Comentarii inspirate (st. 13)

Sabat după-amiază, 23 martie

Dumnezeu a descoperit ce urmează să aibă loc în zilele din urmă, pentru ca poporul Său să poată fi pregătit să reziste furtunii opoziției și mâniei. Cei care au fost avertizați cu privire la evenimentele care le stau înainte nu trebuie să aștepte liniștiți furtuna care urmează să vină, mângâindu-se cu gândul că Domnul îi va adăposti pe credincioșii Săi în ziua necazului. Noi trebuie să fim ca niște oameni care Îl așteaptă pe Stăpânul lor nu lenevind, ci lucrând sârguincios, cu o credință care nu se clatină. … În timp ce oamenii dorm, Satana este activ și pregătește totul în așa fel, încât poporul Domnului să nu aibă parte de milă sau de dreptate. Mișcarea duminicală își face acum drum prin întuneric. Conducătorii ascund adevărata problemă și mulți dintre cei care aderă la ea nu își dau seama încotro se îndreaptă curentul care acum este subteran. Declarațiile ei sunt deocamdată blânde și aparent creștine, dar, când va vorbi, își va arăta spiritul de balaur. Este datoria noastră să facem tot ce ne stă în putere pentru a preveni pericolul amenințător. … Ar trebui să cercetăm Scripturile și să fim în stare să răspundem oricui ne cere să dăm socoteală de credința noastră. – Mărturii, vol. 5, ed. 2015, pp. 384–385
Sfârșitul este aproape, furișându-se asupra noastră pe nesimțite, ca venirea pe ascuns, fără zgomot, a unui hoț noaptea. Să facă Domnul să nu mai dormim, ca alții, ci să veghem și să fim treji. Adevărul va triumfa în curând, în mod glorios, și toți aceia care acum aleg să fie împreună-lucrători cu Dumnezeu vor triumfa împreună cu el. Timpul este scurt; în curând vine noaptea, când nimeni nu poate lucra. Fie ca aceia care se bucură de lumina adevărului prezent să se grăbească să le împartă și altora adevărul. – Mărturii, vol. 9, ed. 2010, p. 102
Marele plan de mântuire are ca rezultat readucerea lumii în grația lui Dumnezeu. Tot ce a fost pierdut prin păcat va fi restaurat. Nu numai omul, ci și pământul va fi răscumpărat, pentru a fi locuința veșnică a celor ascultători. Timp de șase mii de ani, Satana s-a luptat să-și mențină stăpânirea pe pământ. Acum, planul inițial al lui Dumnezeu privind crearea lui va fi împlinit. „Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi Împărăția și vor stăpâni Împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie” (Daniel 7:18).
„De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat” (Psalmii 113:3). „În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn și Numele Lui va fi singurul Nume. Și Domnul va fi Împărat peste tot pământul” (Zaharia 14:9). Scripturile spun: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri… Lucrările mâinilor Lui sunt credincioșie și dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veșnicie, făcute cu credincioșie și neprihănire” (Psalmii 119:89; 111:7,8). Rânduielile sfinte pe care Satana le-a urât și pe care a căutat să le distrugă vor fi onorate de întregul univers sfânt și fără păcat. „Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui și după cum o grădină face să încolțească semănăturile ei, așa va face Domnul Dumnezeu să răsară dreptatea și lauda în fața tuturor neamurilor” (Isaia 61:11). – Patriarhi și profeți, ed. 2015, p. 343

Duminică, 24 martie: Ospățul nunții Mielului

Tot astfel trebuie să lumineze și urmașii Domnului Hristos în întunericul lumii. Prin Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu este o lumină care devine o putere transformatoare în viața celui ce îl primește. Sădind în inima oamenilor principiile Cuvântului Său, Duhul Sfânt dezvoltă în ei atributele lui Dumnezeu. Lumina slavei Sale, caracterul Său, trebuie să lumineze pretutindeni prin urmașii Săi. În felul acesta, ei trebuie să-L slăvească pe Dumnezeu, să lumineze calea Mirelui spre casă, spre cetatea lui Dumnezeu și spre locul unde are loc ospățul nunții Mielului.

Venirea mirelui a avut loc la miezul nopții – la ora cea mai întunecată. Tot așa, venirea Domnului Hristos va avea loc în perioada cea mai întunecată a istoriei acestui pământ. Zilele lui Noe și ale lui Lot au descris starea care va fi în lume chiar înainte de venirea Fiului omului. Indicând spre acest timp, Sfintele Scripturi declară că Satana va lucra cu toată puterea „și cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2:9,10). Lucrarea lui este dezvăluită cu claritate prin creșterea rapidă a întunericului, a greșelilor și ereziilor nenumărate și felurite și a amăgirilor acestor zile din urmă. Satana nu ține în captivitate doar lumea, ci amăgirile lui se infiltrează și în bisericile care declară că sunt ale Domnului nostru Isus Hristos. Marea apostazie se va transforma într-un întuneric adânc, ca la miezul nopții, un întuneric de nepătruns, negru ca un sac de păr. Pentru poporul lui Dumnezeu, va fi o noapte a încercării, o noapte a plânsului și a persecuției pentru cauza adevărului. Dar, dincolo de această noapte a întunericului, va străluci lumina lui Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 313

Ei erau îmbrăcați în haine mai bogate decât cele pe care le purtaseră vreodată făpturile omenești. Pe cap, purtau coroane de slavă cum făpturile omenești nu văzuseră niciodată. Zilele de suferință, de rușine, de lipsuri și foame s-au încheiat. Plânsul a trecut. Atunci, ei au izbucnit în cântări melodioase, clare și puternice. Fluturau ramurile de palmier ale biruinței și exclamau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” (Apocalipsa 7:10). – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, pp. 357–358
Singura speranță a oricărui om este Isus Hristos, care a adus haina neprihănirii Sale ca s-o pună asupra păcătosului care se dezbracă de hainele lui murdare. (…) Hainele curate și sfinte nu sunt pregătite ca să fie puse pe cineva după ce a intrat pe porțile cetății. Toți cei care intră au fost deja îmbrăcați cu haina neprihănirii lui Hristos. (…) Nu vor fi acoperite păcatele și greșelile ca să fie ascunsă diformitatea caracterului; niciun veșmânt nu va fi doar pe jumătate spălat, ci toate vor fi curate și fără pată.
Când ne aducem viața la o deplină ascultare de Legea lui Dumnezeu ca supremul nostru ghid și ne prindem de Hristos ca nădejde a mântuirii noastre, Dumnezeu va lucra în favoarea noastră. Aceasta este neprihănirea prin credință. (…) Poruncile lui Dumnezeu, studiate în mod sârguincios și puse în practică, ne deschid calea de comunicare cu cerul și ne ajută să facem deosebire între adevăr și minciună. Această ascultare împlinește în noi voia lui Dumnezeu, aducând în viața noastră neprihănirea și desăvârșirea care au fost văzute în viața Domnului Hristos. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, ed. 2017, p. 66

Luni, 25 martie: Sfârșitul Armaghedonului

Este necesar să studiem despre vărsarea potirului al șaptelea. Puterile răului nu vor renunța la conflict fără să lupte. Dar Providența are un rol de îndeplinit în bătălia de la Armaghedon. Când pământul se luminează de slava îngerului din Apocalipsa 18, elementele religioase, bune și rele, se vor trezi din somn, iar armatele viului Dumnezeu vor intra pe câmpul de luptă. – Manuscript 175, 1899
Când a venit pe pământ pentru prima oară, Hristos a venit cu smerenie și în obscuritate și viața Sa aici a fost una de suferință și de sărăcie. … La a doua Sa venire, totul va fi diferit. Oamenii nu-L vor vedea în postura de întemnițat înconjurat de mulțime, ci în postura de Împărat al cerului. Hristos va veni în slava Sa, în slava Tatălui Său și în slava sfinților îngeri. De zece mii de ori zece mii și mii de mii de îngeri, fiii frumoși și biruitori ai lui Dumnezeu, de o frumusețe și o slavă extraordinară, Îl vor escorta pe drum. În locul coroanei de spini, va purta o coroană de slavă – coroană în coroană. În locul hainei aceleia vechi purpurii, va purta o haină albă, imaculată. … Iar pe haina și pe coapsa Lui va sta scris un nume: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”. – God’s Amazing Grace, p. 358
Curând, apare la răsărit un nor mic și negru, cam cât o jumătate de palmă. Este norul care Îl înconjoară pe Mântuitorul și care, de la distanță, pare învăluit în întuneric. Copiii lui Dumnezeu știu că acesta este semnul Fiului omului. În tăcere solemnă, ei privesc cum se apropie de pământ, făcându-se din ce în ce mai luminos și mai glorios, până când devine un nor mare și alb, la baza căruia se vede o strălucire ca de foc, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus vine acum ca un cuceritor puternic …; vine biruitor în cer și pe pământ, ca să-i judece pe cei vii și pe cei morți. „Cel ce Se cheamă «Cel credincios» și «Cel adevărat»… judecă și Se luptă cu dreptate”, iar „oștile din cer” Îl urmează (Apocalipsa 19:11,14). Este însoțit de o mulțime imensă de îngeri sfinți, care intonează imnuri cerești. … „Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui” (Habacuc 3:3,4). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 526–527

Să reflectăm la marea jertfă adusă în locul nostru ca să ne cumpere haina neprihănirii, țesută în războiul cerului. El ne-a invitat la ospățul de nuntă și i-a pus la dispoziție oricui haina de nuntă. Haina neprihănirii a fost cumpărată cu un preț infinit și cât de mare este insulta adusă Cerului când cineva se prezintă drept candidat pentru accesul la ospățul de nuntă purtând haina neprihănirii proprii! Cât de mult Îl dezonorează pe Dumnezeu, disprețuind fățiș jertfa adusă pe Calvar! – That I May Know Him, p. 264

Marți, 26 martie: Mileniul

La venirea lui Hristos, cei răi sunt șterși de pe fața întregului pământ – mistuiți de duhul gurii Lui și distruși de strălucirea slavei Lui. Hristos îi duce pe credincioși în cetatea lui Dumnezeu și pământul este golit de locuitori. …

Întreg pământul pare un mare pustiu. Ruinele orașelor și ale satelor distruse de cutremur, copaci smulși din rădăcină, stânci ascuțite aruncate de mare sau ieșite din pământ sunt împrăștiate pe suprafața lui, iar cratere mari marchează temelia munților mutați din locul lor.
Aceasta va fi casa lui Satana și a îngerilor lui răi timp de o mie de ani. Aici va fi el limitat, să umble în sus și în jos pe suprafața distrusă a pământului și să vadă efectele răzvrătirii lui împotriva Legii lui Dumnezeu. Timp de o mie de ani, se poate bucura de rodul blestemului pe care l-a provocat. Limitat doar la pământ, nu va mai avea privilegiul de a ajunge pe alte planete, pentru a-i ispiti și a-i tulbura pe cei necăzuți. În acest timp, Satana suferă extrem de mult. De la căderea lui, el și-a exercitat permanent trăsăturile rele. Însă atunci i se va lua puterea și va fi lăsat să se gândească la partea pe care a avut-o după căderea lui și să privească cu groază și cutremur spre viitorul înfricoșător, când va trebui să sufere pentru tot răul făcut și să fie pedepsit pentru toate păcatele pe care le-a provocat. – The Faith I Live By, p. 353
După ce sfinții sunt îmbrăcați în nemurire și ridicați în văzduh pentru a fi cu Isus, după ce-și primesc harpele, hainele și coroanele și intră în cetate, Isus și sfinții se așază în vedere judecății. Sunt deschise cărțile – cartea vieții și cartea morții. Cartea vieții conține faptele bune ale sfinților, iar cartea morții cuprinde faptele rele ale celor nelegiuiți. Aceste cărți sunt comparate cu cartea statutară, Biblia, și oamenii sunt judecați după aceasta. Sfinții, în perfectă armonie cu Isus, rostesc verdictul asupra morților celor răi. „Privește”, a spus îngerul, „în armonie cu Isus, sfinții participă la judecată și îi cântăresc pe cei răi în funcție de faptele pe care le-au făcut în trup, iar ceea ce trebuie să primească aceștia la executarea sentinței este așezat în dreptul numelor lor.” Am văzut că aceasta era lucrarea sfinților, împreună cu Isus, în timpul celor o mie de ani în Cetatea cea Sfântă, înainte ca aceasta să coboare spre pământ. Apoi la încheierea celor o mie de ani, Isus, cu îngerii și cu toți sfinții, părăsesc Cetatea Sfântă și, în timp ce ei coboară spre pământ, sunt înviați cei răi și apoi chiar „cei ce L-au străpuns”, înviați și ei, Îl vor zări de departe pe Isus în toată slava Sa, avându-i cu Sine pe îngeri și pe sfinți, dar ei se vor boci din pricina Lui. – Scrieri timpurii, ed. 2015, pp. 82–83

Miercuri, 27 martie: Un cer nou și un pământ nou

Marea îi desparte pe prieteni. Este o barieră între noi și cei pe care îi iubim. Relațiile noastre sunt rupte de oceanul vast, nemărginit. Pe Noul Pământ, nu va mai fi mare. …
Întreaga natură în toată frumusețea ei extraordinară Îi va aduce lui Dumnezeu un tribut necontenit de slavă și adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Anii vor trece cu veselie. Lumina lunii va fi ca lumina soarelui și lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare decât acum. Deasupra scenei, stelele dimineții vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Hristos și Dumnezeu vor proclama împreună: „Nu va mai fi păcat și nu va mai fi moarte.” – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZȘ, vol. 7, p. 988
Picioarele celor nelegiuiți nu vor mai profana niciodată pământul înnoit. Focul va coborî de la Dumnezeu din cer și îi va mistui – îi va arde complet, rădăcină și ramură. Satana este rădăcina, iar copiii lui sunt ramurile.

Același foc de la Dumnezeu care i-a mistuit pe cei nelegiuiți a purificat tot pământul. Munții dărâmați și făcuți bucăți s-au topit de focul puternic și a ars totodată atmosfera și tot ce mai rămăsese pe pământ. Apoi ni s-a arătat moștenirea noastră, frumoasă și plină de slavă și am luat în moștenire tot pământul făcut nou.
„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră” (Apocalipsa 21:1). Focul care îi mistuie pe nelegiuiți purifică pământul. Este ștearsă orice urmă de blestem. Nu va exista un iad veșnic care să le amintească permanent celor răscumpărați de consecințele înfiorătoare ale păcatului. – Maranatha, p. 351
Durerea nu poate exista în atmosfera cerului. În căminul celor răscumpărați nu vor mai fi lacrimi, nici cortegii funebre, nici semne de doliu. „Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui” (Isaia 33:24). Un torent bogat de fericire va curge și se va adânci în decursul veșniciei.

Noi suntem încă înconjurați de umbrele și de tumultul activităților pământești. Să ne gândim în modul cel mai serios la acest fericit viitor. Să lăsăm credința să străpungă prin norii întunericului și să privim la Cel care a murit pentru păcatele lumii. El a deschis porțile paradisului pentru toți aceia care Îl primesc și cred în El. Lor, El le dă puterea de a deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu. Să lăsăm ca nenorocirile care ne produc atâta durere și întristare să devină lecții pline de învățătură, care să ne motiveze să alergăm înainte, către premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus. Să fim încurajați de gândul că Domnul vine în curând. Fie ca această speranță să ne umple inimile de bucurie. „«Încă puțină, foarte puțină vreme» și «Cel ce vine va veni și nu va zăbovi»” (Evrei 10:37). Ferice de slujitorii aceia pe care Stăpânul lor îi va găsi veghind, atunci când va veni. – Mărturii, vol. 9, ed. 2010, p. 212

Joi, 28 martie: Noul Ierusalim

Venirea mirelui menționată aici are loc înainte de nuntă. Nunta reprezintă primirea de către Hristos a Împărăției Sale. Cetatea sfântă, Noul Ierusalim, care este capitala și simbolul Împărăției, este numită „mireasa, nevasta Mielului”. Îngerul i-a spus lui Ioan: „Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului!” „Și m-a dus în Duhul”, afirmă profetul, „și mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu” (Apocalipsa 21:9,10). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 351–352
În cetatea lui Dumnezeu „nu va mai fi noapte”. Nimeni nu va avea nevoie și nu va dori să se odihnească. Nu va fi nicio oboseală în împlinirea voinței lui Dumnezeu și în laudele aduse Numelui Său. Vom simți fără încetare prospețimea dimineții și vom fi departe de încheierea ei. „Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina” (Apocalipsa 22:5). Lumina soarelui va fi depășită de o strălucire care nu va fi orbitoare, și totuși va întrece mult strălucirea miezului zilei din timpul nostru. Slava lui Dumnezeu și a Mielului inundă cetatea sfântă cu o lumină care nu se diminuează. Cei răscumpărați trăiesc în slava unei zile continue.
„În cetate n-am văzut niciun templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt templul ei” (Apocalipsa 21:22). Cei din poporul lui Dumnezeu au privilegiul unei comunicări deschise cu Tatăl și cu Fiul. „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos” (1 Corinteni 13,12). Noi vedem chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă, în lucrările naturii și în legăturile Sale cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea față în față, fără vălul care ascunde parțial chipul Său. Vom sta în prezența Sa și vom privi slava înfățișării Sale. – Istoria mântuirii, ed. 2009, pp. 338–339
Acolo, câmpiile întinse mărginesc dealuri frumoase și munții lui Dumnezeu își înalță crestele lor falnice. Pe acele câmpii liniștite, de lângă apele vieții, poporul lui Dumnezeu, atâta timp pelerin și rătăcitor, va găsi o casă.

„Poporul Meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite” (Isaia 32:18).

Pe pământul făcut nou, cei răscumpărați se vor angaja în ocupațiile și plăcerile care le-au adus fericire lui Adam și Evei la început. Viața în Eden va fi trăită, va însemna viață în grădină și la câmp. „Vor zidi case și le vor locui, vor sădi vii și le vor mânca rodul” (Isaia 65:21).
Pentru cei trudiți și împovărați, pentru cei care au dus lupta cea bună va exista o fericită odihnă; pentru că vor avea parte de tinerețe și de vigoarea nemuririi și nu vor mai trebui să lupte împotriva păcatului și a lui Satana. – My Life Today, p. 358

Vineri, 29 martie

Studiu suplimentar: Tragedia veacurilor, cap. 41, „Devastarea Pământului”, și cap. 42, „Sfârșitul marii lupte”.