Ediția instructori (st. 5)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să identifice paşii convertirii lui Saul.

La nivelul sentimentelor: Să aprecieze receptivitatea lui Saul la îndemnurile lui Dumnezeu.

La nivel practic: Să-şi ia ca model hotărârea de care a dat dovadă Saul în slujirea Domnului.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Paşii în transformarea lui Saul

A. Care erau obiectivele principale ale lui Saul înainte de convertire?

B. Ce a făcut posibilă transformarea lui din persecutor în apostol?

II. Sentimente: Receptivitatea şi supunerea lui Saul

A. Ce l-a determinat pe Saul să devină receptiv la chemarea lui Dumnezeu?

B. Ce legătură există între porunca pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Saul de a se ridica şi a merge în cetate (Faptele 9:6) şi declaraţia lui ulterioară: „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti” (Faptele 26:19)?

C. Cum a rămas Saul credincios chemării de a fi un vas ales de Dumnezeu (Faptele 9:15)?

III. Practic: Să-I slujim lui Dumnezeu cu hotărâre

A. Cum poţi fi un vas ales de Dumnezeu în societatea, în colectivitatea în care trăieşti?

B. La ce lucruri trebuie să renunţi şi ce lucruri trebuie să accepţi pentru a te converti cu adevărat?

Rezumat: Transformarea celui mai mare persecutor al creştinismului în cel mai mare apărător al lui este o dovadă că Dumnezeu poate transforma viaţa oricui.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasaje în studiu: Galateni 1:1; 1 Corinteni 9:1.

Ideea de bază: Pavel a fost un om cu o mare credinţă şi încredere şi de un mare curaj datorită consacrării lui fără rezerve faţă de Isus,  Cel pe care L-a întâlnit pe drumul spre Damasc. Întâlnirea aceasta i-a influenţat întreaga viaţă şi l-a transformat într-un misionar plin de îndrăzneală şi de Duh Sfânt. Iată ce le scria el corintenilor despre sursa puterii lui în faţa împotrivirii: „Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus?” (1 Corinteni 9:1). Studiul de săptămâna aceasta ne arată că încrederea şi curajul derivă din supunerea noastră faţă de chemarea de a fi ucenicii lui Isus.

Pavel spune despre sine că este „cel mai neînsemnat dintre apostoli” (1 Corinteni 15:9). Însă nimeni n-a reuşit să-l întreacă în lucrarea de răspândire a veştii bune despre Isus în lume. El a trecut cele mai multe graniţe, a înfiinţat cele mai multe biserici şi a scris cele mai multe texte de teologie creştină. El însuşi declară că şi-a primit chemarea „nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl” (Galateni 1:1). Viaţa lui s-a schimbat pentru totdeauna în momentul în care s-a întâlnit cu Isus pe drumul spre Damasc. Tema studiului nostru este istoria transformării marelui apostol.

Discuţie: De ce afirmă Pavel că este „cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii” (Efeseni 3:8), dacă a excelat în atât de multe domenii ale vieţii şi slujirii? Ce relaţie există între smerenie şi eficienţa noastră ca urmaşi şi martori ai lui Isus? Gândeşte-te la o persoană care te-a influenţat pozitiv. Ce calităţi pe care le ai astăzi îi datorezi?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

„Când Domnul Hristos i S-a descoperit şi când a fost convins că Îl persecuta pe Isus în persoana sfinţilor Săi, Pavel a primit adevărul aşa cum este el în Isus. În mintea şi în caracterul lui s-a manifestat o putere de schimbare, iar el a ajuns să fie un om nou în Hristos Isus. El a primit adevărul pe deplin, aşa încât nimic de pe pământ şi nici din iad nu a fost în stare să-i zguduie credinţa.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 302

Studiul acesta se ocupă de cele trei etape din viaţa lui Pavel: persecutor, convertit şi apostol.

Comentariu biblic

I. Saul persecutorul
(Revezi împreună cu grupa Faptele 7:58; 8:1,3; 26:9-11.)

Primele patru referiri la Saul din cartea Faptele apostolilor conturează profilul său de persecutor al primilor creştini. În prima referire, Saul păzeşte hainele celor care îl târau pe Ştefan afară din cetate, ca să-l ucidă cu pietre (Faptele 7:58). În a doua, Faptele 8:1, aflăm că el s-a învoit la uciderea lui Ştefan – act pentru care a fost ales „membru al Sinedriului” (vezi Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 76). Dorinţa de putere începe deseori cu un compromis tacit, pentru ca apoi să continue cu acceptarea rapidă a înălţării de sine. O faptă rea duce la o faptă şi mai îndrăzneaţă. În a treia referire, Faptele 8:3, Saul îşi aduce la îndeplinire acţiunea diabolică în Ierusalim: „Făcea prăpăd în biserică, intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.” În a patra, Faptele 9:1, se arată că, pentru zelosul fariseu, pedepsirea credincioşilor din Ierusalim nu era de ajuns. În elanul său de a şterge biserica de pe faţa pământului, se duce la Damasc, unde se găseau numeroşi credincioşi. Misiunea sa de a „sufla” uciderea are acum susţinere din partea marelui-preot din Ierusalim (Faptele 9:1). „Pentru o vreme, el a fost un puternic instrument în mâinile lui Satana pentru a-și împlini răzvrătirea sa împotriva Fiului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 76. După aceea a urmat „vedenia” care l-a orbit pe drumul spre Damasc.

De discutat: Gamaliel a fost un fariseu cu vază şi un învăţător cu prestigiu în iudaism. El i-a oprit pe farisei să-i omoare pe apostoli printr-un sfat înţelept: „Dacă încercarea, sau lucrarea aceasta, [creştinismul] este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici” (Faptele 5:39). Saul a fost elevul lui eminent. Ce l-a determinat pe Saul să acţioneze totuşi contrar sfatului învăţătorului său şi să încerce să-i nimicească pe creştini?

II. Saul convertitul
(Revezi împreună cu grupa Faptele 9:1-19; 22:1-10; 26:12-18.)

Când vrea să aducă la îndeplinire o misiune, Dumnezeu Îşi alege un om. De exemplu, El l-a ales pe Avraam din Ur, pe Moise când era în pustie, pe Daniel în Babilon, pe Estera în Medo-Persia, pe Ioan Botezătorul în pustie, pe Petru, pescarul din Galileea. Apoi l-a ales pe Saul din Tars. Convertirea lui Saul şi transformarea sa din prigonitor al creştinismului în evanghelist de frunte şi misionar activ în lucrarea mondială are o însemnătate extraordinară. Întâlnirea cu Isus şi viziunea orbitoare de pe drumul spre Damasc l-au transformat din duşmanul de moarte al creştinismului în apărătorul ei de seamă. Drumul spre Damasc s-a transformat dintr-un drum spre ucidere într-un loc de întâlnire cu Isus cel viu. „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”, l-a întrebat glasul din cer (Faptele 9:4). „Cine eşti Tu, Doamne?” a dorit să ştie persecutorul. Răspunsul l-a înlemnit: „Eu sunt Isus” (vers. 5). Isus are acest dar de a schimba cursul vieţii oamenilor. Martori în acest sens sunt fariseul Nicodim, Iair, fruntaşul sinagogii, văduva din Nain, femeia anonimă de la fântâna din Samaria, sutaşul cu robul bolnav, Lazăr şi surorile lui, Simon leprosul, Ana şi Caiafa, Irod şi Pilat, Saul şi mulţi alţii. Ferice de cine se supune intervenţiei Sale! Saul s-a supus şi a pus cea mai importantă întrebare posibilă: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele 9:6). Aşa a avut loc convertirea sa. Mai departe, în cetate, a aflat ce îi rezerva viitorul.

De discutat: Isus cel viu i-a pus lui Saul întrebarea pătrunzătoare: „Pentru ce Mă prigoneşti?” Implicaţia ei este profundă: orice faptă de oprimare şi orice cuvânt de defăimare la adresa cuiva sunt considerate de Isus a-I fi adresate Lui. Ce ne spune această întrebare despre importanţa modului în care ne raportăm unii la alţii?

III. Saul apostolul
(Revezi împreună cu grupa Faptele 9:26-30; 26:12-19.)

Transformarea lui Saul din cel mai crunt prigonitor al bisericii în cel mai înflăcărat apărător al ei este o experienţă de excepţie. Ce s-a întâmplat după întâlnirea lui cu Isus pe drumul spre Damasc putem afla din informaţiile pe care le găsim în Faptele 9 şi în Galateni 1:15-24:
1) Anania rosteşte acele plăcute cuvinte, „frate Saule”, iar ostilitatea lui faţă de creştini dispare (Faptele 9:17). Anania îl botează.
2) Saul predică despre Isus în Damasc cu multă putere de convingere.
3) Saul pleacă în Arabia (Galateni 1:17) ca să se roage, să mediteze şi să primească de la Dumnezeu o descoperire despre modul în care să-L slujească.
4) Saul revine la Damasc şi slujeşte acolo trei ani.
5) Saul se întoarce în Ierusalim ca să li se alăture ucenicilor (Faptele 9:26).
6) Apostolii nu sunt siguri de convertirea lui şi sunt convinşi abia când un alt convertit, Barnaba, le istoriseşte cum Saul „pe drum, văzuse pe Domnul… şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus” (Faptele 9:27).

7) Saul rămâne în Ierusalim, propovăduieşte cu îndrăzneală, dar evreii vorbitori de limbă greacă caută să-l omoare.
8) Saul fuge în cetatea lui natală, Tars.
9) Dacă Duhul Sfânt n-ar fi intervenit într-un mod minunat, noi n-am fi auzit astăzi de Saul. Când au primit vestea despre dezvoltarea extraordinară, multiculturală a bisericii din Antiohia, apostolii l-au trimis acolo pe Barnaba. În urma activităţii acestuia, biserica s-a dezvoltat şi mai mult. După aceea, Barnaba a călătorit până la Tars ca să-l implice în lucrare şi pe Saul (Faptele 11:25,26). La scurt timp, au plecat împreună în prima călătorie de împlinire a misiunii bisericii, călătorie ce aşteaptă să fie continuată în jurul lumii, în aşteptarea Domnului care a promis că Se va întoarce când „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea” (Matei 24:14).

De discutat: „Sângele martirilor este sămânţa bisericii”, spunea Tertulian. Discutaţi despre modul în care martirajul lui Ştefan şi persecuţia care a urmat după aceea au facilitat creşterea bisericii primare.

3. APLICAŢIA PENTRU NOI

În cartea Faptele apostolilor, Luca foloseşte numele „Saul” de 25 de ori, iar numele „Pavel” de 129 de ori. Care este semnificaţia acestor două nume? Apostolul însuşi ne oferă un indiciu în Faptele 26:14: „Eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?»” Fiind fariseu, el vorbea aramaica şi cunoştea bine limba ebraică, iar în ebraică, numele lui era Saul. Însă, în greacă, numele lui era Pavel. Se pare că a preferat acest al doilea nume fiindcă a fost chemat să fie apostol al neamurilor, care vorbeau, în general, greaca. Apostolul a fost un maestru al contextualizării: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei” (1 Corinteni 9:22).

Întrebare
Ce putem face noi pentru a contextualiza predicarea Evangheliei?

4. ACTIVITATE

După ce îi povesteşte regelui Agripa experienţa convertirii sale, Saul face o afirmaţie care ar putea fi considerată deviza vieţii lui de după convertire: „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti” (Faptele 26:19). Această declaraţie succintă sintetizează viaţa, mărturia şi martiriul său.
Încurajează-i pe participanţi să prezinte într-o singură frază (oral sau în scris) sinteza vieţii lor şi scopul vieții lor de creştini.