PRIVIRE GENERALĂ

Alegerile fac parte atât de mult din viața noastră, încât adesea nu le mai dăm atenție și apoi suportăm consecințele. Totuși facem aceleași alegeri iar și iar. Studiul acesta se ocupă de natura alegerii și de felul în care se pot face alegeri înțelepte.
În general, când spunem „alegere” ne referim la alegerile libere. Cel mai mare dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu când ne-a creat a fost libertatea de alegere. Fără ea, celelalte daruri nu ar fi putut fi apreciate cum se cuvine. Fără ea, dragostea față de Dumnezeu și închinarea nu ar fi fost autentice. Adevărata libertate face ca dragostea să fie o posibilitate autentică. Dar libertatea are și un potențial spre rău care s-a actualizat iar și iar, de la căderea în păcat.
Dar chiar dacă, metaforic vorbind, răul a scufundat această planetă în întuneric, Dumnezeu a păstrat și a asigurat întotdeauna surse de lumină, ca să ne ajute să găsim calea. Adesea încercăm să punem în seama lui Dumnezeu răspunderea pentru problemele și suferința din viața noastră. Însă o analiză mai atentă ne arată că, în multe cazuri, noi am ignorat resursele de înțelepciune de la Dumnezeu, care ne-ar fi ferit de probleme. Domnul nostru este un Dumnezeu al revelației și al răbdării. El comunică mereu cu noi prin natură (Psalmii 19:1-3; Romani 1:20), prin rugăciune (Matei 21:22; Iacov 1:5), prin Scriptură (Psalmii 119:105; 2 Timotei 3:16), prin sfătuitori evlavioși (Proverbele 11:14; 15:22) și, cel mai glorios, prin viața și prin cuvintele lui Isus (Evrei 1:2,3). Acestea sunt luminile noastre în lume și nu ar trebui să facem nicio alegere importantă fără să ținem seama de ele, în special când este vorba de domeniile subliniate de acest studiu: (1) prietenii, (2) partenerul de viață și (3) ocupația (profesia).

COMENTARIU

Motivația eticii creștine

Noi suntem cine suntem și ne aflăm unde ne aflăm ca urmare a alegerilor noastre. Desigur, viața ne este afectată și de alegerile altora, pentru că trăim în interdependență unii cu alții, dar modul în care răspundem la alegerile lor ne face să avem o responsabilitate. Perspectiva aceasta ne face răspunzători pentru situația în care ne aflăm în prezent și, în același timp, ne ajută să admitem că unele evenimente ale vieții nu se află sub controlul nostru. Ramificațiile alegerilor noastre în viață sunt importante. Astfel, ar fi de dorit ca toți să facă eforturi pentru a înțelege natura deciziei morale pe care o au de luat și apoi să adopte în mod intenționat cadrul etic cel mai rezonabil. Din nefericire, de obicei, oamenii petrec mai mult timp căutând și socotind ce să-ș i mai cumpere decât după ce sistem etic să trăiască.
Conveniențele, tendințele sociale, presiunea de grup, emoțiile, obiceiurile și preferințele personale sunt ghizi nesiguri pentru acele alegeri care să conducă la viața pe care o dorește Dumnezeu pentru noi. A ne baza deciziile pe fundamente atât de instabile este o nebunie. Fie că suntem sau nu creștini, ar trebui să ne punem întrebarea: Pe ce îmi bazez deciziile?

Fundamentul eticii creștine

Piatra de temelie a eticii creștine este faptul că am fost creați după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Cu cât cunoaștem mai bine caracterul lui Dumnezeu, cu atât orizontul nostru etic se lărgește și destinul se vede mai glorios (2 Corinteni 3:18). Așadar, cum poate fi păstrat și refăcut chipul lui Dumnezeu în noi prin fiecare alegere?
Răspunsul poate fi intuit în legenda despre omul care l-a întrebat odată pe Michelangelo despre statuia lui David: „Cum ai creat o asemenea capodoperă dintr-un bloc de marmură fără nicio formă?” Michelangelo a răspuns: „Eu doar am îndepărtat din blocul brut tot ce nu arăta ca David.” Tot așa, noi putem alege să facem doar acele lucruri care arată ca Isus și să îndepărtăm din viața noastră tot ce nu arată ca El. A fi conștienți de chemarea noastră de a purta chipul lui Dumnezeu este esențial pentru scopul eticii creștine. Dar avem nevoie de mai mult ajutor și de mai multă călăuzire decât doar să fim lăsați să ne întrebăm: „Ce ar face Isus?”

Sursa eticii creștine

Învățăturile Bibliei ne oferă baza eticii creștine. Regretatul erudit adventist în domeniul eticii, Miroslav Kiš, ne oferă trei elemente care să ne ajute să descoperim înțelepciunea etică în Scriptură (vezi Miroslav Kiš, „Biblical Narratives and Christian Decision”, Journal of the Adventist Theological Society 9/1, 2 [1998]: 24-31). Acestea sunt: (1) principii, (2) reguli de acțiune și (3) modele normative.

Principii. Acestea sunt înrădăcinate în noțiunile noastre fundamentale despre adevărul moral. Ele sunt generale și imuabile, dar au nevoie să fie lămurite din Scriptură. Cele Zece Porunci, Psalmii, Eclesiastul, Proverbele, Evangheliile (în special Predica de pe Munte) și Epistolele sunt surse de principii morale care sunt suficiente pentru diverse situații. Să nu comiți adulter și să-i tratezi pe ceilalți așa cum vrei să fii tratat sunt două exemple de principii atemporale (Exodul 20:14; Matei 7:12).

Reguli de acțiune. Acestea sunt câteva reguli specifice derivate din principiile mai largi, și sunt legate de situații concrete. Porunca dată de Dumnezeu lui Ghedeon, de a distruge altarul lui Baal și de a ridica un altar pentru Domnul (Judecătorii 6:25,26), porunca adresată de Isus tânărului bogat, de a-ș i vinde toate averile (Matei 19:21), și cea adresată lui Petru, de a lăsa sabia jos (Matei 26:52), nu sunt prea potrivite pentru noi astăzi. Dar nu înseamnă să sunt irelevante. Când vine vorba despre închinare, idolatrie, finanțe, priorități sau violență, aceste porunci trebuie luate ca repere pentru a cunoaște mai bine care este voia lui Dumnezeu în orice situație particulară ne-am afla.

Modele normative. Și istoriile biblice ne oferă standarde morale. Pavel spune: „Aceste lucruri [relatările din istoria lui Israel] … au fost scrise pentru învățătura noastră” (1 Corinteni 10:11). Relatările acestea sunt normative, deoarece ne dau avertizări „ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei” (1 Corinteni 10:6). Și sunt modele, pentru că au menirea de a fi imitate. Ele ne ajută să ne identificăm cu personajele care trec prin lupte și prin ispite atunci când sunt în joc principiile morale ale lui Dumnezeu. În narațiunile biblice sunt subliniate consecințele respectării sau încălcării standardelor morale și este arătat lanțul cauză-efect. În lucrarea Biblical Narratives and Christian Decision (p. 29), Kiš arată beneficiile citirii relatărilor biblice ca modele normative: „Noi putem învăța lecții fără a experimenta în mod real păcatul. Modelele normative ne ajută să învățăm prin reprezentare.”
Modelele normative biblice pot fi folositoare și într-o situație în care intră în conflict două principii biblice. Adeseori o întâmplare biblică va oferi soluția. În plus, uneori, deși principiul moral este clar, totuși pot exista multe opțiuni diferite (reguli de acțiune) care par să se aplice în aceeași măsură. Pe care să o adopți? Atunci modelele normative pot servi, cum notează Kiš, la „reglarea cântarului” (p. 30).
Unii membrii ai grupei poate vor considera că acest scurt compendiu de etică creștină este prea concentrat pe comportament sau prea legalist. Unde mai este lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră? Dar mântuirea prin har? Se presupune că aceste dimensiuni ale mântuirii și altele sunt prezente atunci când ne confruntăm cu probleme de natură etică. E potrivit să încheiem discuția amintind că alegerile ne scriu viitorul. Nu este de mirare că un Dumnezeu al dragostei poruncește și reafirmă principii de conduită morală (etice) (Evrei 12:5-8; Apocalipsa 3:19) care să ne facă să ne bucurăm acum de o viață „din belșug”, „iar în veacul viitor”, de „viața veșnică” (Ioan 10:10; Luca 18:30). Nu am aștepta nimic mai puțin de la un tată pământesc. Putem aștepta mai puțin de la Tatăl nostru ceresc?

APLICAȚIE

Secțiunea anterioară a insistat pe teorie. Acum avem ocazia să aplicăm cadrul etic despre care am discutat, la alegerile pe termen lung la care se referă studiul. Iată câteva posibile scenarii legate de alegerea partenerului de viață:

Scenariul 1. Un prieten tocmai a ieșit dintr-o a doua căsătorie eșuată. Există în biserică cineva care i-a atras acum atenția. Prietenul îți cere sfatul. Ce principii, reguli de acțiune sau modele normative din Scriptură i-ai împărtăși?
O posibilă abordare: Autorii studiului au o abordare principială fascinantă a pregătirii pentru căsătorie, invocând regula de aur, care îți cere să devii tu partenerul de viață pe care l-ai dori. Aceasta înseamnă că, dacă cineva caută să se căsătorească, ar trebui ca mai întâi să cultive el însuși calitățile pe care le caută la persoana cu care ar dori să se căsătorească.
Și istoria lui Isaac și a Rebecăi ar putea sluji ca model normativ în această situație: (1) Isaac le încredințează altora alegerea unei soții potrivite pentru el (Geneza 24:1-4); (2) o femeie din țara idolatră în care se afla nu este considerată o opțiune (vers. 6); (3) Isaac medita (probabil în rugăciune) în seara când a venit Rebeca (vers. 63); și (4) toate părțile implicate au părut mulțumite de aranjament.

Scenariul 2. Un prieten trăiește într-o zonă unde poligamia este legală. El se gândește la posibilitatea de a-ș i lua o a doua soție. Mulți dintre patriarhii din Biblie au avut mai multe soții. Cum ai putea folosi cadrul etic discutat înainte pentru a-l îndruma corect?
O posibilă abordare: O regulă de acțiune poate fi cea la care se face referire în Leviticul 18:18, care afirmă: „Să nu iei pe sora nevestei tale ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta, cât timp ea este încă în viață.”
Textul acesta poate fi folosit pentru a susține poligamia, dacă el exclude doar cazul căsătoririi cu două surori rude de sânge. Totuși există argumente puternice că „sora nevestei tale” este o expresie idiomatică ce se referă la orice persoană de sex feminin, excluzând astfel posibilitatea de a mai avea o soție sau mai multe. Richard M. Davidson prezintă opt argumente în favoarea acestei interpretări. (Vezi Flame of Yahweh Sexuality in the Old Testament, 2007, p. 194.)
Dar, dacă refuzăm să interpretăm în felul acesta, ce spune Leviticul 18:18? Idealul edenic al relației exclusive dintre Adam și Eva ne poate arată un principiu valabil. Alte modele normative: istoriile unor familii eșuate în urma căsătoriilor multiple încercate de Avraam, de Iacov, de David sau de Solomon. Puse laolaltă, aceste relatări biblice ne arată clar o poziție negativă față de poligamie.