Duhul Sfânt, călăuza noastră – devoțional

„El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Ioan 16:14

Duhul Sfânt ne este dat pentru a ne conduce la Isus. Lucrarea Sa este de a-L proslăvi pe Hristos. Când devenim mai interesaţi şi mai preocupaţi de manifestările Duhului Sfânt decât de Isus, Duhul Sfânt însuşi nu este mulţumit. Si aceasta se întâmplă pentru că lucrarea Lui este de a da mărturie despre Isus. Când auzi pe cineva vorbind în primul rând despre Duhul Sfânt şi lucrările Sale supranaturale, şi prea puţin despre Isus, putem suspecta, bazaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu, că acea persoană nu este condusă de un spirit bun. Dacă este un spirit rău cum ar fi unul prezent în manifestările spiritiste, putem fi siguri că lui nu-i va place ca Isus să fie proslăvit. Doar o manifestare falsă a Duhului va atrage atenţia mai mult la duh, decât la Hristos. „Duhul Sfânt nu va vorbi de la El” (Ioan 16:13).

Duhul Sfânt de asemenea ne călăuzeşte în ce priveşte adevărul. „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (versetul 13). Noi nu depindem în nici o situaţie de slaba noastră înţelegere omenească. Duhul Sfânt este doritor şi gata să asigure călăuzire divină, să ne conducă gândurile, să ne insufle rugăciunile, să ne arate mai mult despre Isus şi voinţa Sa cu privire la noi. „Nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10:23). Despărţiţi de conducerea Duhului Sfânt, noi nu avem înţelepciunea de a face alegeri corecte. În măsura în care depindem de El ca să ne conducă, Duhul Sfânt ne ajută să înţelegem voia lui Dumnezeu pentru noi.

Duhul Sfânt doreşte să ne conducă nu numai în trăirea vieţii creştine ci şi în mărturisirea adevărului. Dacă suntem în sfera Sa de influenţă. Duhul Sfânt poate să ne dea sensibilitatea pe care o avea Isus, de a şti când să vorbim şi ce să spunem. Noi nu trebuie să ne bazăm pe puterea noastră proprie, ci să fim încredinţaţi că Duhul Sfânt ne va da putere de la El pentru a şti cum „să înviorezi cu vorba pe cel doborît de întristare” (Isaia 50:4).

Cel mai de seamă lucru în legătură cu felul în care Isus a mărturisit adevărul este acela că El a depins de putere de sus pentru a putea şti cum să ajungă la alţii. El nu s-a bazat pe înţelepciunea Lui de Dumnezeu, ci ne-a dat un exemplu ca şi noi să ne lăsăm conduşi şi călăuziţi de Duhul Sfânt pentru a ajunge la inimile oamenilor.

Material preluat de pe devotionale.ro.