Ediția instructori (st. 2)
Obiective
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să remarce importanţa fundamentală a Cincizecimii.
La nivelul sentimentelor: Să aibă parte de revărsarea Duhului Sfânt la nivel personal şi la nivel de biserică.
La nivel practic: Să relateze experienţe despre modul cum i-a ajutat Duhul Sfânt să crească personal şi ca biserică.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Făgăduinţa şi Cincizecimea
A. Ce făgăduinţe a făcut Domnul Isus cu privire la Duhul Sfânt (Ioan 14:15-18; 16:8-14; Faptele 1:8)?
B. Cum s-au împlinit aceste făgăduinţe la Cincizecime (Faptele 2:1-12,16-21,38,39)?
II. Sentimente: Pregătirea şi propovăduirea Evangheliei
A. Ce pregătiri au făcut ucenicii pentru primirea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii (Faptele 2:1,2)?
B. Putem separa primirea Duhului Sfânt de propovăduirea Evangheliei? Explică.
C. Ce le-a oferit Duhul Sfânt ucenicilor la Cincizecime pentru a-i face în stare să proclame Evanghelia?
III. Practic: Puterea Duhului şi câştigarea sufletelor
La ce rezultate ne putem aştepta când planul de răscumpărare al lui Dumnezeu este propovăduit prin puterea Duhului Sfânt (Faptele 2:36-41)?
Rezumat: La Cincizecime, când ucenici s-au strâns laolaltă, toţi într-un singur gând, stăruind în învăţătură şi în rugăciune, Dumnezeu a revărsat Duhul Sfânt peste ei. Cum putem avea şi noi astăzi această experienţă?
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Faptele 2:38.
Ideea de bază. Duhul Sfânt nu a fost revărsat peste poporul lui Dumnezeu pentru prima oară la Cincizecime, dar, cu acea ocazie, a fost revărsat într-un mod cu totul special. După înviere, Isus a petrecut împreună cu ucenicii patruzeci de zile, timp în care le-a vorbit despre moartea şi învierea Sa, despre promisiunea Lui de a nu-i lăsa fără ajutor (Ioan 14:16,17), promisiune care avea să se împlinească după înălţarea Sa la cer, şi despre revărsarea Duhului Sfânt pentru împlinirea marii trimiteri a Evangheliei (Matei 28:19,20; Faptele 1:8). Duhul Sfânt, care a fost prezent la crearea lumii şi care este prezent la experienţa naşterii din nou (Ioan 3:5), va aduce la îndeplinire şi misiunea de vestire a Evangheliei.
Cincizecimea este, fără îndoială, un eveniment semnificativ din istoria bisericii, dar nu trebuie să facem greşeala de a crede că lucrarea Duhului Sfânt a început abia în acea zi. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt sunt mereu prezenţi, sunt coeterni, coexistenţi şi coegali. Cuvintele: „Să facem om după chipul Nostru” (Geneza 1:26) ne dovedesc pluralitatea Dumnezeirii şi unitatea în scopuri. Versetul: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16) ne vorbeşte despre rolul activ al Duhului Sfânt în scrierea Cuvântului lui Dumnezeu. Studiul de săptămâna aceasta este despre Duhul Sfânt şi subliniază modul cum lucrează El în viaţa fiecărui ucenic şi în biserică. Pornind de la faptul c Luca Îl menţionează de circa 55 de ori în cartea Faptele apostolilor, unii cercetători au numit această carte „Evanghelia Duhului Sfânt”. Biserica primară a fost o biserică plină de Duh. La fel trebuie să fie şi biserica de astăzi.
Discuţie: De la Cincizecimea de atunci, Duhul Sfânt a devenit realitatea omniprezentă în viaţa şi activitatea bisericii. Invită-i pe membrii grupei să aleagă unui dintre pasajele următoare şi să arate cum a îndrumat Duhul Sfânt lucrarea bisericii: Faptele 2:14-21; 4:31; 8:29; 10:19; 11:12.
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Studiul de săptămâna aceasta scoate în relief trei aspecte: pregătirea pentru primirea Duhului Sfânt, predicarea prin Duhul şi roadele unei astfel de predicări.
Comentariu biblic
I. Pregătirea pentru primirea Duhului Sfânt
(Revezi împreună cu grupa Faptele 2:1-13.)
După înviere, Isus a petrecut patruzeci de zile cu ucenicii Lui, „vorbind cu ei despre lucrurile referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele 1:3). Aceasta a fost probabil perioada de pregătire cea mai intensă pentru ei – atât pentru cunoaşterea mai profundă a Evangheliei, cât şi pentru sarcina de ducere a Evangheliei până la capătul lumii. Isus „le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui” (Faptele 1:4). Fără umplerea cu Duhul Sfânt, evanghelizarea este inutilă. De aici şi necesitatea pregătirii: „Aceste zile de pregătire au fost zile de adâncă cercetare a inimii. Ucenicii și-au dat seama de nevoia lor spirituală și au strigat către Domnul după ungerea sfântă, care avea să-i facă destoinici pentru lucrarea de câștigare de suflete. (…) Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înţeles că Evanghelia trebuia să fie dusă lumii și, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care le-o făgăduise Domnul Hristos.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 29
Ucenicii au aşteptat. S-au rugat. Au studiat. Apoi, deodată, în Ziua Cincizecimii, când erau toţi împreună în acelaşi loc, una în rugăciune şi în gând (Faptele 2:1), făgăduinţa s-a împlinit. Duhul a coborât din cer ca „vâjâitul unui vânt puternic”, a umplut casa în care se găseau şi „toţi s-au umplut de Duh Sfânt” (Faptele 2:2,4). Prin venirea Duhului, toate zilele pe care le petrecuseră cu Isus – toate întrebările lor, moartea şi învierea Sa – au căpătat o semnificaţie mai profundă.
De discutat: Mulţimea celor veniţi în Ierusalim din diferite părţi ale lumii „a rămas încremenită” din cauză că fiecare îi auzea pe ucenici vorbind în limba lui maternă (Faptele 2:7,8). Cel puţin 16 naţionalităţi sunt enumerate în Faptele 2:9-11. Ce înţelegi tu prin expresia „darul limbilor”? (Compară cu 1 Corinteni 14.)
II. Predicarea inspirată de Duhul Sfânt
(Revezi împreună cu grupa Faptele 2:14-19.)
Prima predică a bisericii creştine, consemnată în Faptele 2:14-39, ne prezintă trei elemente esenţiale ale predicării: inspiraţia, fundamentul şi conţinutul.
Inspiraţia predicării este astăzi aceeaşi ca la Cincizecime: „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească” (Faptele 2:4). Predicarea nu poate avea loc în absenţa împuternicirii prin Duhul, în absenţa consacrării totale faţă de Cuvântul insuflat de El. Duhul Sfânt i-a dat putere lui Petru să ţină această primă predică. Predicatorul nu este produsul educaţiei, elocvenţei, talentului sau bogăţiei, ci al Duhului Sfânt. Predica este minunea săvârşită de Duhul, construită prin dedicarea faţă de Scriptură şi rostită de un vas umil de lut.
Fundamentul fiecărei predici este Cuvântul lui Dumnezeu. Aproape jumătate din predica lui Petru din Faptele 2 este alcătuită din citate din Vechiul Testament. Dacă nu izvorăşte din Biblie, predica nu poate prinde viaţă înaintea ascultătorilor. Şi, fără Cuvântul inspirat, cum am putea vorbi despre Cuvântul Întrupat? Predica trebuie să pornească de la această concepţie şi să fie bine ancorată în revelaţia lui Dumnezeu. Perspectiva aceasta biblică, în lumina Duhului Sfânt, i-a determinat pe apostoli în ziua aceea să facă legătura între evenimentul pe care îl trăiau şi profeţia lui Ioel. „Aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel”, a subliniat Petru (Faptele 2:16). Predicarea trebuie să fie capabilă să conecteze prezentul la trecut şi să îndrepte apoi atenţia către viitor.
Conţinutul predicii trebuie să fie întotdeauna Isus – întruparea, răstignirea, învierea, înălţarea la cer şi revenirea Sa în curând. Urmaşii Lui n-au avut nicio îndoială în această privinţă: „Ucenicii aveau misiunea de a duce mai departe lucrarea în Numele lui Hristos. Fiecare cuvânt și faptă a lor trebuiau să îndrepte atenţia asupra Numelui Său, care are acea putere vitală prin care păcătoșii pot fi mântuiţi. (…) Numele lui Hristos trebuia să constituie parola lor, cuvântul de ordine, semnul prin care să fie deosebiţi, legătura care îi unea, autoritatea activităţii lor, precum și izvorul succesului lor.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 23
De discutat: În predica Sa, Petru face des referire la „acest Isus”. La ce eveniment face referire când foloseşte această expresie pentru a-i convinge pe ascultătorii lui că Isus este „Domn şi Hristos”?
III. Rezultatele predicării inspirate de Duh Sfânt
(Revezi împreună cu grupa Faptele 2:38-42.)
Predicarea eficientă, inspirată de Duh Sfânt, trebuie să aibă un singur ţel: să-i determine pe ascultători să se simtă „străpunşi în inimă” şi să întrebe: „Ce să facem?” (Faptele 2:37). Predicarea din Ziua Cincizecimii a fost însoţită de manifestarea vizibilă a puterii Duhului. Predica apostolului, întemeiată pe Scriptură şi împuternicită de Duhul Sfânt, a zguduit Ierusalimul din temelii, iar oamenii au venit la Petru şi l-au întrebat: „Ce să facem?” Toate predicile ar trebui să fie urmate de această întrebare. Predica nu este distracţie. Nici o distribuire cu economie a unor informaţii. Predica trebuie să le vorbească oamenilor despre „acest Isus”, să-i conducă la crucea Sa, să le arate rănile Sale, să le descrie biruinţa Sa, să le ofere speranţa Sa şi să-i invite să-L primească în viaţa lor ca Domn şi Mântuitor. Dacă nu îi cheamă pe ascultători să răspundă la chemarea lui Isus, predica reflectă fie timiditatea predicatorului, fie neîncrederea lui în puterea Duhului Sfânt de a schimba viaţa oamenilor.
De discutat: Pentru a fi eficientă, predica ar trebui să-l conducă pe păcătos la botez în Numele lui Isus. Ar trebui să-i confirme credinciosului primirea Duhului Sfânt. Cum poate ucenicul de astăzi al lui Isus să ţină astfel de predici?
3. APLICAŢIA PENTRU NOI
Eşti uimit de numărul de convertiţi din Ziua Cincizecimii? Trei mii de oameni s-au botezat într-o singură zi în Ierusalim! Unde este Scriptura, unde este Duhul Sfânt, este şi putere, iar biserica creşte. Acesta a fost mesajul lui Petru. Aceasta este chemarea noastră!
Întrebare pentru meditaţie
Adventiştii au fost cunoscuţi dintotdeauna ca propovăduitori ai Evangheliei. Sunt eficiente metodele noastre evanghelistice de astăzi? Dacă nu, de ce?
4. ACTIVITATE
Unele confesiuni creştine susţin că vorbirea în limbi ar constitui semnul esenţial al primirii Duhului Sfânt. În Faptele 2:6 citim că oamenii prezenţi în Ierusalim erau din zone diferite ale lumii şi că fiecare auzea Evanghelia în limba lui maternă. Unii au rămas încremeniţi. Alţii s-au gândit că apostolii erau beţi. De atunci şi până astăzi, vorbirea în limbi a rămas o problemă controversată în biserică. Apostolul Pavel ne oferă în 1 Corinteni 14 câteva sfaturi utile în legătură cu vorbirea în limbi, astfel ca ea să nu distrugă unitatea dintre credincioşi. Discutaţi aceste sfaturi ale lui.
