(Dez)legare - Studii Biblice

„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2:20)

Ascultă ediția audio aici.

Poetul antic Homer, în poemul „Odiseea”, istorisește călătoria lui Ulise, după Războiul Troian, înapoi spre insula-i natală, Ithaca. În drumul lui, trebuia să treacă pe lângă o insulă unde sirenele vrăjeau, cu glasurile lor, corăbierii, făcându-i să se arunce în mare și, astfel, să se înece. Pentru a scăpa cu viață, Ulise le-a poruncit marinarilor săi să îl lege de catarg, iar ei să-și astupe urechile cu ceară ca să nu audă cântecul care îi ducea la moarte. De asemenea, i-a avertizat solemn să nu cumva să-l dezlege, chiar dacă el însuși le va porunci. Au pornit la drum. Sedus de cântecul sirenelor, Ulise le făcea semne disperate tovarășilor de călătorie să-l dezlege, dar aceștia îl legau și mai strâns de catarg. În felul acesta au ajuns la destinație.

În călătoria către cer, fiecare tânăr este sedus de cântările și desfătările lumii. Lumea îi fură voința și mintea, îl îmbată cu plăcerile ei și îl face să se arunce în valurile ei, în valurile pieirii sufletești și trupești. În fața ispitei, Ulise s-a legat strâns de catargul corabiei. În fața ispitei, Pavel s-a legat de Hristos. Propria-i mărturie („am fost răstignit împreună cu Hristos”) ne amintește că cel răstignit era legat de cruce „pe viață”.

„Dacă nu devenim legați pe viață de Dumnezeu, nu vom putea rezista niciodată efectelor nelegiuite ale iubirii de sine, ale îngăduirii poftelor și ale ispitei de a păcătui” (EUZ, p. 46). „Lupta împotriva eului este cea mai mare și cea mai grea luptă dintre câte s-au dus vreodată” (CCH, p. 33). „Dacă Domnul Hristos locuiește în noi, vom răstigni firea cu poftele și patimile ei” (CA, p. 285). „Nu sunt fii ai lui Dumnezeu aceia ale căror inimi sunt atinse de Spiritul lui Dumnezeu, nici aceia care se predau când și când puterii Sale, ci aceia care sunt călăuziți de El” (CMF, p. 121).

Roagă-te pentru tinerii care se luptă cu diverse dependențe!