Și chiar daca

Fapte 27;28.

Pe corabia credinței se întâmplă câte-odat’,
Cei în drept să nu ia-n seamă sfatul unui acuzat,
Fiindcă nu se potrivește cu gândirea dumnealor,
Cocoțată mult deasupra tuturor!

Pe corabia credinței iau decizii cum doresc,
După norme sfințitoare-n care ei se regăsesc;
Nu contează că fac valuri ce-n corabie se sparg,
Cu mândrie fac de pază la catarg!

Când purtată în derivă de-al furtunilor frământ,
Grea, corabia credinței se înfige în pământ,
I-ar ucide pe cei care au avertizat mereu
De n-ar fi la cârma vieții, Dumnezeu!

Din corabia credinței, marinari și călători,
Doar prin harul Celui veșnic vor ieși biruitori!
Și primejdii și prieteni peste tot vom întâlni
Până-n clipa-n care Domnul va veni!

Ca și Pavel să-I rămânem totdeauna credincioși,
Vestea mântuirii Sale să o ducem bucuroși!
Chiar de mai ridică valuri, azi, vrajmașul cel flămând,
Știm că Domnul o să vină în curând!

Cornel Mafteiu
București, 26.09.2018


Părerea mea