DOUĂ TIPURI DE EDUCAȚIE

Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos…
1 Timotei 6:3

Ascultă ediția audio aici.

Din punctul de vedere al Scripturii, există doar două tipuri de educație: unul care poartă aprobarea Cerului și altul care nu o poartă. Diferența o găsim în 1 Timotei 6:3-5: „Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni.”

În acest text găsim trei fundamente educaționale. Primul este constituit din „cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos”. Cuvântul grecesc tradus cu „sănătoase” are sensul de „adevărat”, „complet” și „întreg”. Cuvintele Domnului Isus Hristos (în sens larg, Biblia) sunt cele care asigură o educație completă.

Al doilea principiu este „învățătura care duce la evlavie”. „Evlavie” este un cuvânt care exprimă devotamentul față de Dumnezeu. Există o învățătură care are drept rezultat o mai mare considerație față de Dumnezeu și o alta care nu conduce la acest rezultat.

Cel de-al treilea principiu este numit în versiunea Cornilescu „boala cercetărilor fără rost”. Este vorba despre sindromul cercetărilor fără finalitate, adică al acumulării de informații din care elevii și studenții nu au niciun beneficiu. Acele informații se vor dovedi fără utilitate pentru viața lor.

Îndemnul față de învățăcel este foarte semnificativ și oferit de două ori: „Fugi” (v. 11) și „ferește-te” (v. 20). Exprimarea aceasta îmi amintește de faptul că Ellen White numește școlile adventiste „cetăți de scăpare”. Dacă școlile adventiste, de la orice nivel, se ghidează după acest model biblic, paulin, atunci ele sunt locuri de adăpost și de formare. De cele mai multe ori însă, familia și biserica sunt principalele cetăți de scăpare, mai ales în cazurile în care școala publică este singura posibilitate a copiilor bisericii.