Deci fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.
1 Corinteni 10:31
Ascultă ediția audio aici.
În biserica primară, credincioșii convertiți la creștinism proveneau atât dintre iudei, cât și dintre neamuri. Iudeii convertiți încă mai erau tributari unor practici ceremoniale privitoare la sărbători sau reguli alimentare ceremoniale, iar cei care proveneau dintre neamuri aveau încă unele sensibilități legate de ritualurile de închinare păgână, mai ales că mediul social era puternic impregnat cu aspecte ale închinării idolatre. Ei erau chemați să viețuiască și să lucreze pentru concetățenii lor și, prin urmare, trebuiau să evite, pe de o parte, contaminarea idolatră, iar pe de alta, izolarea, enclavizarea, așa cum au făcut iudeii. De asemenea, găsirea unui grad de flexibilitate intracomunitară, însă fără compromis, era o necesitate în vederea realizării unității creștine. În sensul acesta, o problemă contextuală care părea serioasă era consumul de carne, care, în majoritatea cazurilor, era mai întâi dedicată idolilor și numai după aceea era servită la banchete, în templele păgâne sau vândută în piețe.
Pavel include subiectul în categoria „chestiunilor discutabile” (Romani 14:1) și îl abordează în mai multe rânduri și circumstanțe (1 Corinteni 8:10 și Romani 14). Romani 14 este o pledoarie a respectului pentru celălalt în spiritul dragostei frățești: De ce unul poate să mănânce, și altul, nu?
„Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat” (Romani 14:14). Deci a mânca sau a nu mânca depinde de capacitatea de înțelegere și, implicit, de credința și conștiința fiecăruia, pe care Însuși Dumnezeu le respectă. În concluzie, „fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu”, și implicit, cu respect pentru semeni. „Chestiunile discutabile” pe care le vom întâlni azi să le rezolvăm în același spirit.
Să ne rugăm Domnului pentru o judecată spirituală profundă, prin care să integrăm cunoștința cu o conștiință curată și cu dragostea autentică pentru Dumnezeu și pentru semeni.
