul este un monument care Îl onorează pe Dumnezeu ca marele nostru Creator. Repetarea poruncii a patra în Deuteronomul 5:15 leagă păzirea Sabatului de lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare. Dumnezeu a dorit ca Sabatul să fie un memorial al lucrării Sale creatoare și răscumpărătoare. El nu l-a creat ca pe o răsplată pentru munca și truda noastră din timpul săptămânii.

Obiectivele instructorului:
• Reamintește-le membrilor grupei că Dumnezeu a făcut minunea cu mana timp de patruzeci de ani înainte ca Moise să repete Legea lui Dumnezeu la granițele ţării promise (Deuteronomul 4:1; 5:6-21). Această minune includea o porție zilnică de mană (de duminică până joi) și porția dublă de vineri, ca să fie şi pentru Sabat.
• Să observăm că porunca a patra cheamă poporul lui Dumnezeu să le acorde privilegiul universal și egal al odihnei Sabatului tuturor oamenilor, inclusiv robilor și străinilor. Porunca lui Dumnezeu pentru odihna Sabatului se referă și la animalele domestice. Noi credem în privilegiul egal al odihnei Sabatului pentru toți oamenii și pentru animalele domestice, și acest lucru ar trebui să guverneze gândirea noastră, atitudinea noastră față de ceilalți și activitățile noastre personale și în celelalte șase zile ale săptămânii.
• Reamintește-le membrilor grupei că și pământului pe care îl dețineau israeliții îi era permis să se odihnească o dată la șapte ani.
• Îndreaptă-le atenția membrilor grupei spre atitudinea lui Isus faţă de vindecarea în Sabat. Reamintește-le că atitudinea lui Isus față de vindecare ar trebui să ne guverneze atitudinile și acțiunile în celelalte șase zile.

COMENTARIU

Mana şi evitarea risipei
„Mănâncă tot din farfurie! Sunt copii în alte țări care mor de foame!” Acest clișeu este folosit de mulți părinți pentru a încerca să prevină risipa. Totuși există mult adevăr în această mustrare bine cunoscută. De exemplu, în Statele Unite se aruncă anual mai mult de 35 de milioane de tone de hrană, adică aproximativ 40% din toată hrana cumpărată anual în țară.
Relatarea despre mană exemplifică principiul de a lua doar atât cât avem nevoie din hrana dată de Dumnezeu pentru a ne îndeplini nevoile, evitând risipa. Acest principiu ar trebui să guverneze modul în care ne satisfacem toate celelalte nevoi. La început, israeliților le-a fost greu să se încreadă în acest principiu. În loc să creadă că Dumnezeu va repeta minunea în ziua următoare, unii oameni și-au adunat mană în plus, de care nu aveau nevoie, schimbând minunea lui Dumnezeu în viermi. Această lecție din experiența cu mana prezintă un concept biblic repetat din nou și din nou în alte contexte în toată Scriptura. De exemplu, citiţi în grupă Leviticul 19:9,10 și Marcu 6:34-44.

Discutați în grupă
• Ce ne cere Dumnezeu în Leviticul și Marcu să punem deoparte pentru săraci? Hrană? Bani? Timp?
• Cum privește Dumnezeu strângerea obsesivă de lucruri? (Luca 12:16-21)
• Ce alte învățături referitoare la Sabat vedem demonstrate în felul în care era asigurată mana pentru ziua Sabatului?
• Cum ne putem manifesta încrederea în Dumnezeu şi cum ne putem pregăti corespunzător pentru Sabat, din perspectiva lecţiilor învăţate din episodul cu mana?
• Cum este întărită ideea de egalitate prin porunca dată de Dumnezeu poporului Său de a se odihni de munca obișnuită în Sabat?
• Ce mai putem învăța din absența manei în Sabat și din faptul că nu se strica?

Pasaj biblic. Crearea omului şi răscumpărarea lui sunt legate una de alta. Biblia leagă activitatea creatoare a Domnului Isus de activitatea Sa de răscumpărare. Evrei 1:1-3 Îl descrie pe Hristos ca fiind Cel care „a făcut veacurile” (Evrei 1:2, în engl. „a făcut lumile”). Imediat după această afirmație, Pavel menționează că Hristos este Cel care „a făcut curățirea păcatelor” (Evrei 1:3). Coloseni 1:16,20 ne spune ceva asemănător, prezentându-L pe Hristos ca fiind Creator și Răscumpărător. Ca o încununare, Pavel îl numește pe creștin „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17). Cu adevărat, răscumpărarea este un act creator.

Deuteronomul 5:15 prezintă răscumpărarea din sclavie ca motiv pentru păzirea Sabatului. Pentru nişte sclavi, este o veste uimitoare! Nu mai trebuie să lucreze pentru foștii lor stăpâni și libertatea este parte a vieții lor pentru totdeauna. Sclavii nu pot să treacă peste o zi de lucru, dar oamenii liberi pot. A păzi Sabatul înseamnă a-ț i exercita dreptul la libertate. Astfel, în ziua Sabatului, despovărarea de muncă înseamnă eliberare, este libertatea Sabatului.

Discutați în grupă: Cum îți exerciți libertatea în Sabat? Care este diferența între principii și reguli? Împărtășește în grupă câteva modalități de a ne bucura de Sabat, fără a le face regulă pentru alții. Puteți da exemple de așa-zise reguli care nu au la bază principii?

O zi a vindecării
Da, Sabatul este o zi de vindecare. Șapte dintre minunile de vindecare ale lui Isus au fost făcute în Sabat. Scriitorii evangheliilor au înregistrat aceste minuni ca pe un testament, o dovadă a intenției lui Dumnezeu ca Sabatul să fie un timp de vindecare (vezi Matei 12:9-15; Marcu 1:21-28; Luca 4:38,39; Luca 13:10-17; Luca 14:1-6; Ioan 5:1-18; Ioan 9:1-41). Prin aceste minuni de vindecare, Isus dorește să reeduce mintea poporului Său cu privire la păzirea Sabatului. Ziua Lui cea sfântă devenise o zi împovărată de regulile impuse asupra ei, o zi deteriorată de atitudinea celor care inventaseră acele reguli.

Discutați în grupă: Cum influențează respectarea Sabatului modul în care relaționăm cu cei din jurul nostru în fiecare zi? Citește 2 Corinteni 2:15 pentru o înțelegere aprofundată.

Pasaj biblic. Cele trei Sabate
1. Sabatul săptămânal: Leviticul 23:3 rezonează cu Exodul 20:8-11. Leviticul 25 ne arată că preocuparea pentru Sabat se întinde de la Sabatele săptămânale până la anii sabatici: anul sabatic și jubileul.
2. Anul sabatic urmează modelul ciclului săptămânal de șase zile, după care vine ziua de odihnă, Sabatul, extinzând acest model la un ciclu de șapte ani. Pământul, nu doar locuitorii lui, a fost inclus în odihna Sabatului. În Sabatul anilor putem vedea din nou modelul Sabatului săptămânal, căci Sabatul săptămânal „răstoarnă priorităţile, dând atenție în primul rând celor mai slabi și mai vulnerabili membri ai societății. Cei care au cea mai mare nevoie de odihnă – robii, străinii din țară și animalele de povară – sunt scoși în evidență în mod special.” – Sigve K. Tonstad, The Lost Meaning of the Seventh Day, BerrienSprings, MI: Andrews University Press, 2009, p. 126
3. Jubileul: Anul jubiliar (Anul de veselie) era anul în care se iertau toate datoriile și pământurile se întorceau la proprietarii inițiali. (Despre Anul jubiliar s-a discutat în studiul 2.)

Discutați în grupă: Credeți că ar fi ceva din cele menționate mai sus care s-ar putea aplica astăzi?

APLICAȚIA

Dumnezeu ne poruncește să ne odihnim în Sabat de munca noastră din cursul săptămânii și să nu mai urmărim propriile interese, financiare sau de altă natură, în orele sfinte ale acestei zile. Totuși Ellen G. White spune că și în Sabat noi trebuie să fim recunoscători față de puterea continuă a lui Dumnezeu care ne susține:
„Dacă Dumnezeu Şi-ar opri mâna pentru o clipă, omul ar cădea și ar muri. Și omul are o lucrare de făcut în ziua aceasta. Nevoile vieții trebuie satisfăcute, bolnavii trebuie îngrijiți, lipsurile celor în nevoie trebuie împlinite. Acela care neglijează să-i ajute în Sabat pe suferinzi nu va fi considerat fără vină. Sfânta zi de odihnă a Domnului a fost făcută pentru om și faptele de milă sunt în armonie desăvârșită cu scopul urmărit prin ea. Dumnezeu nu dorește ca făpturile Lui să sufere nici măcar o oră, fie în Sabat, fie în altă zi, dacă acea suferință poate să fie îndepărtată.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 207
Cum se armonizează „faptele de milă” pe care le facem în Sabat cu învățătura lui Isus care spune că Sabatul a fost făcut pentru om (Marcu 2:27)? Invită-i pe membrii grupei să își împărtășească mărturia lor despre momentele în care au pus în practică învățătura lui Isus. Poate, în experiența lor, membrii grupei au întâlnit oameni în nevoie sau care aveau o urgență (Luca 14:2-4). Cum au reușit să păstreze sfințenia Sabatului când au încercat să ușureze suferința semenilor în această zi sfântă?