Poezia st. 1

 

 

Oglinda ascultării

Gen.3,1-7; Is.14,12-14; Ier.44,23; Ezech.28,1.2.11-17;

Mat.10,28; 28,20; Rom.3,20-26; 7,7; 8,31-39;Apoc.12,1-17.

 

Când oglinda ascultării, darul Dragostei divine îl transformă-n egoism,

Armonia închinării pervertită către sine, zămislește satanism…

Și-n războiul răzvrătirii cu iubirea creatoare, lucifericul transfer,

Taină a nelegiuirii, neagă-a Dragostei cărare care duce către cer.

 

În oglinda ascultării, pune chip de înălțare, cel din ceruri alungat,

Și în ochii cercetării, dă poruncii o negare născătoare de păcat,

Prăduind prin ispitire, lutul de-a iubirii pace, îi dă lauri de suspin

Și pe drum de rătăcire, îi dă, zilnic, să îmbrace al mormântului venin.

 

Dar oglinda ascultării, sus pe Golgota spălată de Cel care vine iar,

Din blestemul întinării, prin credință, vindecată pentru-al Dragostei altar,

Are chip de veste bună și de sfântă mărturie printre semeni pe pământ,

Fiindcă-i vremea să apună răcnetul de agonie al vrăjmașului înfrânt.

 

În oglinda ascultării, când tronează prin credință Chipul Celui așteptat,

Vechiul șarpe-al provocării e lovit de neputință, biruit și îngropat,

Fiindcă Domnul rămășiței o-nsoțește-n marea luptă, până la sfârșit de Har,

Când va bea din rodul viței, pentr-o viață ne-ntreruptă de al morții calendar.

 

Cornel Mafteiu

București, 03.04.2018