Poezia studiului 10

La oglinda unității

Matei 18.15-17; Luca 23.31-34; Romani 5.8-11; 1 Corinteni 3.5-11; 12.1-11;
2 Corinteni 5,20-21; 10.12-15; Efeseni 4.26; Coloseni 4.10-11; 2 Timotei 4.11; Filimon.

Dacă toate sunt făcute prin același Duh, creștine,
O biserică unită se reflect-atunci din tine,
Având sfânta temelie a-mpăcării ca lumină,
Ziditoare de credință-n Cel ce-i gata să revină!

Unitatea nu înseamnă șablonare riguroasă,
Ci diversitatea strânsă-n armonie luminoasă,
Îmbrăcând neprihănirea dăruită prin iertare,
Așezând nădejdea slavei, pe Hristos, în fiecare!

Egoismul încă-și scoate colții lui de răfuială,
Instigând, întotdeauna la mânie și răscoală;
Însă dragostea eternă ne va duce la-mpăcare
Și unire-n învierea veșnică, mântuitoare.

Robi, stăpâni și oameni liberi, într-un gând și o simțire,
În același duh de viață într-o zilnică slujire,
Împăcați cu Tatăl nostru, să dăm lumii mărturie,
Prin credința ce reflectă o cerească-mpărăție!

Vremea-i, deci, diversitatea să-și unească mâini creștine,
Cei ce văd să-nțeleagă dragostea Celui ce vine
Și să vrea, prin El, s-ajungă evangheliei făclie,
O mireasă pregătită pentru-a nunții veșnicie !

Cornel Mafteiu
București, 04.12.2018