Copiii și tinerii bisericii – comoara noastră prețioasă

„Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.” (1 Tesaloniceni 2:20)

Ascultă ediția audio aici.

Cea mai frumoasă întrebare din lume este: „Ce bine pot să fac aici și acum?” În familiile noastre, ne străduim în cursul săptămânii să oferim iubire până la sacrificiu, zâmbete și bucurii fiecărui membru al familiei. Când vine ziua sfântă de Sabat, ne bucurăm că putem merge să ascultăm liniștiți o predică înălțătoare la biserică. Dar oare acesta să fie singurul scop al participării noastre la serviciile divine din Sabat? Personal, cred că nu. La biserică nu doar ascultăm predici; noi înșine trebuie să fim o predică vie, practică, dând un adevărat test de caracter.

Cu dorința de a primi hrană spirituală vin și mame cu copii mai mici sau mai mari; vin și surori și frați în vârstă; vin și musafiri din alte comunități sau din afara bisericii. Iată, un copilaș plânge și tulbură liniștea. Un alt copil fuge prin adunare și distrage atenția ascultătorilor de la vorbitor. Ce fac? Arăt cu degetul spre el și schițez o privire încruntată și mustrătoare? Mai bine îi ofer o mică jucărie viu colorată sau o foaie de hârtie și un creion ca să deseneze ceva, amintindu-mi două lucruri: copiii și tinerii din biserică sunt și ai mei; cu propriii mei copii și nepoți cum m-aș purta sau cum aș dori să se poarte ceilalți membri ai bisericii?

Observ că, pe rândul din fața mea, un copil stă liniștit lângă tatăl lui pe toată durata predicii. Îl felicit, oferindu-i o făgăduință, spre încurajare? N-ar fi bine să fie pregătite de acasă făgăduințe pentru diferite situații inedite: binecuvântarea unui copilaș, a unui tânăr ca diacon sau prezbiter, botezul unei persoane care nu are pe nimeni în comunitate etc.?

Copiii și tinerii sunt comoara cea mai prețioasă prin care Cerul îmbogățește tezaurul vieții noastre, acasă și la biserică. Ca părinți fizici și spirituali, avem misiunea de a fi înaintea lor modele de dragoste autentică, pentru a-i ajuta să-și formeze un caracter care să poarte pecetea asemănării cu Dumnezeu. Simțind că sunt iubiți, ei să dorească să vină mereu la biserică și să devină stele strălucitoare în coroana Domnului Isus.

Doamne, ajută-mă să nu iubesc cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul!