Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuința morților în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!
Eclesiastul 9:10
Când vremea s-a încălzit, azilul de bătrâni a permis vizitele, astfel încât rezidenții să beneficieze de scurte vizite programate ale familiei și ale celor dragi. Au fost instituite anumite restricții pentru ca toată lumea să fie în siguranță, în conformitate cu indicațiile Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC). O pandemie făcea ravagii în lume și își pusese amprenta asupra populației, în special asupra persoanelor în vârstă și vulnerabile care erau internate în unități de îngrijire medicală.
Un angajat povestea că, din cauza lipsei de personal, uneori rezidenții încercau să se ajute reciproc. Această practică ar fi putut contribui la răspândirea virusului în astfel de unități aglomerate și cu personal insuficient.
Aveam programată o vizită la o prietenă de familie în vârstă. Purtam o conversație animată cu Nita, care părea bucuroasă să mă vadă. Mai devreme fusese vizitată de nepotul ei, care îi lăsase o pungă cu bomboanele ei preferate. Mi-a dat și mie din bomboanele ei Reese’s Peanut Butter Cups. Am complimentat-o pentru unghiile frumos îngrijite.
Un angajat tânăr s-a apropiat de mine, întinzându-mi mâna într-un gest prietenos. Am refuzat să dau mâna cu el. Răspândirea pandemiei provocase teamă și panică în întreaga lume, până acolo încât cu toții ne feream chiar și de gesturi simple precum o strângere de mână. „Mâinile mele sunt probabil cele mai curate din acest loc”, mi-a spus, apoi mi-a zâmbit larg. Am refuzat în continuare să dau mâna cu el. Ulterior în cursul vizitei, am aflat că rolul tânărului în cadrul instituției era cel de „omul cu scutecele”, fiind responsabil cu schimbarea scutecelor rezidenților care aveau nevoie de acest tip de serviciu. Orice găsește mâna ta să facă – acest tânăr era desemnat „omul cu scutecele” și nu avea nicio reținere să facă asta. Era doar o parte a îndatoririlor sale de membru al echipei din acel centru.
La câteva luni după această vizită, Nita a murit: avea 92 de ani. A fost o femeie muncitoare, care L-a iubit pe Domnul. I-a plăcut natura și și-a iubit „copiii” ei blănoși. Acum doarme până la a doua venire.
