Comentarii inspirate (st. 11)
ULTIMELE ȘAPTE URGII
Sabat după-amiază, 9 martie
În curând, lumea va fi părăsită de îngerul harului, iar cele șapte plăgi urmează a fi revărsate. Păcatul, rușinea, întristarea și întunericul ne înconjoară din toate părțile, dar Dumnezeu încă le mai oferă oamenilor privilegiul prețios de a înlocui întunericul cu lumina, minciuna cu adevărul și păcatul cu neprihănirea. Totuși răbdarea și mila lui Dumnezeu nu vor aștepta la nesfârșit. Niciun suflet să nu creadă că se poate ascunde de mânia lui Dumnezeu printr-o minciună, pentru că Dumnezeu va da la o parte vălul minciunilor. Fulgerele mâniei lui Dumnezeu vor cădea în curând și, când El va începe să-i pedepsească pe cei nelegiuiți, nu va mai fi niciun timp de răgaz până la venirea sfârșitului. Furtuna mâniei lui Dumnezeu se pregătește, iar cei ce vor rezista vor fi numai cei care au fost sfințiți prin adevăr, în iubirea lui Dumnezeu. Ei vor fi ascunși cu Hristos în Dumnezeu până ce pustiirea va trece. El va veni să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirile lor. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, ed. 2007, pp. 169–170
În ziua judecății de apoi, fiecare ființă pierdută va înțelege natura propriei respingeri a adevărului. Jertfa de pe cruce va fi prezentată și adevărata ei însemnătate va fi înțeleasă de fiecare minte ce a fost orbită de păcat. În fața priveliștii de pe Golgota, cu jertfa ei tainică, păcătoșii vor sta condamnați. Se va da la o parte orice scuză mincinoasă. Apostazia oamenilor se va arăta sub odioasa ei înfățișare. Oamenii vor vedea ce au ales. Atunci va fi clarificată orice întrebare cu privire la adevăr și rătăcire, care a existat în lupta aceasta îndelungată. Întregul univers va vedea că Dumnezeu nu este vinovat de existența sau dăinuirea răului. Se va demonstra că hotărârile lui Dumnezeu nu au nicio legătură cu păcatul. Nu a existat niciun defect în cârmuirea lui Dumnezeu, niciun motiv de nemulțumire. – Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 40–41
Când Domnul Hristos Își va înceta mijlocirea în Sanctuar, atunci va fi vărsată mânia neamestecată cu milă cu care au fost amenințați cei care se închină fiarei și icoanei ei și care primesc semnul ei (Apocalipsa 14:9,10). Calamitățile cu care a fost lovit Egiptul, când Dumnezeu era pe punctul să-l elibereze pe Israel, au fost de aceeași natură cu pedepsele mai cumplite ce vor cădea pe o arie mai largă asupra lumii cu puțin înainte de eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. Descriind acele plăgi înspăimântătoare, profetul spune: „O rană rea și dureroasă i-a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau icoanei ei. … Marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare … Râurile și izvoarele apelor… s-au făcut sânge.” Oricât ar fi de teribile aceste suferințe, dreptatea lui Dumnezeu este pe deplin justificată. Îngerul lui Dumnezeu declară: „Drept ești Tu, Doamne, … pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceștia au vărsat sângele sfinților și al prorocilor, le-ai dat și Tu să bea sânge. Și sunt vrednici” (Apocalipsa 16:2-6). Condamnându-i pe copiii lui Dumnezeu la moarte, ei s-au făcut vinovați de sângele lor ca și când ar fi fost vărsat de mâinile lor. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 516
Duminică, 10 martie: Semnificația ultimelor șapte urgii
Este la fel de adevărat acum ca atunci când Hristos era pe pământ că fiecare incursiune a Evangheliei pe teritoriul inamicului este întâmpinată cu o teribilă împotrivire de vastele lui armate. Lupta care ne stă în față va fi cea mai teribilă la care am fost vreodată martori. Dar, deși Satana este descris ca fiind puternic precum un viteaz înarmat, înfrângerea lui va fi completă și toți aceia care se unesc cu el în a alege apostazia în locul loialității vor pieri împreună cu el.
Duhul lui Dumnezeu care ține lucrurile în frâu se retrage acum de pe pământ. Uragane, furtuni, vijelii, incendii și inundații, dezastre pe mare și pe uscat se succed cu repeziciune. Știința caută să explice toate aceste lucruri. Semnele care se înmulțesc în jurul nostru, vorbind despre iminenta venire a Fiului lui Dumnezeu, sunt atribuite oricăror alte cauze în afară de cea adevărată. Oamenii nu pot să vadă îngerii păzitori care țin cele patru vânturi ca să nu sufle până când slujitorii lui Dumnezeu nu sunt sigilați, dar, când Dumnezeu le va porunci îngerilor Săi să dea drumul vânturilor, va fi o scenă de luptă și de tulburare cum nicio pană nu poate descrie. – Mărturii, vol. 6, ed. 2017, pp. 325–326
O, dacă ar putea să vadă toți acest lucru așa cum mi l-a descoperit Dumnezeu mie, ca să poată cunoaște mai multe despre înșelăciunile lui Satana și să se pună în gardă! Am văzut că Satana lucra … pentru a-i distrage, a-i amăgi și a-i îndepărta pe cei din poporul lui Dumnezeu chiar acum, în acest timp al sigilării. I-am văzut pe unii care nu stăteau neclintiți de partea adevărului prezent. Genunchii le tremurau și picioarele le alunecau, pentru că nu erau statorniciți în adevăr, iar apărătoarea lui Dumnezeu nu putea fi trasă deasupra lor în timp ce ei tremurau în felul acesta.
Satana își încerca toate tertipurile pentru a-i ține acolo unde erau, până avea să treacă vremea sigilării, până când apărătoarea avea să fie trasă peste poporul lui Dumnezeu, iar ei să fie lăsați fără adăpost în fața mâniei arzătoare a lui Dumnezeu, din ultimele șapte plăgi. Dumnezeu a început să tragă această apărătoare peste poporul Său și va fi în curând complet întinsă peste toți cei care urmează să aibă un adăpost în ziua măcelului. Dumnezeu va lucra cu putere pentru poporul Său și i se va îngădui și lui Satana să lucreze. – Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 73
Era imposibil ca plăgile să fie revărsate în timp ce Isus slujea în sanctuar, dar când lucrarea Sa de acolo ia sfârșit și mijlocirea Sa se încheie, nu mai există nimic care să stăvilească mânia lui Dumnezeu și aceasta se dezlănțuie cu furie peste capul neapărat al păcătosului vinovat, care a disprețuit mântuirea și a urât mustrarea. În acel timp înfricoșător, la încheierea mijlocirii lui Isus, sfinții trăiau fără Mijlocitor înaintea unui Dumnezeu sfânt. Fiecare caz în parte fusese hotărât, fiecare mărgăritar numărat. Isus a zăbovit o clipă în prima încăpere a sanctuarului ceresc și păcatele care fuseseră mărturisite în timp ce El Se aflase în Sfânta Sfintelor au fost puse asupra lui Satana, autorul păcatului, care trebuie să suporte pedeapsa hotărâtă pentru ele. – Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 307
Luni, 11 martie: Cele șapte potire ale mâniei
Dintre toate națiunile prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat cu cea mai mare îndrăzneală existența viului Dumnezeu și s-a opus poruncilor Lui. Niciun monarh nu a îndrăznit să pornească într-o revoltă mai deschisă și mai arogantă împotriva autorității Cerului așa cum a făcut-o faraonul Egiptului. Când i-a fost transmis mesajul prin Moise, în Numele Domnului, faraonul a răspuns cu mândrie: „Cine este Domnul, ca să iau seama la glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece” (Exodul 5:2). Aceasta înseamnă ateism, iar țara simbolizată prin Egipt urma să exprime un refuz asemănător față de cerințele viului Dumnezeu și să manifeste aceeași atitudine de necredință și sfidare. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 221
Apoi, am văzut că cele șapte plăgi de pe urmă aveau să fie curând revărsate peste cei rămași fără un adăpost; cu toate acestea, lumea nu le privea altfel decât ar fi privit picăturile unei ploi care urma să vină. Am fost apoi întărită ca să pot suporta priveliștea îngrozitoare a celor șapte plăgi – mânia lui Dumnezeu. Am văzut că mânia Sa era teribilă și înspăimântătoare și că, dacă Și-ar întinde mâna sau dacă Și-ar ridica-o în mânia Sa, locuitorii lumii ar ajunge ca și cum n-ar fi existat vreodată sau ar suferi de epidemii fără vindecare și plăgi care i-ar vlăgui, venind asupra lor, și nu ar găsi nicăieri izbăvire, ci ar fi nimiciți de acestea. M-a cuprins groaza și am căzut cu fața în jos înaintea îngerului și l-am rugat din suflet să îndepărteze priveliștea aceea, să o ascundă privirilor mele, căci era insuportabilă. Atunci mi-am dat seama ca niciodată mai înainte de importanța faptului de a cerceta cu grijă Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ști cum se poate scăpa de plăgile despre care Cuvântul declară că vor cădea asupra tuturor celor nesfinți, care se vor închina fiarei și chipului ei și vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână. Era un lucru uluitor pentru mine că oamenii puteau călca Legea lui Dumnezeu și călcau în picioare Sabatul Său sfânt, când împotriva lor stăteau asemenea avertizări și amenințări. – Scrieri timpurii, ed. 2015, pp. 95–96
Brațele Sale veșnice cuprind sufletul care se îndreaptă spre El după ajutor. Ne putem încrede cu toată siguranța în grija Sa, spunând: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Psalmii 56:3). Dumnezeu Își va împlini făgăduințele față de toți aceia care își pun încrederea în El. …
Caracterul creștin se dezvoltă în mijlocul încercărilor, nu fiind scutit de ele. Dând piept cu refuzul și împotrivirea, urmașul lui Hristos ajunge la o mai mare veghere și la o mai serioasă rugăciune către Ajutorul cel puternic. Încercările aspre, îndurate prin harul lui Dumnezeu, dezvoltă răbdare, vigilență, putere morală, cum și o profundă și dăinuitoare încredere în Dumnezeu. Triumful credinței este ceea ce-l face în stare pe cel care o trăiește să sufere și să fie tare; să se supună și astfel să biruiască; să fie dat morții toată ziua și totuși să trăiască; să poarte crucea și astfel să câștige cununa slavei. – Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 344–345
Marți, 12 martie: Secarea Eufratului
Ne așteaptă o luptă teribilă. Ne apropiem de bătălia din marea zi a Dumnezeului Atotputernic. Ceea ce a fost ținut în frâu va fi lăsat liber. Îngerul îndurării își strânge aripile și se pregătește să coboare de pe tron și să lase lumea sub controlul lui Satana. Stăpânirile și puterile pământului sunt într-o revoltă vehementă împotriva Dumnezeului cerului. Toți oamenii sunt plini de ură împotriva celor care Îi slujesc Domnului și curând, foarte curând, se va da ultima mare bătălie dintre bine și rău. Pământul urmează să fie câmpul de luptă, scena ultimului conflict și a victoriei finale. – My Life Today, p. 308
Aceste calamități nu au o răspândire generală, altfel locuitorii pământului ar fi decimați. Totuși vor fi cele mai îngrozitoare catastrofe cunoscute vreodată de muritori. Toate pedepsele care au venit peste oameni până la încheierea timpului de har fuseseră amestecate cu milă. Sângele mijlocitor al lui Hristos îl ferise pe păcătos să nu primească măsura deplină pentru vinovăția lui, dar, la pedeapsa finală, mânia este vărsată neamestecată cu îndurare. …
Poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferință. Dar, când va fi persecutat și chinuit, când va îndura privațiuni și va suferi de foame, nu va fi lăsat să piară. Dumnezeul care a avut grijă de Ilie nu va trece pe lângă niciunul dintre copiii Săi care se sacrifică. Cel care le numără „perii din cap” (Luca 12:7) va avea grijă de ei și, pe timp de foamete, vor fi săturați. Pe măsură ce nelegiuiții mor de foame și de epidemii, îngerii îi vor ocroti pe cei drepți și le vor împlini nevoile. Pentru „cel ce umblă în neprihănire” promisiunea este: „I se va da pâine și apa nu-i va lipsi.” „Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi” (Isaia 33:15,16; 41:17). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 516–517
Da, slujitorii Săi pot să se încreadă în siguranță doar în El, fără teamă, privind la Isus, înaintând în ascultare de poruncile Lui, abandonând tot ce este unit cu lumea, fie că lumea este împotriva lor sau în favoarea lor. Succesul lor vine de la Dumnezeu și ei nu vor eșua pentru că nu dețin bogăția și influența oamenilor nelegiuiți. Dacă vor eșua, vor eșua pentru că nu ascultă de cerințele Domnului și pentru că Duhul Sfânt nu este cu ei. …
Suntem în siguranță doar dacă suntem uniți cu Domnul Isus Hristos. Ne putem permite să pierdem prietenia oamenilor lumești. Cei care se unesc cu oamenii lumești ca să poată îndeplini scopurile lor nesfinte fac o greșeală teribilă, fiindcă pierd favoarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. – This Day With God, p. 354
Miercuri, 13 martie: Ultima mare amăgire plănuită de Satana
Sabatul este marele test. Este linia de demarcație dintre cei loiali și ascultători și cei neloiali, care calcă Legea. Sabatul a fost poruncit de Dumnezeu și cei care se declară păzitori ai poruncilor, care cred că se află acum în timpul proclamării soliei îngerului al treilea vor înțelege rolul important jucat de Sabat în această solie. El este pecetea viului Dumnezeu. Ei nu vor micșora cerințele Sabatului pentru a le fi convenabil să-l respecte. – Manuscript 34, 1897
În Apocalipsa, apostolul Ioan scrie despre unitatea celor care trăiesc pe pământ pentru a anula Legea lui Dumnezeu. „Toți au același gând și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui” (Apocalipsa 17:13,14). „Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște” (Apocalipsa 16:13).
Toți cei ce înalță și se închină idolului sabatului fals, o zi pe care Dumnezeu nu a binecuvântat-o, îi vor ajuta pe Diavol și pe îngerii lui cu toată puterea capacităților pe care le-au primit de la Dumnezeu și pe care le-au pervertit printr-o folosire greșită. Pentru că vor fi inspirați de un duh străin, care le întunecă priceperea, ei nu vor putea să vadă că înălțarea duminicii este în întregime instituția Bisericii Catolice. – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, p. 352
Mulți caută să explice manifestările spiritiste atribuindu-le întru totul fraudei și dexterității mediilor spiritiste. Deși este adevărat că rezultatele înșelăciunii au fost înfățișate adesea ca fiind niște manifestări adevărate, au existat și manifestări evidente ale unei puteri supranaturale. … Mulți vor fi prinși în capcană prin credința că spiritismul este doar o impostură omenească, dar când vor fi puși față în față cu manifestări pe care nu vor putea să le considere altfel decât supranaturale, vor fi amăgiți și determinați să le accepte ca fiind marea putere a lui Dumnezeu.
Oamenii aceștia trec cu vederea mărturia Scripturilor cu privire la minunile săvârșite de Satana și îngerii lui. Magicienii faraonului din timpul lui Moise au fost făcuți în stare să contrafacă lucrarea lui Dumnezeu cu ajutorul lui Satana. Apostolul Ioan a descris puterea făcătoare de minuni care se va manifesta în zilele din urmă, declarând: „Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie și trăia” (Apocalipsa 13:13,14). Aici nu este menționat un simplu impostor. Oamenii sunt amăgiți de minunile pe care slujitorii lui Satana au puterea de a le face, nu de minuni pe care se prefac a le face. – Istoria mântuirii, ed. 2009, p. 308
Joi, 14 martie: Strângerea pentru bătălia finală
Bătălia Armaghedonului va avea loc. Ziua aceea nu trebuie să ne găsească pe niciunul dintre noi dormind. Trebuie să fim cât se poate de treji, ca fecioarele înțelepte, având untdelemn de rezervă pentru candelele noastre. Puterea Duhului Sfânt trebuie să fie cu noi, iar Căpetenia oștirii Domnului va sta în fruntea îngerilor cerești pentru a conduce lupta. În fața noastră, încă urmează să se desfășoare evenimente solemne. Trâmbiță după trâmbiță trebuie să sune. Potir după potir urmează să se reverse asupra locuitorilor pământului. Evenimente de un interes nemaipomenit se află chiar asupra noastră, iar lucrurile acestea vor fi niște indicii sigure ale prezenței Aceluia care a condus fiecare atac, care a însoțit înaintarea lucrării Sale de-a lungul tuturor veacurilor și care S-a angajat plin de har să fie cu copiii Săi în toate luptele lor, până la sfârșitul lumii. El Își va apăra adevărul. El Își va face lucrarea să triumfe. El este gata să le asigure celor credincioși motivația și puterea voinței, inspirându-le nădejde, curaj și dârzenie în activitățile lor tot mai mari, deoarece timpul este aproape. – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, p. 354
Stăpânirile și puterile pământului sunt într-o revoltă vehementă împotriva Dumnezeului cerului. Sunt pline de ură împotriva celor care Îi slujesc lui Dumnezeu și curând, foarte curând, se va da ultima mare bătălie dintre bine și rău. Pământul urmează să fie câmpul de luptă, scena ultimului conflict și a victoriei finale. Aici, unde Satana îi conduce pe oameni de atâta timp contra lui Dumnezeu, rebeliunea va fi pentru totdeauna suprimată. – My Life Today, p. 308
Ziua Domnului se apropie pe furiș, dar oamenii care sunt considerați mari și înțelepți nu cunosc semnele venirii lui Hristos sau ale sfârșitului lumii. Nelegiuirea domină și dragostea multora s-a răcit.
Sunt mii și mii, milioane și milioane de oameni care acum iau o decizie pentru viața veșnică sau pentru moartea veșnică. Cei care sunt absorbiți cu totul în a-și ține contabilitatea, care găsesc plăcere în jocurile de noroc, cei cărora le place să-și satisfacă poftele pervertite, care iubesc distracția, care frecventează sălile de teatru și saloanele de bal, nu se gândesc la veșnicie. Singura preocupare a vieții lor este: Ce vom mânca? Ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca? Ei nu se află în convoiul care înaintează spre cer. Ei sunt conduși de marele rătăcit și vor fi nimiciți împreună cu el. – Mărturii, vol. 6, ed. 2017, pp. 324–325
Vineri, 15 martie: Un gând de încheiere
„Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apocalipsa 16:13,14).
Prin decretul de impunere a instituției papalității, în încălcarea Legii lui Dumnezeu, națiunea noastră [Statele Unite] se va separa complet de dreptate. Când protestantismul își va întinde mâna peste prăpastie pentru a prinde mâna puterii romane, când va întinde brațul peste abis ca să dea mâna cu spiritismul, când, sub influența acestei uniuni întreite, țara noastră va repudia toate principiile din Constituția ei ca guvernare protestantă și republicană și când va lua măsuri pentru propagarea neadevărurilor și amăgirilor papale, atunci putem ști că a venit timpul pentru minunile lui Satana și că sfârșitul este aproape.
Prin cele două mari erezii, nemurirea sufletului și sfințenia duminicii, Satana îi va aduce pe oameni sub înșelăciunile lui. Dacă prima pune temelia spiritismului, a doua creează o relație de simpatie cu Roma. Protestanții din Statele Unite vor fi cei dintâi care vor întinde mâinile peste prăpastie ca să prindă mâna spiritismului; ei vor întinde brațul peste abis ca să dea mâna cu puterea romană; și, sub influența acestei uniuni întreite, țara aceasta va merge pe urmele Romei în violarea drepturilor conștiinței. …
Papiștii, protestanții și cei lumești vor accepta deopotrivă forma de evlavie lipsită de putere și vor vedea în această uniune o mare mișcare pentru convertirea lumii și pentru inaugurarea mult așteptatului mileniu.
Când națiunea noastră [Statele Unite] va nega principiile guvernării ei până acolo încât să dea o lege duminicală, prin acest act protestantismul va da mâna cu papalitatea; nu va fi altceva decât supunerea față de tirania care de mult așteaptă ocazia să redevină activă. – Maranatha, p. 190
Studiu suplimentar: Solii alese, cartea 3, cap. „Reparați, nu dărâmați”, ed. 2012, pp. 17–18.
