Devoţional miercuri
Şi AM AUZIT ALTARUL zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!” (Apocalipsa 16:7)
Acest lucru este ceva nou – un altar care vorbeşte! Multe creaturi ciudate vorbesc în Apocalipsa, dar asta le întrece pe toate. Îmi aminteşte de comentariul lui Isus despre pietrele care vor vorbi pentru a-L onora, dacă oamenii nu o vor face. Dar de ce este altarul înaintea tronului lui Dumnezeu, vestind dreptatea lui Dumnezeu?
Găsim un indiciu în Apocalipsa 8:3-4. Aici ni se spune că altarul de aur este locul unde rugăciunile sfinţilor sosesc amestecate cu tămâia altarului. „Rugăciunile sfinţilor” sunt de fapt un ecou al sufletelor de sub altar, din Apocalipsa 6:9-10. Aceste suflete stăruie la Dumnezeu pentru tratamentul nedrept pe care l-au primit din partea celor care trăiesc pe pământ.
Aşadar, altarul este locul care depozitează rugăciunile tuturor sfinţilor care au fost trataţi nedrept, ucişi sau torturaţi pentru credinţa lor. Este locul din ceruri unde se adună toate cererile de dreptate care s-au ridicat vreodată de pe pământ. Cărbuni încinşi, care simbolizează mânia lui Dumnezeu cu privire la o asemenea nedreptate, umplu altarul. Cartea Apocalipsa descrie timpul când focul judecăţilor lui Dumnezeu izbucneşte împotriva oricărei persoane care înfăptuieşte nedreptatea.
Dar altarul reprezintă şi altceva. Este şi locul unde este adus sângele sacrificiului, sfinţit într-un nor de tămâie. Aşadar, altarul simbolizează şi iertarea. Fiecare păcătos poate merge la el pentru a scăpa de povara păcatului. Chiar şi cei care au comis fărădelegi atroce pot veni la altar în pocăinţă şi pot primi iertarea.
Ororile care sunt vărsate asupra celor răi nu sunt inevitabile pentru tine şi pentru mine. Dumnezeu S-a asigurat că fiecare păcătos poate fi iertat şi curăţat. El nu forţează pe nimeni să Îi înfrunte mânia. Mielul a murit pentru acele păcate. Hristos Şi-a permis să experimenteze focurile mâniei divine, astfel încât nimeni să nu fie nevoit să o facă, cu excepţia celor care aleg lucrul acesta.
Dacă ne lăsăm păcatele la altar, ele vor fi arse acolo. Dar dacă alegem să nu ne pocăim – dacă insistăm să ne agăţăm de păcatele noastre – altarul va atrage acele păcate la sine, arzându-ne împreună cu ele. Aceia care simt că sunt „suficient de buni prin ei înşişi” nu vor fi separaţi de păcatele lor sau de consecinţa finală a acelor păcate.
De aceea găsim atât de multe plăgi şi atât de multă vărsare de sânge în cartea Apocalipsa. Descrie rezultatul complet natural al alegerilor noastre zilnice. Apocalipsa ne oferă chemarea lui Dumnezeu de a ne întoarce la El înainte de a fi prea târziu pentru totdeauna. Pentru a ne capta atenţia, descrie consecinţele neîntoarcerii la Creatorul şi Salvatorul nostru. Alegerea este a noastră.
Doamne, văd mai clar realitatea păcatului în viaţa mea şi consecinţele neglijării iertării şi curăţirii Tale. Aleg să vin la Tine astăzi!
