Porunca lui - Studii Biblice

„Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.” (1 Ioan 4:21)

Ascultă ediția audio aici.

Era spre seară. La camera de gardă a unui spital dintr-un orășel de munte, intră șchiopătând o femeie cu mâinile și picioarele pline de sânge. Cu glasul stins, arătând spre piciorul drept, apucă să spună:

— Viperă.

Se prăbușește. I se face vaccinul antiviperin. La un control amănunțit, medicul descoperă în pulpa piciorului o gaură adâncă. După ceva timp, când femeia își revine, medicul o întreabă:

— Ce ați pățit? — Am plecat de dimineață, spune ea, la cules de afine cu copilul cel mic. La prânz, în timp ce scoteam din desagă mâncarea, copilul așeza doi bolovani pe care să stăm. Deodată am văzut o viperă țâșnind spre copil. Am sărit în fața ei vrând s-o alung. S-a aruncat la piciorul meu. Chipurile celor șapte prunci pe care-i am de crescut mi-au apărut în fața ochilor. Am scos briceagul și am tăiat ce am putut.

— Mai am o întrebare, spune medicul. La consultul medical am văzut că aveți urme de arsuri vechi pe o mare parte din corp. Ce ați pățit?

— O… este o poveste veche. Eram copilă. Mama ne lăsase în coliba de pe munte, iar ea ieșise să aducă apă. Nu știu cum au început să ardă paiele de pe jos. De frică, m-am ascuns sub cergă. Am auzit strigătul disperat al mamei, care ne chema pe nume, căutându-ne prin flăcări. I-a scos pe frățiorii mei, apoi s-a întors după mine. Să vedeți arsurile ei, nu pe ale mele!

Putem împlini porunca de a face ucenici doar când gustăm dragostea mântuitoare a Domnului Hristos. „El a părăsit slava Sa, pentru a veni să ne mântuiască. El ne-a găsit când eram aproape de moarte și S-a ocupat de cazul nostru. Ne-a vindecat rănile. Ne-a acoperit cu haina neprihănirii Sale. […] A murit ca să ne răscumpere. Arătând către propriul exemplu, El zice către urmașii Săi: «Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții»” (VI, p. 432).

Doamne, ajută-mă să învăț lecția iubirii Tale!