Comentarii inspirate (st. 7)

Mica apocalipsă – Matei 24 şi 25

Sabat după-amiază, 12 mai

Hristos vorbise unei mulţimi de oameni, dar, când a rămas singur, Petru, Ioan, Iacov şi Andrei au venit la El, pe când stăteau pe Muntele Măslinilor, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Isus nu le-a răspuns ucenicilor făcând deosebire între distrugerea Ierusalimului şi ziua cea mare a venirii Sale. El a amestecat descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi descoperit ucenicilor evenimentele viitoare aşa cum le vedea El, ei n-ar fi putut suporta priveliştea. Din milă pentru ei, El a amestecat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înşişi înţelesul. (…) Toată această cuvântare a fost ţinută nu numai pentru ucenici, ci şi pentru aceia care vor trăi în timpul ultimelor momente ale istoriei pământului. – Viaţa lui Iisus, ed. 2015, pp. 539–540

Perspectiva lumii noastre, într-adevăr, este alarmantă. Dumnezeu Îşi retrage Duhul Său din oraşele păcătoase care au ajuns asemenea cetăţilor din lumea antediluviană şi ca Sodoma şi Gomora. Locuitorii acestor oraşe au fost puşi la probă şi încercaţi. Noi am ajuns timpul când Dumnezeu este pe punctul să-i pedepsească pe îngâmfaţii făcători de rele care refuză să păzească poruncile Lui şi nesocotesc soliile Lui de avertizare. Acela care îi rabdă îndelung pe făcătorii de rele îi oferă fiecărui om o ocazie să-L caute şi să-şi umilească inima înaintea Lui. – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 147

Fără iluminarea Spiritului lui Dumnezeu, nu vom fi în stare să discernem adevărul de minciună şi vom cădea sub ispitele şi amăgirile iscusite pe care Satana le va aduce asupra lumii. Ne apropiem de finalul conflictului dintre Prinţul luminii şi prinţul întunericului şi, încurând, înşelăciunile duşmanului ne vor verifica credinţa.

Dacă a existat vreodată un timp în care să avem nevoie de credinţă şi de iluminare spirituală, timpul acela este acum. Cei care veghează în vederea rugăciunii şi care cercetează Scripturile zilnic cu dorinţa sinceră de a cunoaşte voia lui Dumnezeu şi de a o împlini nu vor fi duşi în eroare de niciuna dintre amăgirile lui Satana. (…) Noi vrem adevărul în orice privinţă. Ni-l dorim nealterat de eroare şi neîntinat de învăţăturile, obiceiurile şi opiniile lumii. Vrem adevărul cu toate neplăcerile lui. Acceptarea adevărului implică întotdeauna o cruce. Dar Isus Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru noi şi noi să nu-I oferim cele mai alese sentimente ale noastre, cele mai sfinte năzuinţe ale noastre, cea mai deplină slujire? – In Heavenly Places, p. 350

Satana le dă puterea lui acelora care îl ajută în înșelăciunile sale, prin urmare, cei care pretind a avea marea putere a lui Dumnezeu pot fi deosebiţi numai cu ajutorul marelui criteriu – Legea lui Iehova. Domnul ne spune că, dacă ar fi posibil, ei i-ar înșela chiar și pe cei aleși. Veșmântul de oaie pare atât de real, atât de adevărat, încât lupul poate fi văzut doar dacă apelăm la marele standard moral al lui Dumnezeu și atunci vom descoperi că ei sunt niște călcători ai Legii lui Iehova. – Credinţa şi faptele, ed. 2005, p. 37

 

Duminică, 13 mai: O împlinire impresionantă a profeţiei

Apoi, Domnul nostru vorbeşte în cuvinte clare despre a doua venire şi vesteşte primejdiile care Îi vor preceda venirea în lume. „Dacă vă va spune cineva: «Iată, Hristosul este aici sau acolo», să nu-l credeţi. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-l în pustie», să nu vă duceţi acolo! «Iată-l în odăiţe ascunse», să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi venirea Fiului omului.” După cum anunţase distrugerea Ierusalimului, Hristos a arătat şi acest semn: „Se vor scula mulţi profeţi mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.” Proroci mincinoşi s-au ridicat şi i-au înşelat pe oameni, ducând un mare număr în pustie. Magi şi vrăjitori, susţinând că au puteri miraculoase, i-au atras pe oameni după ei prin singurătăţile munţilor. Dar profeţia aceasta a fost dată şi pentru zilele din urmă. Semnul acesta este dat ca o dovadă a celei de a doua veniri. – Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 542

Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, ştiu că marele pericol pentru oameni este autoamăgirea. Satana aşteaptă o ocazie. El va veni la oameni în formă umană şi le va adresa cuvintele cele mai fascinante. Va veni la ei cu aceleaşi ispite cu care a venit la Hristos. Dacă mintea şi inima lor nu sunt pline cu dragostea pură, neegoistă şi sfinţită manifestată de Hristos, ei vor cădea sub puterea lui Satana şi vor face, vor spune şi vor scrie lucruri stranii, ca să-i înşele, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi. – The Upward Look, p. 295

Încercări şi teribile probe îl aşteaptă pe poporul lui Dumnezeu. Spiritul de război instigă naţiunile pământului de la un capăt la altul. Dar în mijlocul necazului care vine – un necaz cum n-a mai fost de când există neamurile – poporul ales al lui Dumnezeu va sta neclintit. Satana şi îngerii lui nu-i pot face nimic pentru că îngeri care excelează în putere îl vor ocroti. – Astăzi cu Dumnezeu, ed. 1991, p. 64

Prezentul este un timp de un interes copleșitor pentru toţi. Conducători și oameni de stat, persoane care ocupă poziţii de încredere și autoritate, bărbaţi și femei cu o gândire profundă, din toate categoriile sociale, sunt atenţi la evenimentele care se întâmplă în jurul nostru. Ei urmăresc relaţiile tensionate care există între naţiuni. Observă starea de agitaţie care pune stăpânire pe toţi locuitorii pământului și recunosc că este pe cale să se producă ceva important și decisiv, admit că lumea se află pe marginea unei crize extraordinare.

În prezent, îngerii opresc vânturile războiului ca acestea să nu bată până când lumea nu va fi avertizată cu privire la sfârșitul ei iminent. Însă se strâng norii, iar furtuna e gata să se reverse asupra pământului. Când Dumnezeu le va porunci îngerilor Săi să lase vânturile să bată, va fi un conflict care nu poate fi descris în cuvinte. – Educaţie, ed. 2012, p. 152

Luni, 14 mai: Cine va răbda până la sfârşit

Noi trebuie să ne ţinem strâns de Hristos, să trăim după toată lumina pe care am primit-o din cer. De ce? Pentru că Dumnezeu doreşte ca noi să pricepem adevărul veşnic şi să acţionăm ca ajutoare ale Sale, pentru a le duce lumina acelora care nu cunosc iubirea Lui. Când te predai pe tine însuţi lui Hristos, faci un legământ în prezenţa Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, cele trei Persoane ale Dumnezeirii. „Ţine” acest legământ! (…)

Vrăjmaşul nu poate niciodată să-l smulgă din mâna lui Hristos pe acela care se încrede în mod absolut în făgăduinţele Sale. Dacă sufletul este încrezător şi lucrează în deplină ascultare, atunci mintea este sensibilă la influenţa divină şi lumina lui Dumnezeu străluceşte înăuntru, înlesnindu-i înţelegerea. Ce privilegiu avem în Hristos Isus! – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, ed. 2017, p. 361

Pentru timpul acesta, este esenţial să înţelegem corect ce spun Scripturile. (…) Trebuie să apelăm la cuvântul sigur al profeţiei ca fiind autoritate pentru noi. Când puterea aceasta făcătoare de minuni a lui Satana se va manifesta în lumea noastră, dacă noi nu suntem buni cunoscători ai Scripturilor, am putea să fim înşelaţi să o considerăm a fi lucrarea lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu declară că, dacă va fi cu putinţă, Satana va încerca să-i înşele chiar şi pe cei aleşi. Dacă nu suntem înrădăcinaţi şi bine întemeiaţi în adevăr, vom fi luaţi de valul capcanelor amăgitoare ale lui Satana. Trebuie să rămânem bazaţi pe Biblie. Dacă poate să vă facă să credeţi că în Cuvântul lui Dumnezeu sunt lucruri neinspirate, Satana va fi pregătit să vă prindă sufletul în capcană. Chiar în vremea când va trebui să ştim ce este adevărat, nu vom avea nicio siguranţă, nicio certitudine. – Evanghelizare, ed. 2008, p. 198

Oamenii de valoare care au refuzat să se închine chipului de aur au fost aruncaţi într-un cuptor aprins, dar Domnul Hristos a fost cu ei acolo, iar focul nu i-a mistuit. (…)
Acum, unii dintre noi ar putea să fie trecuţi printr-o încercare la fel de aspră. Oare vom asculta noi de poruncile oamenilor sau de poruncile lui Dumnezeu? Aceasta este întrebarea pe care o vor pune mulţi. Lucrul cel mai bun pentru noi este să intrăm într-o legătură strânsă cu Dumnezeu şi, dacă El va îngădui să fim martiri pentru cauza adevărului, acesta ar putea să fie mijlocul prin care vor fi aduşi mult mai mulţi oameni la adevăr. (…)

Când cei credincioşi sunt aruncaţi în celulele închisorii din cauza adevărului, Domnul Hristos li Se arată şi le încântă inima cu dragostea Sa. Când ei suportă moartea de dragul lui Hristos, El le spune: „Ei pot să ucidă trupul, dar nu pot să rănească sufletul.” „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, pp. 349–350

Marţi, 15 mai: „Urâciunea pustiirii”

Hristos a îndreptat atenţia ucenicilor Săi la cuvintele profetului Daniel referitoare la evenimentele care urmau să aibă loc în timpul lor şi a spus: „Cine citeşte să înţeleagă!” (Matei 24:15). Iar afirmaţia că Apocalipsa este o taină care nu poate fi înţeleasă este contrazisă de însuşi titlul cărţii: „Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. (…) Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1:1-3). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 281

La distrugerea Ierusalimului n-a pierit niciun creştin. Hristos îi înştiinţase pe ucenicii Săi şi toţi cei care au crezut cuvintele Sale au aşteptat semnul promis. „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti”, spusese Isus, „să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el” (Luca 21:20,21). (…) Dar providenţa îndurătoare a lui Dumnezeu dirija evenimentele pentru binele poporului Său. Semnul promis le fusese dat creştinilor care aşteptau, iar acum, toţi cei care doreau aveau ocazia să asculte de avertizarea Mântuitorului. (…) În timpul asediului, iudeii erau adunaţi la Ierusalim pentru Sărbătoarea Corturilor şi, astfel, creştinii din toată ţara au putut să scape fără să fie hărţuiţi. Ei au fugit fără întârziere spre un loc sigur – cetatea Pella, din ţinutul Pereea, dincolo de Iordan. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 22–23

Purtarea noastră va hotărî dacă vom primi sigiliul viului Dumnezeu sau dacă vom fi nimiciţi de armele distrugătoare. Deja câţiva stropi din mânia lui Dumnezeu au căzut pe pământ, dar, când ultimele şapte plăgi vor fi vărsate neamestecate în paharul mâniei Lui, atunci va fi pentru totdeauna prea târziu pentru ca vreun om să se mai pocăiască şi să găsească adăpost. Niciun sânge ispăşitor nu va mai spăla atunci petele păcatului. (…)
Curajul, tăria morală, credinţa şi încrederea absolută în puterea lui Dumnezeu de a mântui nu vin într-o clipă. Aceste virtuţi cereşti se obţin prin experienţa anilor. Printr-o viaţă de străduinţă sfântă şi de aderare fermă la ceea ce este bine, copiii lui Dumnezeu îşi pecetluiesc destinul. Asaltaţi de ispite fără număr, ei ştiu că trebuie să reziste neclintiţi sau să fie învinşi. (…) Exemplul lor valoros va fi o mângâiere şi o încurajare pentru poporul lui Dumnezeu care va trece printr-un timp de strâmtorare cum nu a mai fost niciodată. – Mărturii, vol. 5, ed. 2017, pp. 179–180

Miercuri, 16 mai: Parabola pregătirii

Cei înţelepţi [simbolizaţi de fecioarele înţelepte] primiseră harul lui Dumnezeu, puterea regeneratoare şi iluminatoare a Duhului Sfânt, care face din Cuvântul Său o candelă pentru picioare şi o lumină pe cărare. Ei studiaseră Scripturile în temere de Dumnezeu, pentru a afla adevărul şi căutaseră cu seriozitate curăţia inimii şi a vieţii. Aceştia avuseseră o experienţă personală şi o credinţă în Dumnezeu şi în Cuvântul Său care nu putea fi distrusă de dezamăgire şi întârziere. Ceilalţi, „când şi-au luat candelele, n-au luat… untdelemn”. Ei au acţionat din impuls. Temerile lor fuseseră trezite de solia solemnă, dar ei se bazaseră pe credinţa fraţilor lor, fiind mulţumiţi cu lumina abia pâlpâind a emoţiilor pozitive, fără o înţelegere temeinică a adevărului sau o reală lucrare a harului în inimă. Aceştia merseseră în întâmpinarea Domnului plini de speranţă, în perspectiva unei răsplătiri imediate, dar nu erau pregătiţi pentru întârziere şi dezamăgire. Când au venit încercările, credinţa i-a părăsit şi candelele li s-au stins. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 324

Dar, atâta timp cât membrii bisericii lui Dumnezeu de astăzi nu au o vie legătură cu Izvorul oricărei creșteri spirituale, ei nu vor fi gata pentru vremea secerișului. Dacă nu îşi menţin lămpile pregătite și arzând, ei nu vor putea primi o înnoită măsură a harului în vreme de mare nevoie. Numai aceia care primesc mereu noi și proaspete măsuri de har vor avea putere potrivit cu nevoile lor zilnice și capacitatea de a folosi această putere. În loc să privească spre un timp în viitor, când, printr-o înzestrare deosebită cu putere spirituală, să primească o destoinicie miraculoasă pentru câștigarea de suflete, ei se predau zilnic lui Dumnezeu ca să-i facă vase potrivite pentru a fi folosite de El. Zilnic, ei trebuie să folosească tot mai bine ocaziile de slujire care stau la îndemâna lor. Zilnic, ei trebuie să dea mărturie pentru Domnul oriunde ar fi, fie în preocupările mărunte ale vieţii de cămin, fie într-un domeniu al vieţii publice. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 43

Să creştem în cunoştinţa adevărului, dând toată lauda şi gloria Celui care este Una cu Tatăl. Să căutăm cu toată stăruinţa ungerea cerească, Duhul Sfânt. Să avem un creştinism curat, care să crească, pentru ca, la sfârşit, în curţile cereşti, să fim declaraţi desăvârşiţi în Hristos.
„Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” (Matei 25:6). Nu pierdeţi acum timpul, ci ridicaţi-vă şi curăţaţi-vă lămpile! Nu pierdeţi timpul, ci căutaţi desăvârşita unitate unul cu altul! Trebuie să ne aşteptăm la dificultăţi. Vor veni încercări. Hristos, Căpetenia mântuirii noastre, a fost făcut desăvârşit prin suferinţă. Urmaşii Săi îl vor înfrunta pe vrăjmaş de multe ori şi vor fi aspru încercaţi, dar nu trebuie să-şi piardă speranţa şi curajul. Hristos le spune: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33). – Mărturii, vol. 8, ed. 2017, p. 174

Joi, 17 mai: Folosirea talanţilor

Fiecărui om îi sunt date în grijă daruri personale, numite „talanţi”. Unii consideră că aceşti talanţi ar fi limitaţi la anumiţi oameni care au capacităţi intelectuale superioare şi geniu. Dar Dumnezeu nu a restrâns revărsarea talanţilor Săi la câţiva favoriţi. El i-a dat fiecăruia în grijă o înzestrare specială, pentru care va fi tras la răspundere. Timpul, raţiunea, mijloacele, forţa, capacităţile intelectuale, bunătatea sufletească – toate sunt daruri de la Dumnezeu, încredinţate pentru a fi folosite în marea lucrarea de binecuvântare a oamenilor.

Unii se pare că au puţini talanţi, însă, prin punerea la lucru cu sârguinţă a bunurilor Domnului, înzestrările li se vor înmulţi foarte mult. (…)
Domnul îi urmăreşte pe toţi ca să vadă dacă îşi vor folosi talanţii cu înţelepciune şi fără egoism sau dacă vor căuta propăşirea personală. Talanţii sunt distribuiţi fiecăruia după capacitatea lui, ca să îi poată înmulţi prin investiţie înţeleaptă. Fiecare trebuie să dea socoteală de acţiunile lui înaintea Stăpânului. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 5, p. 1100

Timpul nostru Îi aparţine lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Sa, iar noi avem obligaţia solemnă de a o folosi spre slava Lui. Dumnezeu nu va cere o socoteală mai strictă cu privire la niciun talant pe care ni l-a încredinţat decât cu privire la timpul nostru.
Valoarea timpului este mai presus de orice evaluare. Domnul Hristos a considerat fiecare clipă ca fiind preţioasă și așa ar trebui să o considerăm și noi. Viaţa este prea scurtă pentru a fi risipită fără rost. Nu avem decât câteva zile de probă, în care trebuie să ne pregătim pentru veșnicie. Nu avem niciun timp de pierdut, niciun timp pe care să-l dedicăm plăcerii egoiste, niciun timp pentru a ne îngădui să păcătuim. Acum este timpul când trebuie să ne pregătim pentru judecata de cercetare. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 255

Dumnezeu i-a încredinţat fiecărui om o lucrare. Atât cel mai neînsemnat, cât și cel mai onorat dintre oameni au fost înzestraţi cu o capacitate de influenţă care să fie pusă de partea lui Dumnezeu, iar ei trebuie să-I consacre lui Dumnezeu talentele lor, îndeplinindu-și fiecare datoria care i-a fost rânduită de El. Domnul așteaptă ca fiecare să facă tot ce poate mai bine. Când lumina strălucește în inimă, El așteaptă ca lucrarea noastră să corespundă cu lumina pe care o avem și să fie în acord cu măsura primită din plinătatea lui Hristos. Cu cât ne folosim mai mult cunoștinţele și cu cât ne exercităm mai mult puterile, cu atât vom dobândi mai multă cunoaștere și mai multă putere pentru a îndeplini o lucrare mai mare și mai bună.
Talentele noastre nu ne aparţin. Ele sunt o proprietate a Domnului, pe care noi trebuie să o administrăm. Noi suntem responsabili atât pentru folosirea bunurilor Domnului, cât și pentru abuzul de ele. Dumnezeu le cere oamenilor să investească talentele cu care au fost înzestraţi, pentru ca atunci când vine Stăpânul, să-Și poată lua înapoi cu dobândă ce este al Său. El ne-a răscumpărat cu propriul sânge, ca pe niște robi ai Săi. Îi vom sluji noi? Vom căuta noi să ne dovedim demni de aprobarea lui Dumnezeu? Vom demonstra prin faptele noastre că suntem niște ispravnici ai harului Său? Dacă este izvorât dintr-o inimă sinceră și curată, fiecare efort depus pentru Stăpânul nostru va fi o jertfă de un miros plăcut Domnului. – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 155

Vineri, 18 mai: Studiu suplimentar

Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! (Matei 25:29)
Fratele meu…, să nu pui la îndoială aranjamentele înţelepte ale lui Dumnezeu, pentru că El a spus că puterea Lui va fi făcută desăvârşită în slăbiciunea ta. Să ai mereu o inimă smerită, căită şi Îi vei da lui Dumnezeu o ocazie de a-Şi manifesta dragostea şi harul prin acest instrument fragil. Să nu pierzi nicio secundă cu lamentări pentru oportunităţile pe care nu le-ai avut niciodată!

Tu ţi-ai spus adesea: „Dacă aş fi avut în viaţă altă poziţie şi dacă aş fi avut avantajele pe care le au alţii, aş fi avut un capital mai mare de investit pentru Domnul meu.” Domnul ştia toate acestea atunci când te-a ales pentru lucrarea pe care ţi-a încredinţat-o. În minunatul Său plan, acel singur talant poate fi înmulţit prin folosire și transformat chiar în zece! Şi nu uita niciodată că Dumnezeu va primi având în vedere ce are cineva, nu ce nu are. (Vezi 2 Corinteni 8:12.)

Dumnezeu ţi-a dat talanţii pe care îi ai. El te-a ales să porţi responsabilităţi, nu pentru că ai avea o educaţie desăvârşită, nu pentru că ai fi un orator sau un om cu un intelect strălucit, ci El te-a ales pentru că, prin harul Său, ai umblat smerit cu Dumnezeu şi ai dat dovadă de credincioşie în lucrurile cele mai mici.

Secol după secol, Isus le-a oferit slujitorilor Săi bunurile Sale. Generaţie după generaţie omul a adunat comoara moştenită; talanţii s-au înmulţit în mare măsură prin folosire şi au ajuns până la noi. Noi suntem slujitorii tocmiţi de El. El ne-a luat şi a plătit cu sângele Său preţul de răscumpărare pentru a obţine slujirea noastră de bunăvoie.
Unii, ca şi tine, sunt conştienţi de responsabilitatea de a pune la lucru bunurile cereşti care le-au fost date în grijă. Tu îţi doreşti foarte mult să-I aduci Domnului un venit mai mare. Nu te poţi împăca cu puţinul darurilor celor mai mari pe care le poţi aşeza pe altar pentru Hristos; oricât de mult timp şi efort Îi poţi oferi Stăpânului, îţi pare mult prea puţin şi deplângi slujirea ta nedesăvârşită. Priveşte la Mântuitorul înălţat! El nu este mort şi nu este în mormântul cel nou al lui Iosif, la gura căruia a fost rostogolită o piatră mare. El a înviat! (…) El este Marele nostru Preot! El mijloceşte pentru tine!
Tot ce îţi cere este să foloseşti talanţii pe care ţi i-a încredinţat. Dacă crezi că Dumnezeu ţi-a dat cinci talanţi, linişteşte-te pentru că El nu-ţi cere să înmulţeşti zece talanţi! În Numele lui Isus din Nazaret, te îndemn să priveşti în sus! Curcubeul făgăduinţei înconjoară tronul. – The Upward Look, p. 343