Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să mediteze la dispoziţia lui Pavel de a-şi da viaţa de dragul răspândirii Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu.

La nivelul sentimentelor: Să aprecieze faptul că Pavel şi-a descoperit sensul vieţii în slujirea lui Dumnezeu şi să dorească să-şi descopere sensul vieţii cu ajutorul Duhului Sfânt.

La nivel practic: Să urmeze chemarea lui Dumnezeu cu energie şi, dacă li se cere să facă sacrificii, să-şi aducă aminte de experienţa lui Pavel.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Pavel nu s-a dat bătut niciodată

A. Putem să fim tot atât de siguri de chemarea noastră ca şi Pavel, chiar dacă nouă nu ne-a fost descoperită printr-o viziune?

B. Dacă Îi slujim lui Dumnezeu prin natura profesiei noastre, cum putem aplica strategiile de misiune ale lui Pavel la situaţia noastră?

II. Sentimente: Un singur scop

A. Din ce motive este realistă aşteptarea ca, dacă vom trăi ca Pavel, să fim fericiţi?

B. Cum i-ai explica unei rude că merită să faci sacrificii pentru lucrarea lui Dumnezeu?

III. Practic: Fără regrete

A. Gândeşte-te la toţi cunoscuţii tăi şi la paşii pe care trebuie să-i faci pentru a putea declara ca apostolul Pavel: „Sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Faptele 20:26,27).

Rezumat: A treia călătorie misionară a lui Pavel a fost plină de piedici şi de prevestiri ale suferinţei care îl aştepta, însă el şi-a văzut mai departe de misiune şi a declarat că nici chiar moartea nu-l putea determina să dea înapoi.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Faptele 19:11-16,23-28.

Ideea de bază: Duşmanii Împărăţiei lui Dumnezeu se dezlănţuie total în ultima campanie misionară a lui Pavel. Dar, în ciuda forţelor civile şi spirituale care i se împotrivesc în Efes, „Cuvântul Domnului” ajunge în întreaga Asie (Faptele 19:10). Nici banii, nici magia, nici păgânismul, nici manevrele politice nu pot să oprească răspândirea Evangheliei sau să-l descurajeze pe mesagerul ei, care este dispus chiar să-şi dea viaţa „pentru Numele Domnului Isus” (Faptele 21:13).

Discuţie introductivă. Regretatul Bill Liversidge a povestit o experienţă pe care a avut-o când a lucrat pe o insulă din Papua Noua Guinee cu un trib periculos la care nu ajunsese Evanghelia. A ajuns acolo însoţit de tânărul Reuben, singurul convertit la creştinism din acel trib. Au fost prinşi imediat de băştinaşi, care şi-au propus să-i izgonească în zori. În timpul nopţii, pe când aţipiseră, s-au auzit chemaţi de cineva din junglă:
– Hei, voi, ziua a şaptea, veniţi!
Aşa le spuneau fiindcă erau adventişti de ziua a şaptea. Bill l-a trimis pe Reuben să vadă despre ce era vorba. Când s-a întors, tânărul i-a povestit că aproape toţi băştinaşii erau strânşi laolaltă fiindcă un copil de un an şi jumătate era bolnav de „febră”, adică de malarie. Bill şi-a spus: „Nu e ceva neobişnuit.” Copiii se îmbolnăveau des de malarie, iar 70% dintre ei mureau. Dar Reuben a continuat plin de entuziasm:

– De obicei pe bolnavii de febră îi tratează vraciul, dar mama copilului a cerut să vină cei doi creştini sosiţi în toiul nopţii ca să se roage la Dumnezeul lor!
Emoţionaţi la gândul că Dumnezeu le deschisese o cale, s-au dus în sat. Însă speranţa lor în vindecarea copilului s-a spulberat când i-au văzut pe săteni strigând şi bocind disperaţi. Ajunseseră prea târziu. Din spusele tânărului vraci care lucra într-un soi de clinică improvizată, copilul murise de douăzeci de minute. Dezamăgit şi neştiind ce să înţeleagă, Bill s-a gândit să se ducă la mamă ca să-şi prezinte condoleanţele. Poate că planul lui Dumnezeu era ca el să oficieze o înmormântare creştină. În clipa aceea, Reuben a fost dintr-un salt lângă mamă, l-a luat uşor pe copilul neînsufleţit din braţele ei şi l-a ridicat deasupra capului. Bill a încremenit. Sătenii au făcut tăcere şi şi-au aţintit privirea spre ei. Reuben a făcut atunci un lucru neaşteptat: s-a rugat.
– Tată, Tu dai viaţa şi Tu iei viaţa. Acum, Tată, Te rog, adu-l la viaţă pe acest copilaş, spre slava Ta, redă-i viaţa!

Picioruşele copilului, inerte până atunci, au început să se mişte. Copleşită, mama l-a luat în braţe ca să-i potolească plânsul. După aceea, toţi locuitorii insulei au devenit adventişti de ziua a şaptea.

De discutat: De ce crezi că în unele situaţii Dumnezeu face minuni, iar în altele nu?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Comentariu biblic

I. Minuni sau magie
(Revezi împreună cu grupa Faptele 19:11-20.)

Din nefericire, există în prezent multe cărţi cu religii ale lumii care încearcă să ne convingă că minunile făcute de Dumnezeu prin Petru şi Pavel nu diferă cu nimic de cele din şamanism/religiile păgâne şi că denumirea potrivită pentru aceste minuni este de magie. Asemănările sunt următoarele: şi minunile divine, şi magia canalizează o putere dintr-o lume nevăzută; ambele recurg frecvent la atingere sau la cuvinte pentru a invoca forţele spirituale şi produc rezultate extraordinare cum ar fi vindecarea sau cunoştinţele speciale etc. Totuşi cunoaşterea diferenţelor dintre minunile divine autentice şi magie le va fi utilă creştinilor care trăiesc în zone influenţate de practici spiritiste şi oculte.

Puterea supranaturală de vindecare cu care a fost înzestrat Pavel în lucrarea lui este foarte diferită de încercările exorciştilor iudei. Merită subliniat acest contrast. La Pavel, darul vindecării era atât de puternic, încât chiar şi „basmale şi şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui” (Faptele 19:12) îi vindecau pe bolnavii care intrau în contact cu aceste obiecte. Faptele acestea extraordinare îi motivează pe adversarii lui iudei să-l imite. Eşecul total şi brutalizarea lor de către duhul rău au avut un efect invers: apreciere pentru slujirea lui Pavel şi proslăvire a Numelui Domnului Isus (Faptele 19:17). În plus, „mulţi din cei ce crezuseră” şi-au ars cărţile de magie, fapt ce arată că este posibil ca fiii preotului iudeu să fi adoptat practicile sincretice din Efes.
Relatarea despre această exorcizare ilustrează cel mai important principiu al intervenției lui Dumnezeu prin minuni, manifestare care se distinge de oricare alte forme de supranatural. Principiul acesta poate fi sintetizat într-un singur cuvânt: intenţia. Când exorciştii iudei au invocat Numele lui „Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel” (Faptele 19:13), probabil că omul posedat a fost eliberat, însă doar spre nenorocirea lor, fiindcă duhul rău s-a întors împotriva lor. Demonul şi-a menţinut controlul şi Invocarea Numelui lui Isus s-a dovedit fără efect în acest caz. De ce? Pentru că ei nu-şi armonizaseră viaţa cu Evanghelia lui Dumnezeu prin exercitarea credinţei în Domnul Isus; intenţiile lor nu erau în acord cu direcţia Împărăţiei mesianice vestite de Pavel. Ei vorbeau despre Isus doar „la mâna a doua”: Isus „pe care-L propovăduieşte Pavel” (Faptele 19:13; sublinierea autorului). Numele lui Isus era pentru ei ca un talisman sau ca o incantaţie.
Aici sunt relevante cuvintele adresate de Petru lui Simon. Acesta din urmă, un (fost) vrăjitor, se botezase, însă a oferit bani pentru a primi Duhul Sfânt şi a fost mustrat ferm: „Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu” (Faptele 8:21). Inima, intenţia, motivul, toate au un cuvânt de spus în decizia lui Dumnezeu de a face „minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel” sau prin ale altcuiva (Faptele 19:11).
Trebuie notat faptul că niciuna dintre ideile amintite deja nu neagă realitatea că oamenii pot fi unelte în mâna lui Satana pentru a face minuni. Există această posibilitate. Însă asigurarea credinciosului se găseşte în autoritatea şi puterea incontestabilă a lui Dumnezeu. Vrăjitorii faraonului au putut transforma toiegele în şerpi, dar nu au putut face nimic pentru ca şerpii lor să nu fie mâncaţi de şarpele făcut de Dumnezeu (Exodul 7:12). Dumnezeu învinge întotdeauna!

Situaţiile acestea ilustrează contrastul izbitor dintre practicile vrăjitoreşti care înduplecă sau manipulează forţele spirituale şi minunile făcute de credincioşii din biserica primară, trupul lui Hristos, care continuă lucrarea Sa de vindecare şi de propovăduire a Împărăţiei.

De discutat: Astăzi sunt tot mai răspândite diferite filosofii care susţin că Isus este un alt om înţelept şi Îl consideră egal cu alte personalităţi religioase. Ce i-ai spune unui prieten care este adept al unei astfel de filosofii pentru a argumenta că Isus este unic şi că Împărăţia Sa este reală?

II. O chestiune de bani
(Revezi împreună cu grupa Faptele 19:23-27.)

Banii joacă de multe ori un rol important în păgânism. Lui Petru şi Pavel le era cunoscută această alianţă nesfântă. (Până astăzi, banii şi ocultul sunt legate adeseori. Ţi s-a întâmplat să auzi că o ghicitoare îşi oferă serviciile gratuit? Dar că un creştin s-a oferit să facă rugăciuni pe bani?) În finalul relatării despre exorcism, efesenii Îl aleg pe Dumnezeu şi renunţă la vrăjitorie şi la bani, punând pe foc cărţile lor de magie extraordinar de scumpe (Faptele 19:19,20). Decizia lor prevesteşte relatarea următoare în care oameni cu interese păgâne şi financiare reacţionează puternic la întâlnirea cu Evanghelia, simțindu-se ameninţați de ea. Se iscă o răscoală, dar, odată cu plecarea lui Pavel în Macedonia, „zarva” se stinge (Faptele 19:21–20:1). Când se studiază relatarea aceasta se pune accent de regulă pe teama egoistă a păgânilor de a-şi pierde afacerea cu idoli, însă mai pot fi subliniate şi alte idei. Este important de ştiut că în unele circumstanţe convertiţii sunt nevoiţi să renunţe la sursele de venit şi uneori chiar la carieră ca urmare a primirii credinţei în Hristos. Ca adventişti păzitori ai Sabatului, ne confruntăm cu astfel de situaţii şi, adesea, ni se cere să le oferim îndrumare şi ajutor celor care doresc să devină adventişti.

De discutat: Dacă i s-ar fi dat şansa să vorbească, ce crezi că i-ar fi spus Pavel mulţimii care a scandat timp de două ore: „Mare este Diana efesenilor!” (Faptele 19:28)?

3. APLICAŢIA PENTRU NOI

Adaptează întrebările de mai jos la contextul în care trăieşti, în funcţie de influenţa pe care o au păgânismul şi magia în zona respectivă.

Întrebări

1. Cum ai proceda cu un frate de credinţă care spune că este implicat în activităţi de magie „creştină”?

2. Ce asigurări îi poţi da unei persoane care se teme că va avea probleme financiare dacă se va converti?

4. ACTIVITATE

Mărturiile personale pot fi o binecuvântare sau, dimpotrivă, o piedică, dacă ocupă tot timpul alocat studiului pe grupe. Moderează discuţia pentru a o păstra în limitele adecvate.

Mulţi dintre noi am avut o experienţă supranaturală care Îl implică pe Dumnezeu sau care îl implică pe Diavol. Povesteşte o experienţă scurtă despre puterea lui Dumnezeu asupra răului.


Părerea mea