Vești misionare – 7 aprilie

 

Un gând stăruitor

 

Nămeții din iarna anului 2014 au cuprins și Moldova. În casa lor caldă, Radu și Mirela se bucurau de o seară liniștită în familie. Pe masă, bucatele erau așezate cu grijă, pregătite ca pentru o zi de sărbătoare. Mâncau și priveau pe fereastră străzile troienite de zăpada viscolită. În timp ce se bucura de plăcinta cu brânză, de la sfârșitul unei mese copioase, Radu se simți tulburat de un gând: „Du-te la Viorel și Vasilică și du-le și lor din tot ce ai tu!”

 

Încercă să alunge gândul acesta fugar, venit tocmai pe o vreme atât de capricioasă. După ce s-au săturat, stând în lumina roșiatică a plitei încinse din fața lor, cei doi soți începură să depene amintiri despre zilele de odinioară. Dar gândul acela reveni în mintea lui Radu cu și mai mare putere: „Du-te la Viorel și Vasilică și du-le și lor din tot ce ai tu!” Tulburat, Radu îi spuse Mirelei ce îi trecea prin minte, iar ea, mirată, arătă, firește, către viscolul, frigul și întunericul de afară. Se așternu tăcerea în cameră, dar nu și în mintea lui Radu, unde gândul acela se repeta cu insistență: „Du-te…! Du-te…! Du-te…!”

 

Se hotărâră să asculte de acel gând și începură să pună în caserole sarmale, salată boeuf, prăjituri – din tot ce aveau. Apoi, înfofoliți în haine groase, porniră prin întuneric, înfruntând nemilosul crivăț, sprijinindu-se unul de celălalt. Merseră în josul străzii, până la casa lui Viorel și Vasilică – o casă fără gard, fără poartă, fără sobă. În fața ușii își scuturară picioarele de zăpadă, în timp ce, dinăuntru, degetele cuiva încercau să facă „un vizor” prin promoroaca groasă a geamului. Apoi, ușa se deschise brusc și, odată cu lumina palidă dinăuntru, năvăli o bucurie amestecată cu lacrimi spre Radu și Mirela: „Am fost siguri că în seara aceasta va veni cineva la noi, dar nu știam cine! Noi ne-am rugat și voi sunteți răspunsul la rugăciunea noastră!”

 

Radu și Mirela intrară și, în lumina plăpândă a lumânării, văzură nu doar fețele celor doi radiind de bucurie și curiozitate, ci și apa înghețată în găleată. În timp ce Mirela începu să scoată bunătățile din geantă, se auzi vocea lui Viorel, arzând de nerăbdare:

 

„Noi ne-am rugat lui Dumnezeu nu numai să vină cineva să ne aducă mâncare, ci I-am cerut să ne aducă și salată boeuf! Că așa ceva nu am mai mâncat de ani de zile! Nu-i așa că ne-ați adus salată boeuf?” Ochii lui Radu și ai Mirelei se umeziră brusc. Într‑adevăr, „când strigă un nenorocit, Domnul aude” (Psalmii 34:6). El aude și când strigă doi sau mai mulți. Seara aceea, le-a rămas vie în suflet.

 

Vremea s-a îndreptat, iar biserica din Pogana s-a pregătit de evanghelizare. Printre invitați, Vasilică și Viorel ascultau „cu luare aminte” despre iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, care oferă iertare prin Domnul Isus Hristos și șansa unui nou început. În al doilea Sabat din cadrul programului de evanghelizare, Radu i-a invitat pe cei doi prieteni și pe pastor la masă. Uimiți, ei au exclamat: „Noi? Cine suntem noi să stăm la masă cu dumneavoastră?” A venit vara. În luna iulie a anului 2015, în curtea bisericii era forfotă și se făceau pregătiri de mare sărbătoare. Pe lângă alte șase persoane, îmbrăcat în alb, Viorel a pășit cu bucurie în apa botezului, încheind legământ cu Dumnezeu. Avea cincizeci şi patru de ani. Astfel, şi-a predat viața în mâinile Aceluia care i-a săturat sufletul flămând cu toate binecuvântările mântuirii.

Trecând pe aceeași stradă, se poate vedea casa lor, care acum are gard și poartă, iar înăuntru sobă, mașină de spălat rufe, chiar și un televizor setat pe Speranța TV. Pe masă se află Biblia și Ghidul de studii biblice al Școlii de Sabat. Iar cine vrea să poposească la biserica adventistă din Pogana, poate să-l cunoască pe Viorel, ajutorul dirigintelui Școlii de Sabat, care-i va ura un călduros bun  venit, dar și pe fratele lui, Vasilică, înscris la clasa de botez. Oamenii din localitate sunt uimiți de această schimbare pe care nimeni n-o poate nega – transformarea pe care a făcut-o Duhul Sfânt, Acela care „la vremea potrivită i-a ascultat, în ziua mântuirii le-a venit în ajutor…” (2 Corinteni 6:2). Și totul a pornit de la un gând care a răsunat brusc și cu putere, în mintea lui Radu, în acea seară de iarnă, cu viscol, cu… plăcinte și salată boeuf: „Du-te…!”

 

Radu este evanghelist în Conferința Moldova, iar soția lui, Mirela, este asistentă medicală în localitate.