Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Matei 6:26
Într-o zi de vară m-am uitat pe fereastră pentru că ceva mi-a atras atenția. Chiar în fața mea se afla o pasăre colibri, care se uita la mine prin fereastră ca și cum ar fi vrut să-mi ceară niște apă pentru a se răcori în acea zi fierbinte de vară. În timp ce admiram culorile uimitoare ale acestei mici păsări și capacitatea ei de a rămâne în aer bătând rapid din aripi fără prea mult efort, am rămas uimită. A plecat la fel de brusc cum a venit. Am avut la dispoziție câteva secunde pentru a o privi, dar a fost suficient pentru a rămâne cu un sentiment de uimire în fața creației lui Dumnezeu. Rămăsesem pe loc, reflectând la minunea capacității lui Dumnezeu de a crea modele atât de complexe, de a combina culorile în moduri unice, de a folosi fizica și ingineria, pe care nici măcar nu le înțeleg, pentru a „asambla” o făptură atât de mică și de frumoasă. Acele câteva secunde de uimire mi-au amintit de versetul care spune că Domnului Îi pasă de păsări, inclusiv de cele care nu sunt atât de frumoase ca o pasăre colibri – cum ar fi vrabia.
În timpul unei călătorii, în timp ce avionul decola și clădirile înalte ale orașului începeau să se estompeze în depărtare, mi-am amintit de întâlnirea cu pasărea colibri. De la altitudinea la care ne aflam, nu aveam nicio șansă să văd o persoană, cu atât mai puțin o pasăre minusculă. În timp ce mă gândeam la modul în care Dumnezeu privește de la înălțimea Sa și la faptul că Îi pasă de păsări, aceste făpturi minuscule, speciale și unice care zboară deasupra capetelor noastre și care încap în căușul palmelor, m-am simțit din nou înmărmurită de dragostea Sa. Dacă Dumnezeu, de la o înălțime mult mai mare decât cea la care zbura avionul meu, poate vedea o pasăre minusculă și Se îngrijește de viața ei, nu m-ar vedea El oare și pe mine? Oare nu I-ar păsa de grijile și preocupările mele, așa cum spune că face? Oare nu m-ar prețui El la fel de mult ca pe acea pasăre minusculă, pe care nici măcar nu o pot vedea de la fereastra avionului?
Știu că lui Dumnezeu Îi pasă, chiar și când nu simt asta sau când îmi este greu să cred asta pentru că nu există nicio dovadă. De pe locul meu din înaltul cerului nu pot vedea păsările, dar știu că sunt acolo pentru că le-am văzut în trecut. În același mod, am văzut grija lui Dumnezeu pentru mine în trecut. Și am cuvântul și asigurarea Sa că nu-Și va încălca niciodată promisiunile.
Doamne, în timp ce mă încred în continuare în Cuvântul Tău și cresc în credință, amintește-mi să privesc cu admirație creația Ta, să știu că Îți pasă de mine! Ajută-mă să simt această asigurare în viața mea!
