Ediția instructori (st. 11)

PRIVIRE GENERALĂ

Societatea poate fi favorabilă sau ostilă credinței creștine. Familiile care vor să rămână loiale lui Dumnezeu se vor confrunta adesea cu o presiune din partea societăţii de a coborî standardele morale. Cu toate acestea, respingerea inutilă, în numele religiei, a normelor sociale curente este un semn nu de sfințenie, ci de zel greșit orientat, care poate genera acuzaţii față de mărturisirea noastră creștină. Trasarea unei linii clare de separare între normele sociale compatibile cu creștinismul și cele care nu sunt compatibile poate fi o sursă de intensă dezbinare în rândurile credincioșilor (de exemplu, ce s-a întâmplat la Conciliul de la Ierusalim, din Faptele apostolilor 15). O ureche gata să asculte, o atitudine smerită și sensibilitate față de îndrumările Duhului Sfânt sunt necesare pentru a rămâne credincioși față de Biblie și sensibili față de cerinţele sociale.
Când vor să găsească nivelul de adaptare socială potrivit, familiile creștine trebuie să fie convinse că în cadrul creștinismului autentic nu există loc pentru devalorizarea vreunui om, deoarece toți au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:26,27; 9:6). Dacă societatea desconsideră vreun grup pe criterii de sex, etnie, clasă socială, deteriorare fizică sau mintală, vârstă etc., atunci este justificat și necesar să te delimitezi clar de acea atitudine și, prin acțiunile tale, să-L prezinți pe Dumnezeu, care „nu are în vedere fața omului” (Romani 2:11; Faptele 10:34; Galateni 2:6).
La familiile din Biblie putem vedea o mulțime de greșeli din care să învățăm și pe care să le evităm. Aceste familii au fost inspirate, cel puțin parțial, de mediul în care au trăit. În greșeala lui Avraam cu Agar (Geneza 16) și în prezența idolilor în familia lui Iacov (Geneza 35), vedem efectul presiunii popoarelor învecinate asupra poporului lui Dumnezeu. Subliniază în grupă că oamenii care nu sunt conștienţi de influențele societăţii asupra vieţii lor s-ar putea să se conformeze fără ca măcar să-ș i dea seama.

COMENTARIU

Influența inevitabilă a societății

Societatea este o forță motrice în viața noastră. În Occident, dacă cineva te întreabă: „Vrei să bei o cafea înainte de a începe lucrul?”, nu se miră nimeni, deoarece cafeaua este o băutură obişnuită. Însă încearcă să-ț i întrebi un coleg de muncă: „Hei, vrei să luăm niște kiwi și niște suc de mere după serviciu?” și-l vei vedea zâmbind suspicios și întrebând: „Vorbești serios?” De ce este surprins? Kiwi și sucul de mere sunt la fel de arbitrare cum e şi cafeaua. Dar, deși sunt o alegere mult mai sănătoasă, kiwi și sucul de mere nu se numără printre alegerile alimentare obişnuite, astfel că, sugerându-le, vei părea ciudat.
Acesta este un exemplu oarecum acceptabil. Adu în discuție la următorul comitet dacă biserica ar trebui să folosească imnurile mai vechi sau pe cele mai noi și așteaptă-te la un conflict. Și lucrurile se complică și mai mult când muzica altor culturi migrează în zone diferite, generând tensiuni. Tot acest amestec contribuie la a demonstra că, într-adevăr, societatea şi obiceiurile ei exercită o influență considerabilă. Uneori, oamenii cred că sunt determinați de cunoștințele lor teologice atunci când critică sau când susțin o anumită practică bisericească, dar, în realitate, sunt influențați de anumite norme sau obiceiuri locale. Ne este de folos să fim conștienți de această dinamică în ce privește marea varietate de opinii din cadrul bisericii. Cei care au tendințe conservatoare trebuie să aibă grijă ca, în efortul lor de a se proteja de influențe moderne, să nu ajungă să „sfințească” niște trăsături nesemnificative ale credinței și ale practicii lor. La rândul lor, cei care au tendințe liberale ar trebui să se ferească de a „renunța la orice este sfânt”, în încercarea de a se adapta complet la „cerințele vremii”.

Exemple

Deoarece Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este răspândită pe întreg globul, influențele culturale exercitate asupra ei sunt numeroase și variate. Familiile bisericii mondiale trebuie să analizeze mediul în care trăiesc și să se întrebe la care dintre normelor societăţii nu e cazul să se adapteze sau cum se pot folosi de ele pentru a face să înainteze Împărăția lui Dumnezeu. Studiul de față citează câteva exemple în legătură cu modul în care mediul social a influențat diferite familii din Biblie. Deși toate aceste exemple sunt negative, este instructiv să urmărim cum Și-a împlinit Dumnezeu voința, în ciuda obstacolelor create de oameni.

Avraam, Sara și Agar

Dorindu-ș i cu disperare să aibă un moștenitor natural, Avraam și Sara au folosit-o pe sclava Agar ca soluție pentru infertilitatea Sarei (Geneza 16:2). Deși în lumea de azi s-ar evita în majoritatea cazurilor „soluția” la care au apelat ei, mamele-surogat sunt o opțiune bine cunoscută pentru cei care doresc să devină părinți în timpurile noastre. Practica a rămas, deși metoda s-a schimbat prin intervențiile medicale. Continuitatea acestei practici ne ajută să ne identificăm mai bine cu cazul Sarei și cu situația neplăcută în care s-a aflat.
Dumnezeu îi promisese lui Avraam un fiu, un moştenitor (nu pe Eliezer – Geneza 15:4). În Orientul Apropiat antic era acceptat ca o soție să-i ofere altei femei posibilitatea de a naște copii în locul ei, de aceea, era o opțiune la îndemână. Aceasta i-a determinat pe Avraam și pe Sara să încerce „o scurtătură” acceptată social pentru a aduce la îndeplinire promisiunea lui Dumnezeu. Totuși această practică a interferat cu planul lui Dumnezeu și a adus suferințe și dificultăți nenecesare asupra tuturor celor implicați. În cele din urmă, Dumnezeu Și-a împlinit planul (în ciuda greșelii lui Avraam și a Sarei) prin nașterea lui Isaac și, în plus, S-a îngrijit și de izgonita Agar și de fiul ei, Ismael. În relatarea biblică, nu se precizează dacă vreunul dintre ei a căutat sfatul lui Dumnezeu în legătură cu planul lor de a-I aduce la îndeplinire făgăduința, dar știm că au plătit pentru această faptă a lor ani de zile (poate toată viața).
Din această istorie de viață putem extrage un principiu: când încerci să contribui la planurile lui Dumnezeu folosind practici acceptate de societate, poți face mai mult rău decât bine. O analiză atentă, însoțită de rugăciune ar fi făcut să se evite multe necazuri. (Căsătoriile poligame liniștite sunt rare în Scriptură, dovadă că ea reflectă cu acuratețe istoria și cultura vremii.)
Secole mai târziu, insistența încăpățânată a copiilor lui Israel de a avea un împărat este un exemplu de adaptare culturală cu consecințe dezastruoase pentru întreaga națiune. Poporul a spus: „Pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile” (1 Samuel 8:5). Dumnezeu știa că această solicitare era o respingere fățișă a Sa ca împărat (1 Samuel 8:7), pentru singurul motiv de a fi „ca toți ceilalți”. Istoria ulterioară a împăraţilor lui Israel şi Iuda a arătat că această dorinţă de „a fi ca toţi ceilalţi” a condus la dezastru. Dar sunt de menţionat două aspecte importante: (1) Dumnezeu le-a permis această „adaptare” şi chiar El l-a ales pe primul împărat; (2) Dumnezeu a continuat să acționeze chiar în cadrul acestei decizii păcătoase a lui Israel, până acolo încât să înrădăcineze profețiile mesianice în această monarhie. Ce Dumnezeu minunat! Nu a fost planul Său, nici voința Sa ca peste Israel să domnească un împărat omenesc. Cu siguranță că istoria poporului lui Dumnezeu ar fi fost radical diferită dacă ar fi ales să rămână, probabil, singura națiune de pe planetă fără un conducător uman vizibil. Dar Dumnezeu poate să pună în aplicare alt plan, în ciuda alegerilor noastre. El nu renunță la copiii Săi.
Când biserica sau familiile care o compun acceptă astfel de „adaptări”, uneori cu efecte de lungă durată, Dumnezeu poate să acționeze pe lângă și prin deciziile noastre greșite. El nu ne tratează cu o continuă respingere sau mânie. Consecințele naturale ale alegerilor greșite pot fi uneori ele însele o pedeapsă suficientă, ca în cazul monarhiei lui Israel (1 Samuel 8:9-19). Este greşit să folosim această latură a milei lui Dumnezeu ca însemnând libertatea de a merge „cu valul”. Bunătatea și răbdarea lui Dumnezeu în această privință au menirea de a ne conduce la pocăință, nu la a păcătui în continuare (Romani 2:4,5). Poporul lui Dumnezeu se poticnește pe cale în încercarea de a-ș i trăi credința în societatea în care se află. Totuși Dumnezeu ştie exact cum să intervină în favoarea Împărăției sale în orice context social. Dacă vom conlucra cu El, nu numai că ne va călăuzi prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt, dar ne va repara și greșelile.

Tendinţele sociale, o amenințare

Este dificil să menționăm care tendințe sociale sunt în contradicție cu Evanghelia din cauza diversității celor care parcurg aceste studii. Dacă alegem o tendință, vom neglija alte zece. Totuși secularizarea apuseană este un fenomen care își extinde tot mai mult influența.

APLICAȚIA

Sugestii pentru discuţii în grupă
1. Care sunt tendințele sociale din zona ta care acționează împotriva Evangheliei? Sunt și unele care acționează în favoarea ei? Dacă da, care?
2. Gândește-te la parabolele lui Isus care descriu Împărăția lui Dumnezeu și folosește-le ca puncte de referință pentru o societate ideală. Ce ai putea face tu pentru ca grupul social în care trăiești să semene tot mai mult cu un colț de cer?
3. Întreabă-i pe membrii grupei despre diferite practici ale unora dintre membrii bisericii care îi îngrijorează sau le pun la încercare credința. Notează-le, apoi discutați dacă există dispoziții biblice clare împotriva vreuneia dintre ele.