Dumnezeu îndreptățește pe vameși – devoțional
„A mai zis şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.” Luca 18:9.
„Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul era fariseu şi altul era vameş. Fariseul sta în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat” (Luca 18:10-14).
În primul rând observăm că această parabolă a fost spusă pentru anumite persoane care se credeau în sine. Această parabolă dă o lovitură fariseului. Observăm că cei doi oameni s-au dus la templu să se închine, dar numai unul s-a închinat de fapt lui Dumnezeu, pentru că nu poţi să te închini şi lui Dumnezeu şi eului personal în acelaşi timp. Amândoi s-au dus acolo ca să se roage, dar numai unul s-a rugat lui Dumnezeu. Fariseul s-a rugat lui însuşi.
Fariseul ne aduce aminte, prin contrast, de cele spuse de Isus în Matei 9:13: „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” De asemenea, în Matei 5:20, El a mai spus că dacă neprihănirea noastră nu va întrece pe cea a fariseilor, nu avem nici o speranţă. Problema fariseului era că el avea impresia că se putea salva singur. Oricine crede că se poate salva singur, devine dumnezeul lui însuşi. Cele mai puternice avertizări ale Scripturii se referă la această problemă. Potrivit cu cele spuse de Isus în Ioan 10:33, a încerca să iei locul lui Dumnezeu este blasfemie. Si cu blasfemia nu vei câştiga note prea bune.
Este posibil şi astăzi să fii un fariseu. Si astăzi te poţi face vinovat de păcatul blasfemiei. Plata zecimii, postul sau orice faptă bună pe care am face-o nu ne pot recomanda în faţa lui Dumnezeu. Fiecare din noi trebuie să recunoaştem din nou în fiecare dimineaţă că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Să ne plecăm şi noi în umilinţă împreună cu vameşul astăzi, pentru a primi harul lui Dumnezeu, care ne îndreptăţeşte pentru a avea pace cu Dumnezeu.
Material preluat de pe devotionale.ro.