Ediţia instructori

 

Creștinul și obiceiurile sale – studiul 12

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să distingă obiceiurile adoptate de administratorii credincioşi.
La nivelul sentimentelor: Să aprecieze valoarea cultivării acestor obiceiuri care îi apropie mai mult de Dumnezeu.
La nivel practic: Să facă paşi concreţi către integrarea în practica zilnică a acestor obiceiuri spirituale.

 

SCHIŢA STUDIULUI

Cunoştinţe: Obiceiuri care fac diferenţa

Ce înseamnă, concret, să-L căutăm mai întâi pe Dumnezeu?
În ce mod ne poate ajuta o perspectivă corectă să folosim timpul mai eficient?
De ce este importantă pentru administrarea spirituală sănătatea în plan fizic, mintal şi emoţional?
În ce fel susţine autodisciplina celelalte acţiuni ale noastre ca administratori?

Sentimente: Hrănirea spiritualităţii

Ce atitudini sau opinii personale ar trebui să schimbăm dacă ne dorim să simţim mai profund prezenţa lui Dumnezeu?
Cum putem avea parte de puterea transformatoare a Duhului Sfânt în vederea dezvoltării obiceiurilor bune?

Practic: Schimbări care să dureze

Cum putem produce în viaţa noastră schimbări durabile, nu doar de moment?
Cum ne putem dezvolta nişte obiceiuri care să aibă un impact semnificativ asupra oamenilor din jurul nostru?
Ce importanţă are smerenia în cultivarea obiceiurilor bune şi cum ne fereşte ea de atitudinile fariseice?

Rezumat: Obiceiurile, fie ele bune sau rele, se formează prin repetiţie. Sportivii îşi cultivă abilităţile prin antrenament. Noi spunem despre ei că practică un sport. Mulţi cunosc zicala: „Practică ce predici!” E timpul să luăm în serios acest îndemn.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

Motivare

Pasajul central: Psalmii 119:9-11.
Ideea de bază. Adevărata administrare creştină a resurselor presupune încorporarea în viaţă a obiceiurilor şi practicilor care dovedesc devotamentul faţă de Hristos.
În SUA, un antrenor de atletism pentru junioare a intervievat odată o sportivă care se lăuda că putea sări în înălţime 1,67 m. Însă, când a sărit, sportiva nu a putut atinge nici înălţimea minimă obligatorie, de doar 1 m. Fata a reluat antrenamentul de la zero. A exersat fiecare fază a săriturii. În acel an, a stabilit recordul la junioare şi a obţinut locul al treilea la campionatul statal. Anul următor, a stabilit recordul la campionatele districtuale şi s-a plasat pe locul doi la campionatele statale.
Antrenamentul a transformat o visătoare într-o câştigătoare. Mulţi visează să facă lucruri mari pentru Dumnezeu, dar numai cei care îşi perfecţionează obiceiurile spirituale prin repetiţie vor reuşi într-adevăr să facă lucruri mari.
Discuţie introductivă. Întreabă-i pe membrii grupei dacă au practicat sau dacă practică vreun sport şi ce sport anume. Întreabă-i ce deprinderi sunt necesare în sporturile respective. Apoi întreabă-i ce profesie sau ocupaţie au. Ce obiceiuri le asigură succesul în domeniile respective? Treceţi apoi la discuţia despre obiectivele spirituale. Ce obiceiuri ar trebui să-şi formeze pentru a atinge aceste obiective?

Aprofundarea studiului
Cuvântul „obicei” este definit în general ca fiind deprinderea obţinută prin repetare frecventă şi îndelungată a unei acţiuni sau a unui comportament. Dacă este vorba de un comportament negativ, avem de-a face cu un viciu sau cu o obsesie. Cei care îşi doresc să progreseze în plan spiritual, trebuie să-şi formeze obiceiuri bune, să câştige deprinderi pozitive.

 

Comentariu biblic

Dumnezeu pe primul loc
(Recitiţi împreună în grupă Exodul 20:3; Ieremia 29:13; Matei 6:33;22:37,38; Faptele 17 :28,  Efeseni 5:15-17; Coloseni 3:23; Luca 12:35-48;Evrei 10:25; 11:10.)

Căutarea mai întâi a lui Dumnezeu dovedeşte încredere. Iar încrederea este dovedită printr-o viaţă devotată de rugăciune. Rugăciunea şi meditaţia de dimineaţă constituie combustibilul vieţii spirituale pentru mulţi credincioşi. Prima lor activitate de pe agenda zilei este Dumnezeu. Asta înseamnă ca Dumnezeu să fie pentru noi prioritatea numărul unu. Biblia ne spune că Dumnezeu este primordial în viaţă (Matei 6:33), că este mai important decât stăpânirile (Coloseni 1:16) şi că trebuie aşezat mai presus de familie şi chiar mai presus de viaţa proprie (Luca 14:26).
De asemenea, principiul aducerii zecimii Îl aşază pe Dumnezeu mai presus de alte preocupări financiare. Încrederea în Dumnezeu constituie, prin urmare, trăsătura esenţială a administrării creştine. Mai mult, administratorii creştini au o perspectivă anticipativă. Creştinismul este religia cea mai plină de speranţă şi mai luminoasă din câte există. Când studiem Scriptura, întâlnim numeroase visuri, promisiuni, aşteptări şi posibilităţi. Iar cea mai importantă dintre toate este promisiunea revenirii lui Hristos. Ea este repetată des şi ne dă entuziasm. Ne dă un scop şi un sens în viaţă, ne conferă valoare şi apartenenţă. Aceste binecuvântări ajung la noi datorită apartenenţei la familia spirituală, ca urmare a încrederii noastre în această făgăduinţă. Făcând parte din familia spirituală, noi de-abia aşteptăm întoarcerea Domnului, anticipând revenirea Sa prin ascultarea cu credincioşie de învăţăturile Sale.
Având în vedere făgăduinţele minunate ale lui Dumnezeu, de ce s-ar mai gândi vreunul dintre noi să-L aşeze pe Hristos pe locul doi în viaţă?
De discutat. La ce rezultate ne putem aştepta ca urmare a faptului că Îl căutăm mai întâi pe Dumnezeu?

Managementul timpului

(Recitiţi împreună în grupă Iov 8:9; Iacov 4:14; Psalmii 39:4,5; 90:10,12 şi Efeseni 5:15,16.)

Nu putem da timpul înapoi şi nu putem retrăi trecutul. Timpul pierdut astăzi este pierdut pentru totdeauna. Timpul este cel mai preţios lucru de care dispunem. Cum să-l folosim cât mai bine? Pentru a răspunde, să ne întoarcem la Legea lui Dumnezeu şi la porunca a patra, singura care se referă la timp. Porunca a patra reglementează munca şi odihna. Ea ne cere să lucrăm şase zile şi să ne odihnim în ziua a şaptea. Israelul din vechime se deosebea de toate societăţile antice prin săptămâna de şapte zile. Obiceiul lui Isus era să Se închine în ziua de odihnă, numită Sabat. La fel, Pavel se închina în mod obişnuit în Sabat (Faptele 17:1,2). Calendarul evreiesc păstra un echilibru între muncă şi odihnă spirituală şi fizică (cerute de porunca a patra) prevăzând sărbători şi un post, perioade pentru semănat şi pentru recoltat. Existau sărbători de familie, precum ospăţul nunţii din Cana (Ioan 2), un eveniment pe care Isus L-a onorat cu prezenţa Sa şi căruia i-a acordat timp.
Munca, familia, odihna şi închinarea par a fi temele predominante ale poruncii a patra. Ce pare a lipsi este învăţătura explicită cu privire la modul de petrecere a timpului şi la recreere. Progresele tehnologice ne-au simplificat munca, iar cultura contemporană umple vidul creat cu distracţii care, în mare parte, sunt lipsite de sens şi chiar distructive. Porunca a patra ne oferă totuşi principiile sacre pentru folosirea adecvată a timpului liber şi pentru alegerea activităţilor recreative potrivite.

De discutat. Ce principii ne prezintă porunca a patra privitor la modul în care să ne petrecem săptămâna? Ce texte din Scriptură ne arată că activităţile recreative trebuie să corespundă în spirit principiilor fundamentale de folosire a timpului şi că, dacă nu corespund, trebuie evitate?

 

Obiceiuri sănătoase

(Recitiţi împreună în grupă 3 Ioan 1-3; Apocalipsa 21:1-5 şi 1 Corinteni 9:24-27.)
Munca (exerciţiul fizic) contrabalansată de odihnă (Sabatul) a fost stabilită de la început, de când a fost creat omul, înainte de intrarea păcatului (Geneza 2:3-15). Sfaturile cu privire la consumul de băuturi (Proverbele 20:1; 23:29-35), la moralitatea sexuală (Leviticul 18 şi 1 Corinteni 6:18-20), la diferite boli (Leviticul 14), plus sfaturile suplimentare asupra altor probleme fizice subliniază importanţa stabilirii de obiceiuri sănătoase. Pentru o bună administrare creştină a vieţii, aceasta este o condiţie necesară.
Pavel a admirat disciplina atleţilor şi a apelat la alegare pentru a explica principiile spirituale legate de autocontrol (1 Corinteni 9:24-27; 2 Timotei 4:7; Evrei 12:1-3). Făgăduinţa dată de Dumnezeu Israelului antic este la fel de semnificativă şi pentru copiii Săi de astăzi: „Dacă vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exodul 15:26).

De discutat. Ce ne spun despre relaţia dintre minte şi corp textele revăzute în cadrul acestei secţiuni? În ce constă rolul preventiv al legilor referitoare la alimentaţie şi la relaţiile sexuale şi al poruncii despre Sabat?

 

APLICAŢIA

Ne mai surprinde relaţia lingvistică dintre cuvintele „discipol” şi „disciplină”? Poate Hristos să accepte discipoli nedisciplinaţi? Există oare termeni mai incompatibili decât aceştia? Creştinii autentici vor fi disciplinaţi în toate aspectele administrării – spiritual, fizic, mintal, financiar, emoţional etc.
La aceste virtuţi practice pot fi adăugate altele. Putem găsi liste ale obiceiurilor şi practicilor creştine în Galateni 5, 2 Petru 1 şi în alte locuri. Studiul de săptămâna aceasta nu este exhaustiv, desigur, ci ne oferă doar posibilitatea de a ne concentra atenţia asupra câtorva practici fundamentale necesare în viaţa fiecărui credincios.

Întrebări

1. Cum putem cultiva obiceiurile esenţiale administratorilor creştini?
2. Ce aport are disciplina fizică la succesul în plan spiritual?
3. Cum ne putem folosi timpul mai bine, în condiţiile în care suntem înconjuraţi de oameni cu o viaţă haotică?
4. În ce fel ne poate ajuta stilul de viaţă echilibrat să fim administratori creştini mai eficienţi?
5. Cum ne pot ajuta studiul Bibliei şi rugăciunea să menţinem revenirea lui Hristos în centrul atenţiei noastre?
6. La ce alte resurse (în afară de Biblie) putem apela pentru a ne menţine atenţia îndreptată către lucrurile spirituale?

 

ACTIVITATE

Obiceiurile bune se formează greu, în vreme ce obiceiurile rele se formează foarte repede. Îl avem însă de partea noastră pe Dumnezeu, care are putere peste toate lucrurile. Pavel scrie: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).

Sugestie. Faceţi-vă o scurtă evaluare. Fiecare să răspundă în scris la următoarele întrebări: Care sunt calităţile mele? Ce lucruri aş putea face altfel? Ce obiceiuri mă pot ajuta să-mi păstrez calităţile? Fiecare să păstreze răspunsurile ca să le poată reciti mai târziu.