Poezia studiului 1

Ispravnici ai iubirii

Gen. 1,4.10.18.25-31; 2,15; 3,16-19; Prov. 14,31; 22,2.

Bune-au fost făcute toate, de Cel care le-a creat,
Dăruite spre păstrare chipului de lut, curat,
Modelat cu libertatea de-a rămâne credincios,
Apărând grădina vieții de intrusul mincinos.

O fărâmă de-ndoială în cuvântul Celui Sfânt
A deschis spre moarte ochii și blestemul pe pământ
Și cu toate astea,
Domnul, pentru neamul omenesc,
A turnat belșug de jertfă și de har Dumnezeesc.

Chiar dac-am pierdut Edenul, ne-a rămas de-administrat
Cu sudoare și credință tot ce Domnul ne-a păstrat,
Bogăție, sărăcie, după planul Său cel drept,
Căutând în lege, zilnic, drumul milei înțelept.

Azi, când toate cele bune sunt atinse de păcat,
Cel ce-a pus în lut suflarea chipului Său minunat,
Drumul reînveșnirii să ne-arate, S-a-ntrupat
Și ispravnici ai iubirii, până vine, ne-a chemat!

Cornel Mafteiu
București, 03.07.2019