Şi Dumnezeu apreciază! - Studii Biblice

„Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.»” (Matei 3:17)

Ascultă ediția audio aici.

Am învățat că Isus este un model de relaționare cu Dumnezeu Tatăl, precum și de ascultare de El. Orice copil, tânăr, adult sau vârstnic are ce învăța de la Isus în ce privește raportarea la Dumnezeu Tatăl. Dar nu cumva avem ceva de învățat și din modul în care relaționează Dumnezeu Tatăl cu Fiul Său?

Cu siguranță că orice copil s-ar bucura să-și audă tatăl declarând despre el în timpul discuției cu prietenii: „Acesta este fiul meu. Nu-ți dai seama cât de mult îl iubesc!” „Aceasta este fiica mea. Nu știu ce m-aș face fără ea!” Și tinerii de la biserică s-ar bucura să audă prin ușa de la camera comitetului, sau chiar mai direct: „Aceștia sunt tinerii noștri. Pentru ei suntem în stare să facem totul!”

În mijlocul unei lumi care generează atâta confuzie, copiii și tinerii au nevoie să li se ofere identitate. Iar pentru ei identitatea se capătă prin apartenență. Prin urmare, când copiii și tinerii se simt iubiți și apreciați, când li se amintește în mod repetat că aparțin familiei și bisericii, când li se demonstrează că sunt iubiți, se dezvoltă în ei o identitate greu de anihilat.

Momentele în care Dumnezeu Tatăl face declarația de prețuire față de Fiul, Isus Hristos, nu sunt întâmplătoare. Cele două declarații sunt făcute înainte de pustiul ispitirii și de grădina Ghetsimani, urmată mai apoi de Golgota. Două perioade în care Isus a avut nevoie specială de siguranță emoțională, de asigurarea prețuirii din partea Tatălui. Lecția este evidentă. Paharul trebuie umplut înainte de a fi consumat. Înainte să ai așteptări, trebuie să oferi asigurări. Dacă vrei ca fiul sau fiica ta să treacă bine prin turbulențele adolescenței, oferă-le asigurarea apartenenței! Spune-le că sunt ai tăi, indiferent ce s-ar întâmpla!

Copiii și tinerii trebuie să primească semnale foarte clare că aparțin bisericii, familiei cerești. Și semnalele sunt mult mai clare când încep cu „tu” (ești copilul meu preaiubit).

Tată ceresc, nu sunt învățat să-mi manifest prețuirea și aprecierea. Ajută-mă Tu!