Comentarii inspirate (st. 7)

Cele șapte trâmbițe

Sabat după-amiază, 9 februarie

În rugăciune stăruitoare, agonizantă, ei Îl imploră pe Dumnezeu să nu-i lase deoparte. Regii, oamenii puternici, cei aroganți și cei mândri, alături de oamenii de rând se pleacă deopotrivă sub apăsarea nenorocirii, a distrugerii, a suferinței de nedescris; de pe buzele lor se înalță rugăciuni izvorâte din inimi chinuite: Îndurare! Îndurare! Salvați-ne de mânia unui Dumnezeu ofensat! O voce le răspunde cu o teribilă claritate, severitate și măreție: „Fiindcă Eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă Îmi întind mâna și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile Mele și nu vă plac mustrările Mele, de aceea și Eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, Îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza.” – Mărturii, vol. 2, ed. 2011, pp. 36–37

Oamenii care și-au etalat cu sfidare răzvrătirea vor împlini descrierea dată în Apocalipsa 6:15-17. … Păstorii care conduc oile pe cărări greșite vor auzi acuzația adusă împotriva lor: „Voi sunteți cei care nu ați luat adevărul în serios. Voi ne-ați spus că Legea lui Dumnezeu a fost desființată, că este un jug al robiei. Voi ne-ați dat învățături greșite când am avut convingerea că adventiștii de ziua a șaptea au adevărul. Sângele sufletelor noastre este pe hainele voastre preoțești. … Ce să facem acum după ce am ascultat cum v-ați jucat cu Scripturile și cum ați transformat în minciună adevărul care ne-ar fi mântuit dacă i-am fi dat ascultare?”
Lamentările vor fi inutile când Hristos va veni să Se răzbune pe cei care i-au instruit și educat pe oameni să calce Sabatul lui Dumnezeu, să dărâme memorialul Său și să calce în picioare hrana de pe pășunile Lui. Cei care și-au pus încrederea în păstorii mincinoși au avut Cuvântul lui Dumnezeu ca să se cerceteze și constată că Dumnezeu va judeca pe oricine a avut adevărul, dar i-a întors spatele din cauză că el presupunea renunțare la sine și cruce. Stâncile și munții nu-i pot ascunde de indignarea Celui care șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului. – Maranatha, p. 290

Din mansarde, din bordeie, din închisori, de pe eșafoduri, din munți și din pustiuri, din peșterile pământului și din adâncurile mărilor, Domnul Hristos îi va strânge la Sine pe toți copiii Săi. Pe pământ, ei au fost săraci, oprimați și chinuiți. Milioane de credincioși au coborât în mormânt acoperiți de acuzații infame, pentru că au refuzat să cedeze amăgirilor lui Satana. Copiii lui Dumnezeu au fost declarați de tribunalele omenești ca fiind cei mai ticăloși răufăcători. Dar este aproape ziua când „Dumnezeu va fi Cel care va judeca” (Psalmii 50:6). Atunci vor fi răsturnate hotărârile omenești. „Domnul Dumnezeu… îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său” (Isaia 25:8). Fiecăruia i se va da o haină albă (Apocalipsa 6:11). „Ei vor fi numiți popor sfânt, răscumpărați ai Domnului” (Isaia 62:12).
Oricare ar fi crucea pe care au fost chemați să o poarte, oricare ar fi pierderea pe care au suferit-o, oricare ar fi persecuția pe care au îndurat-o, chiar până la pierderea vieții lor trecătoare, copiii lui Dumnezeu vor fi răsplătiți cu îmbelșugare. „Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor” (Apocalipsa 22:4). – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, pp. 131

Duminică, 10 februarie: Rugăciunile sfinților

Când preoții intrau în Locul Sfânt dimineața și seara, la timpul când se aducea tămâia pe altar, jertfa zilnică era gata să fie adusă pe altarul din curtea de afară. Acesta era un timp de mare însemnătate pentru închinătorii care se adunau la tabernacul. Înainte de a intra în prezența lui Dumnezeu prin slujirea preotului, ei trebuiau să-și ia timp să-și cerceteze în mod stăruitor inima și să-și mărturisească păcatele. Ei se uneau în rugăciune tăcută, cu fețele îndreptate spre Sfântul Locaș. În felul acesta, cererile lor se înălțau odată cu norul de tămâie, în timp ce credința se prindea puternic de meritele Mântuitorului făgăduit, preînchipuit prin jertfa de ispășire. Orele rânduite pentru jertfele de dimineață și de seară erau socotite sfinte și toată națiunea iudaică a ajuns să le considere un timp hotărât pentru închinare. … În practica aceasta, creștinii au un exemplu pentru rugăciunea de dimineață și de seară. … Dumnezeu privește cu multă plăcere la cei care-L iubesc și care se pleacă dimineața și seara în rugăciune ca să caute iertare pentru păcatele făptuite și să prezinte cererile lor pentru binecuvântările trebuincioase. – Patriarhi și profeți, ed. 2015, pp. 353–354

Evenimente solemne urmează încă să se întâmplă. Trâmbiță după trâmbiță urmează să sune. Potir după potir se va vărsa, unul după altul, asupra locuitorilor pământului.

În curând, pământul va fi părăsit de îngerul îndurării și ultimele șapte plăgi urmează să fie revărsate. … Fulgerele mâniei lui Dumnezeu vor cădea curând și, când Dumnezeu va începe să-i pedepsească pe călcătorii de Lege, nu va mai fi nicio clipă de răgaz până la sfârșit. – Evenimentele ultimelor zile, ed. 2003, p. 172
Din punct de vedere omenesc, se va părea că cei din poporul lui Dumnezeu vor fi nevoiți în scurt timp să-și sigileze mărturia cu sânge, așa cum au făcut martirii dinaintea lor. Ei înșiși vor începe să se teamă că Domnul i-a lăsat să cadă în mâna dușmanilor lor. Va fi o perioadă de cutremurătoare agonie. Zi și noapte ei strigă către Dumnezeu pentru eliberare. … Toți se luptă cu Dumnezeu, asemenea lui Iacov. Înfățișarea lor exprimă lupta pe care o duc în ei înșiși. Paloarea se poate observa pe toate fețele. Dar ei nu încetează să se roage fierbinte.
Dacă ar putea privi cu ochi cerești, oamenii ar observa grupuri de îngeri care excelează în putere stând în jurul acelora care au păzit cuvântul răbdării lui Hristos. Cu o grijă plină de compasiune, acești îngeri au fost martorii chinului lor și le-au auzit rugăciunile. Acum așteaptă cuvântul Comandantului lor ca să-i smulgă pe cei credincioși din mijlocul pericolului. Dar trebuie să mai aștepte puțin. Poporul lui Dumnezeu trebuie să bea paharul și să fie botezat cu botezul. Această amânare, în sine atât de dureroasă pentru ei, este cel mai bun răspuns la cererile lor. În timp ce fac eforturi să aștepte cu încredere ca Domnul să intervină, ei sunt făcuți să-și manifeste credința, speranța și răbdarea, pe care le-au exercitat prea puțin în timpul experienței lor religioase. Totuși, datorită celor aleși, perioada aceea de criză – „vremea de strâmtorare” – va fi scurtată. „Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El? … Vă spun că le va face dreptate în curând” (Luca 18:7,8). Sfârșitul va veni mai repede decât se așteaptă oamenii. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 518

Luni, 11 februarie: Semnificația trâmbițelor

La foarte scurt timp după ce au ieșit din Egipt, [israeliții] au fost organizați și disciplinați în toate privințele. … Domnul nu a lăsat ca tabernacolul Său să fie purtat la întâmplare, de orice seminție ar fi ales să facă acest lucru. … Leviții au fost desemnați de Domnul ca seminția în mijlocul căreia să fie purtat chivotul, cu Moise și Aaron mergând chiar în fața lui, iar fiii lui Aaron urmându-i îndeaproape, fiecare având în mâini trâmbițe. Ei primeau instrucțiuni de la Moise, instrucțiuni pe care le comunicau poporului prin semnalele date de trâmbițe. Aceste trâmbițe scoteau sunete specifice, pe care poporul le înțelegea și acționa în armonie cu ele.
La început, cei care sunau din trâmbițe dădeau un anumit semnal, pentru a atrage atenția oamenilor; atunci, toți trebuiau să fie atenți și să asculte semnalele speciale ale trâmbițelor. Nu exista nicio confuzie între diferitele sunete ale trâmbițelor, astfel că nu putea fi adusă nicio scuză pentru vreo incertitudine cu privire la acțiunile cerute de acestea. Conducătorul fiecărui grup dădea îndrumări clare cu privire la acțiunile care trebuiau întreprinse și nimeni dintre cei care erau atenți nu rămânea în necunoștință cu privire la ceea ce avea de făcut. – Mărturii, vol. 1, ed. 2010, pp. 548–549
Prin reflectarea chipului lui Isus Hristos, prin frumusețea și sfințenia caracterului lor, prin renunțarea lor continuă la sine și prin despărțirea lor de orice idol, mic sau mare, [credincioșii lui Dumnezeu] arată că ei au învățat în școala lui Hristos. Ei își însușesc permanent spiritul de dragoste și îndelungă răbdare, de smerenie și bunătate și stau ca reprezentanți ai lui Hristos, o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. …
Ei trebuie să stea ca o fortăreață puternică a adevărului, lumina lor ajungând până departe în întunericul moral al lumii. Domnul are un mesaj pe care să-l transmită străjerii de pe zidurile Sionului. Trâmbița trebuie să dea un semnal clar. – Our High Calling, p. 247
Există o lucrare de făcut în bisericile adventiștilor de ziua a șaptea, lucrare ce nu a fost făcută deocamdată. … Toți să se smerească înaintea lui Dumnezeu, cerând har și înțelepciune, ca să vadă în ce privință au încălcat Legea Sa sfântă. Dacă Duhul Său nu-i va lumina, nu vor ști niciodată, chiar dacă lucrul respectiv le este prezentat de frații lor de credință. Cei care nu vor să se așeze într-o relație corectă cu Dumnezeu, care nu vor asculta de regulile guvernării Sale nu vor purta semnul Lui. …

Domnul este plin de milă. El nu-i mustră pe credincioșii Lui pentru că îi urăște, ci pentru că urăște păcatele comise de ei. El trebuie să-i mustre, pentru ca ei să se întoarcă la El și să-I fie credincioși. Intenția Lui este ca pedeapsa să fie un avertisment pentru ei și pentru alții. Nimeni nu trebuie să umble în întuneric. Nimeni nu are motiv să spună: „Precizează de ce fapte rele mă fac vinovat.” Celor care spun așa, le prezint cuvântul Domnului: „Cercetați-vă cu rugăciune și veți afla.” – The Upward Look, p. 240

Marți, 12 februarie: Îngerul cu cărticica deschisă

Îngerul din Apocalipsa 10 este reprezentat ca având un picior pe mare și un picior pe uscat, arătând că solia va fi vestită în țări îndepărtate, că oceanul va fi traversat și insulele mării vor auzi proclamarea ultimei solii de avertizare pentru lumea noastră.

„Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă spre cer și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă” (Apocalipsa 10:5,6). Solia aceasta anunță sfârșitul perioadelor profetice. Dezamăgirea acelora care au așteptat să-L vadă pe Domnul în 1844 a fost, într-adevăr, amară pentru cei ce doreau atât de arzător venirea Sa. Domnul a rânduit ca dezamăgirea aceasta să vină, iar lucrurile din inima oamenilor să fie date pe față. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, p. 95
Frații și surorile noastre trebuie să fie precauți față de oricine vrea să stabilească o dată a împlinirii Cuvântului Domnului cu privire la venirea Sa ori cu privire la oricare altă făgăduință pe care Domnul a făcut-o cu o semnificație deosebită. „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Învățătorii falși pot părea foarte zeloși în lucrarea lui Dumnezeu și pot cheltui bani pentru a-și răspândi teoriile în lume și în biserică, dar, pentru că amestecă rătăcirea cu adevărul, solia lor este o solie de amăgire și va duce sufletele pe căi greșite. Ei trebuie să fie combătuți și opriți, nu pentru că ar fi răi ca oameni, ci pentru că sunt învățători ai minciunii și se străduiesc să pună pecetea adevărului pe niște idei false. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 62
Niciunul dintre norii care s-au abătut asupra bisericii nu L-a luat pe Dumnezeu pe nepregătite, nicio putere împotrivitoare nu s-a ridicat pentru a contracara lucrarea lui Dumnezeu fără ca El să nu o fi prevăzut. Totul a avut loc așa cum a spus El prin profeții Săi. El nu Și-a lăsat biserica în întuneric, părăsită, ci a schițat, în declarații profetice, lucrurile care vor avea loc, iar prin providența Sa, a făcut să aibă loc evenimentele pe care i-a inspirat pe profeții Săi să le prezică, fiecare ocupându-și locul rânduit în istoria lumii. Toate planurile Sale vor fi împlinite. Legea Sa este într-o legătură directă cu scaunul Său de domnie, iar slujitorii lui Satana nu pot să o nimicească. Adevărul este inspirat și apărat de Dumnezeu și va trăi, va avea succes, chiar dacă uneori pare să fie pus în umbră. Evanghelia lui Hristos este Legea exemplificată în caracter. Înșelăciunile cu privire la ea, fiecare mijloc de apărare a ideilor false și fiecare concepție falsificată de slujitorii satanici vor fi sfărâmate în cele din urmă pentru veșnicie, iar triumful adevărului va fi asemenea soarelui de la miezul zilei. Soarele Neprihănirii va străluci, aducând vindecarea pe aripile Lui, iar întregul pământ va fi umplut de slava Sa. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, pp. 95–96

Miercuri, 13 februarie: „Ia cărticica… și mănânc-o!”

Noi trebuie să transmitem ultima avertizare a lui Dumnezeu către oameni, și cât de stăruitori ar trebui să fim în studierea Bibliei și cât de zeloși în răspândirea luminii! Fiecare suflet care a primit iluminarea divină să caute să o transmită mai departe. Lucrătorii să meargă din casă în casă, deschizând Biblia înaintea oamenilor, răspândind publicațiile, vorbindu-le și altora despre lumina care le-a binecuvântat sufletul. …

O mare lucrare trebuie să fie făcută, iar aceia care cunosc adevărul trebuie să mijlocească plini de stăruință în rugăciune pentru a primi ajutor. Dragostea pentru Hristos trebuie să le umple inima. Spiritul lui Hristos trebuie să fie revărsat asupra lor, iar ei trebuie să se pregătească pentru a sta în fața judecății. Atunci când ei I se vor consacra lui Dumnezeu, o putere de convingere le va însoți eforturile de a le prezenta altora adevărul. … Ultima avertizare trebuie să fie proclamată multor „noroade, neamuri, limbi și împărați” și făgăduința ne este dată: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Apocalipsa 10:11; Matei 28:20). – Mărturii, vol. 9, ed. 2010, pp. 94–95
Toți … vor fi puși la probă. Dacă vor face din Domnul Hristos modelul lor, El le va da înțelepciune, cunoștință și pricepere; vor crește în har și în aptitudini după modelul lui Hristos; caracterele lor vor fi modelate după asemănarea cu El. Dacă ei se abat de la calea Domnului, un alt spirit le va lua în stăpânire mintea și judecata și vor face planuri fără Domnul, vor urma propria lor cale. … A venit timpul când urmează să fie clătinat tot ce poate fi clătinat, ca să rămână doar ce nu poate fi clătinat. Fiecare caz urmează să fie cercetat înaintea lui Dumnezeu; El măsoară templul și pe închinătorii din el. – Mărturii, vol. 7, ed. 2017, p. 175

Biserica este chemată în mod categoric și decisiv să înalțe principiile ei în fața întregului univers și în fața împărățiilor lumii, iar statornicia și loialitatea în păstrarea onoarei și a sfințeniei Legii lui Dumnezeu vor atrage atenția și vor stârni admirația chiar și a celor din lume. Datorită faptelor bune pe care le vor vedea, mulți vor fi determinați să-L slăvească pe Tatăl din cer. …
Domnul a înzestrat biserica Sa cu binecuvântări și capacități, ca să o facă în stare să prezinte în fața lumii o imagine a puterii Sale și pentru ca biserica Sa să fie desăvârșită în El, o reprezentare continuă a unei alte lumi, a lumii veșnice și o reprezentare a legilor care sunt mai înalte decât legile pământești. Biserica Sa trebuie să fie un templu zidit după chipul celui divin, iar arhitectul îngeresc și-a adus din cer trestia aurită de măsurat, pentru ca fiecare piatră să poată fi tăiată după măsura divină și șlefuită pentru a străluci ca un simbol al cerului, răspândind pretutindeni razele luminoase și curate ale Soarelui Neprihănirii. … Înveșmântată în armura desăvârșită a luminii și neprihănirii, ea este pe punctul de a se angaja în ultimul mare conflict. Focul va arde tot ce este impur și lipsit de valoare, iar influența adevărului va mărturisi în fața lumii despre caracterul lui sfințitor și înălțător… – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 31

Joi, 14 februarie: Cei doi martori

Cei doi martori reprezintă scripturile Vechiului și Noului Testament. Amândouă sunt mărturii importante cu privire la originea și caracterul perpetuu al Legii lui Dumnezeu. Amândouă dau mărturie și despre planul de mântuire. Simbolurile, jertfele și profețiile Vechiului Testament prefigurau un Mântuitor care urma să vină. Evangheliile și Epistolele Noului Testament vorbesc despre un Mântuitor care a venit exact în felul prezis prin simbol și profeție. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 219

Războiul împotriva Bibliei purtat de multe secole în Franța a culminat cu scenele Revoluției. Acea izbucnire teribilă a fost rezultatul natural al suprimării Scripturilor de către Roma. … A constituit cea mai izbitoare demonstrație la care a fost martoră lumea vreodată, în ce privește efectele guvernării papale. …

Puterea papală a căutat să ascundă de oameni cuvântul adevărului și le-a pus înainte martori falși, care să contrazică afirmațiile Scripturii. … Când Biblia a fost proscrisă de autoritatea religioasă și civilă, când declarațiile ei au fost denaturate și s-a făcut orice efort pe care oamenii și demonii l-au putut inventa pentru a abate mintea oamenilor de la ea, când aceia care îndrăzneau să vestească adevărurile ei sfinte erau urmăriți, trădați, torturați, îngropați în celulele temnițelor, martirizați pentru credința lor sau obligați să fugă în fortărețele munților și în peșterile și vizuinile pământului – atunci au prorocit cei doi martori credincioși îmbrăcați în saci. Cu toate acestea, ei și-au continuat mărturia pe toată perioada celor o mie două sute șaizeci de ani. În vremurile cele mai întunecate, au existat oameni credincioși care au iubit Cuvântul lui Dumnezeu și voiau să-I apere onoarea. Acestor slujitori devotați le-a fost dată înțelepciunea, puterea și autoritatea să proclame adevărul Său în tot acest timp. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 218, 220

Necredinciosul Voltaire a spus odată cu îngâmfare: „M-am săturat să-i aud pe oameni repetând că doisprezece bărbați au întemeiat religia creștină. Voi dovedi că un singur om este destul pentru a o distruge.” Au trecut generații întregi de la moartea lui. Milioane de oameni s-au unit în lupta contra Bibliei. Dar este atât de departe de a fi distrusă, încât acolo unde în timpul lui Voltaire erau o sută, acum sunt zece mii, chiar mai mult, o sută de mii de exemplare ale cărții lui Dumnezeu. Potrivit cuvintelor unui reformator timpuriu al bisericii creștine, „Biblia este o nicovală de care s-au spart multe ciocane”. Domnul zice: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi” (Isaia 54:17).
„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” „Toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veșnicie, făcute cu credincioșie și neprihănire” (Isaia 40:8; Psalmii 111:7,8). Tot ce este clădit pe autoritatea omului va fi distrus, dar ceea ce este întemeiat pe stânca Cuvântului neschimbător al lui Dumnezeu va rămâne pentru totdeauna. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 236

Vineri, 15 februarie

Studiu suplimentar: Mărturii, vol. 2, cap. „Vinderea dreptului de întâi născut”, ed. 2011, pp. 36–37; Tragedia veacurilor, cap. 15, „Biblia și Revoluția Franceză”.