Studiul 13 majori complet (Refacerea finală a unității)

[Sâmbătă, 22 dec] Refacerea finală a unității

Memorează:

„… noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”  (2 Petru 3:13)

Una dintre marile făgăduințe ale Bibliei este aceea că Isus va re­veni. Fără ea, nu am avea nimic, fiindcă ne-am legat toate speranțele de ea și de ceea ce ne va aduce ea. Când Hristos va reveni pe norii cerului, tot ce este pământesc și omenesc, și prin urmare trecător și câteodată chiar fără rost, va dispărea. După ce vom petrece o mie de ani în cer, pământul acesta distrus de războaie, foamete, boli și tragedii va fi făcut nou și va deveni locuința celor răscumpărați, reuniți în sfârșit cu Domnul lor și unii cu alții.

Speranța revenirii lui Hristos este o temă importantă a Noului Testament. Creștinii au așteptat secole la rând împlinirea acestei promisiuni. Și noi, adventiștii de ziua a șaptea, așteptăm cu dor în­toarcerea Sa. Chiar numele nostru are această semnificație.

Tema acestui ultim studiu este făgăduința aceasta și relația ei cu unitatea creștină. Unitatea noastră în Hristos este deseori amenințată de limitele și de slăbiciunile noastre umane. Însă, la revenirea Domnului, nu vom mai avea motive să căutăm soluții pentru a com­bate dezbinarea, pentru că nu va mai exista dezbinare. Vom fi una cu Domnul și unii cu alții.

[Duminică, 23 dec] Asigurarea revenirii lui Hristos

1. Ce ne spune următoarea făgăduință a Domnului Isus despre viața pe care o vor trăi cei răscumpărați pe Noul Pământ?

„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:1-3

Primii creștini numeau revenirea lui Hristos „fericita nădejde” (Tit 2:13). Ei se așteptau ca toate profețiile și făgăduințele din Scriptură să se împlinească atunci. Toți cei care Îl iubesc pe Hristos așteaptă cu nerăbdare ziua în care vor putea vorbi cu El față în față. Cuvintele Sale din aceste versete ne sugerează că relația noastră cu El și cu ceilalți credincioși va fi strânsă și apropiată.

Creștinii cred în făgăduința aceasta pentru că Biblia ne asigură că ea se va împlini. Noi avem această certitudine, deoarece credem ce a spus Isus: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Și pentru că a doua Sa venire a fost anunțată încă din Vechiul Testament, la fel ca prima Sa venire. Înainte de potop, Dumnezeu i-a dezvăluit patriarhului Enoh că venirea în slavă a lui Mesia avea să pună capăt păcatului – vezi Iuda vers. 14,15.

Cu o mie de ani înainte de prima venire a Domnului, regele David a prorocit că Mesia avea să vină pentru a-i strânge pe credincioșii Lui: „Dumnezeul nostru vine și nu tace. … El strigă spre ceruri sus și spre pământ ca să judece pe poporul Său: «Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!»” (Psalmii 50:3-5).

A doua venire a lui Isus este strâns legată de prima. Profețiile despre nașterea și lucrarea Sa (Geneza 3:15; Mica 5:2; Isaia 11:1; Daniel 9:25,26) se află la temelia speranței și încrederii noastre în făgăduințele revenirii. Hristos „S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. … Tot așa Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă” (Evrei 9:26,28).

Ce speranță și mângâiere sufletească îți insuflă acum făgăduința revenirii Sale?

[Luni, 24 dec] Făgăduința refacerii

2. Ce făgăduință este dată prin Isaia despre locuința veșnică a celor răscumpărați?

Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,  ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său. Atunci, lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.  Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.  În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa Lui. Isaia 11:1-10

Biblia începe cu istoria creării pământului (Geneza 1, 2). Descrie lumea frumoasă și armonioasă dăruită primilor noștri părinți, Adam și Eva. Iar în ultimele două capitole, ne spune că Dumnezeu va crea o lume perfectă și armonioasă pentru oamenii răscumpărați (Apocalipsa 21, 22), va reface pământul după ravagiile păcatului.

Biblia repetă că locuința veșnică a celor răscumpărați va fi un loc real, nu imaginar sau un vis. Cei răscumpărați vor putea să vadă, să audă, să miroasă, să atingă și să simtă noua realitate. Profeția din Isaia 11 anunță venirea lui Mesia, Inițiatorul noii ere. El va pune capăt violenței și va aduce pacea veșnică. Domnia lui Dumnezeu pe Noul Pământ va aduce armonia în univers.

3. Ce lucruri vor dispărea atunci pentru totdeauna?

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate”. Apocalipsa 21:1-5

„Pe măsură ce vor trece, unul după altul, anii veșniciei vor aduce descoperiri mai bogate și pline de slavă cu privire la Dumnezeu și cu privire la Hristos. După cum cunoașterea este progresivă, tot așa dragostea, respectul și fericirea vor crește. Cu cât oamenii vor învăța mai mult despre Dumnezeu, cu atât admirația lor față de caracterul Său va fi mai mare. Când Domnul Isus le va descoperi bogățiile răs­cumpărării și reușitele uimitoare din marea luptă cu Satana, inima celor răscumpărați va bate cu un devotament mai puternic, iar ei își vor atinge harpele de aur cu o mână mai sigură și zeci de mii și de zece ori câte zece mii de mii de voci se vor uni într-un imn măreț de laudă.” – Ellen G. White, Istoria mântuirii, ed. 2010, p. 339

Cum putem începe să cunoaștem caracterul lui Dumnezeu? Ce trăsătură a caracterului Său se descoperă în armonia și unitatea dintre credincioşi?

[Marți, 25 dec] Învierea și refacerea relațiilor

Încă din primele zile ale existenței bisericii, făgăduința revenirii lui Hristos le-a dat curaj credincioșilor și i-a susținut mai ales în în­cercări. Oricât de grele erau luptele lor, oricât de mari le erau du­rerile și întristările, ei aveau speranța revenirii lui Hristos și toate făgăduințele frumoase pe care le include aceasta.

4. Ce făgăduințe găsim în 1 Tesaloniceni 4:13-18? Ce aflăm de aici des­pre speranța refacerii relațiilor?

         „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

 

Un aspect important al întemeierii Împărăției lui Dumnezeu este strângerea celor aleși: „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița ră­sunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Matei 24:31). În timp ce aleșii sunt adunați, cei drepți care au murit vor fi înviați și vor primi ne­murirea (1 Corinteni 15:52,53): „Întâi vor învia cei morți în Hristos” (1 Tesaloniceni 4:16). Acesta este momentul mult așteptat de noi toți! Cei înviați se vor reîntâlni cu cei care le-au dus dorul. Pavel anticipează acest eveniment cu următoarele cuvinte: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte? (1 Corinteni 15:55).

La înviere, cei credincioși ies din morminte, dar nu așa cum au fost depuși în ele, cu trupul bolnav, îmbătrânit și desfigurat, ci cu un trup nou, nemuritor, desăvârșit, fără semnele păcatului, cauza degradării. Sfinții trăiesc împlinirea lucrării Domnului Hristos de refacere și reflectă chipul desăvârșit al lui Dumnezeu, așa cum a intenționat El la crearea lumii (Geneza 1:26; 1 Corinteni 15:46-49).

La revenirea lui Isus, când cei morți în Hristos sunt readuși la viață, cei drepți în viață vor fi schimbați și vor primi și ei un corp nou și desăvârșit (1 Corinteni 15:53). Astfel, cei răscumpărați, cei înviați și cei vii transformați, Îl vor întâmpina împreună pe Domnul şi vor fi întotdeauna cu El (1 Tesaloniceni 4:17).

Azi, mulți creștini caută explicații naturale chiar și pentru minuni. Ce ne spune făgăduința învierii despre faptul că salvarea noastră este posibilă doar prin lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu?

[Miercuri, 26 dec] Un pământ nou pentru cei răscumpărați

Şi Isaia, și Ioan au văzut în viziune Noul Pământ (Isaia 65:17; Apocalipsa 21:1).

5. Cum descrie Ioan frumoasa cetate a celor răscumpărați? Ce înțelegem de aici despre unitatea și armonia care vor exista acolo?

²Şi eu am văzut coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!” ¹⁰ Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, ¹¹ având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. ¹² Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. ¹⁵ Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini^[a]. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. ¹⁷ I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. ¹⁸ Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. ¹⁹ Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; ²⁰ a cincea, de sardonix; a şasea, de a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. ²¹ Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie. ²² În cetate n-am văzut niciun Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. ²⁴ Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. ²⁵ Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. ²⁶ În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. ²⁷ Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului. Apocalipsa 21

 

6. Râul cu apa vieții și pomul vieții sunt alte două lucruri importante din noua cetate. Care va fi scopul lor pe Noul Pământ?

¹Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. ² În mijlocul pieţii cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. ³ Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. ⁴ Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. ⁵ Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor. Apocalipsa 22

Pomul vieții, la care Adam nu a mai avut acces în urma neascul­tării (Geneza 3:22–24), se va regăsi Edenul refăcut. Accesul la el le este promis tuturor celor care vor birui (Apocalipsa 2:7). El aduce douăsprezece feluri de rod, câte unul diferit în fiecare lună, fapt ca­re poate explica de ce, pe Noul Pământ, „«în fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea», zice Domnul” (Isaia 66:23). Faptul că „frunzele pomului slujesc la vinde­carea neamurilor” subliniază intenția lui Dumnezeu de a înlătura toate barierele dintre oameni și de a întoarce omenirea la planul inițial: unificarea tuturor popoarelor într-o singură familie plină de armonie și pace.

„«Vindecarea neamurilor» are sensul figurat de îndepărtare a tu­turor barierelor și separărilor naționale și lingvistice (…). Popoarele nu mai sunt «neamuri», ci sunt reunite într-o singură familie ca popor adevărat al lui Dumnezeu (…). Frunzele pomului vieții, cu proprietățile lor vindecătoare, vor tămădui toate rănile – rasiale, etnice, tribale sau lingvistice – care au fărâmițat și divizat omeni­rea atâtea secole.” – Ranko Stefanovic, Revelation of Jesus Christ: Commentary on the Book of Revelation, p. 593

[Joi, 27 dec] Viața pe noul pământ

7. Ce i s-a descoperit lui Isaia despre viața pe Noul Pământ?

⁴ Spuneţi celor slabi de inimă: ‘Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui’.” ⁵ Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; ⁶ atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie; ⁷ marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat, în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură. ⁸ Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. ⁹ Pe calea aceasta nu va fi niciun leu şi nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea. ¹⁰ Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi! Isaia 35

²¹ Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. ²² Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. ²³ Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei. ²⁴ Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! ²⁵ Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul. Isaia 65

În cartea lui Isaia, întâlnim de câteva ori cuvântul „nou”: „lucruri noi” (42:9, 48:6), „o cântare nouă” (42:10), „ceva nou” (43:19), „un nume nou” (62:2). În capitolul 65 este vorba despre o nouă ordi­ne a lucrurilor. Între toate ființele create de Dumnezeu este pace și armonie. Blestemele legământului abătute asupra țării din cauza neascultării și răzvrătirii (Leviticul 26:14–17, Deuteronomul 28:30) vor fi înlăturate pentru totdeauna, fiindcă păcatul nu mai există.

Cum va fi să trăim într-un loc atât de frumos? Ne vom mai recunoaște prietenii și rudele după ce vom primi nemurirea și vom fi refăcuți complet după chipul lui Dumnezeu? Ucenicii L-au recunoscut pe Domnul Hristos după înviere. Maria L-a recunoscut du­pă glas (Ioan 20:11-16). Toma L-a recunoscut după înfățișare (Ioan 20:27,28). Ucenicii care mergeau spre Emaus L-au recunoscut după modul în care S-a purtat la masă (Luca 24:30,31,35). Deci, dacă vom învia în trup la fel cum a înviat Isus, ne vom recunoaște unii pe alții și vom fi împreună pentru veșnicie!

„Acolo, cei răscumpăraţi vor cunoaşte aşa cum sunt cunoscuţi. Dragostea şi compasiunea pe care Însuşi Dumnezeu le-a sădit în su­flet îşi vor găsi acolo manifestarea cea mai profundă şi cea mai plă­cută. Comuniunea curată cu fiinţele sfinte, socializarea armonioasă cu îngerii cereşti şi cu toţi credincioşii din toate timpurile care şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care unesc întreaga familie din cer şi de pe pământ (vezi Efeseni 3:15) – toate acestea constituie motivul fericirii celor răscumpăraţi.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 677

Cum ne putem forma obiceiul de a ne gândi la lucrurile care nu se văd și care sunt veșnice (2 Corinteni 4:16-18) și de a ne bucura de ele încă de pe acum?

[Vineri, 28 dec] Un gând de încheiere

„Învierea şi înălţarea Domnului nostru sunt o dovadă sigură a bi­ruinţei sfinţilor asupra morţii şi a mormântului şi o garanţie că cerul le este deschis celor care îşi spală veşmintele caracterului şi le albesc în sângele Mielului. Domnul Isus S-a înălţat la Tatăl ca reprezentant al neamului omenesc şi Dumnezeu îi va duce pe cei care reflectă chipul Său ca să privească şi să fie părtaşi împreună cu El la slava Lui.

Sunt locaşuri pentru pelerinii de pe pământ. Există veşminte pen­tru cei neprihăniţi, cu coroane de slavă şi lauri ai victoriei. Toate câte ne-au produs necazuri, în providenţa lui Dumnezeu, în lumea viitoare se vor limpezi. Lucrurile care au fost greu de înţeles îşi vor găsi expli­caţie. Tainele harului vor fi desfăşurate în faţa noastră. Acolo unde mintea noastră limitată nu a putut vedea decât confuzie şi făgăduinţe încălcate, vom vedea cea mai desăvârşită şi frumoasă armonie. Vom vedea că dragostea infinită a fost cea care a rânduit experienţele care ni s-au părut cele mai grele. Pe măsură ce ne dăm seama de grija du­ioasă a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine nostru, ne vom bucura cu o bucurie de nespus şi plină de slavă.” – Ellen G. White, Sfaturi pentru biserică, ed. 2000, p. 457

Pentru studiu suplimentar: Sfaturi pentru biserică, cap. „Iată, Eu vin curând”, ed. 2000, pp. 453–459.