CEL PROMIS

El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om care este înaintea mea, căci era înainte de mine.”
Ioan 1:30

Ascultă ediția audio aici.

Isus și Ioan Botezătorul erau veri și foarte legați unul de altul prin împrejurările nașterii lor. Cu toate acestea, nu se cunoșteau direct unul pe altul. Isus trăise în Nazaretul Galileei, iar Ioan, în pustiul Iudeei. În locuri și împrejurări cu totul deosebite, ei trăiseră izolați, fără să comunice unul cu altul. Providența hotărâse așa. Nu avea să fie creată nicio ocazie pentru acuzația că ar fi conspirat să își susțină reciproc afirmațiile.

Ioan cunoștea evenimentele care marcaseră nașterea lui Isus. Auzise de suirea Lui la Ierusalim în copilărie și de cele întâmplate la școala rabinilor. Aflase despre viața Lui fără păcat și credea că El este Mesia, dar pentru acest lucru nu avea o certitudine fermă. Faptul că Isus rămăsese ascuns atâția ani și nu dăduse niciun semn deosebit în legătură cu misiunea Sa lăsa loc îndoielii cu privire la faptul dacă era sau nu Cel Promis. Ioan Botezătorul aștepta totuși în credință, convins că Dumnezeu va dezvălui totul la timpul potrivit. I se descoperise că Mesia va cere botezul din mâinile lui și că i se va da atunci un semn cu privire la originea Sa divină. În felul acesta urma să i se dea ocazia de a-L prezenta poporului.

Când Isus a venit la botez, Ioan a recunoscut în El o puritate de caracter cum nu mai întâlnise niciodată la vreun om. Însăși atmosfera prezenței Lui era sfântă și inspira respect. De la mulțimile care se adunaseră în jurul lui la Iordan, Ioan auzise relatări crunte despre fapte odioase și întâlnise oameni greu apăsați de povara nenumăratelor păcate, dar niciodată nu se apropiase de o ființă umană de la care să pornească o influență divină într-o așa mare măsură. Toate acestea erau în armonie cu ceea ce îi fusese descoperit lui Ioan cu privire la Mesia. Totuși el s-a dat înapoi în fața cererii lui Isus. Cum putea el, un păcătos, să-L boteze pe Cel fără păcat? Şi pentru ce Acela care nu avea nevoie de pocăință să se supună unui ritual care însemna mărturisirea unei vinovății ce trebuia îndepărtată prin apă? (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 109, 110)

Când Isus a venit la el, Ioan Botezătorul a observat la Isus o puritate de caracter pe care nu o mai văzuse niciodată până atunci. Aș putea oare deține măcar o foarte mică parte din puritatea de caracter pe care a avut-o Isus? Cum?