Eu nu știu să vorbesc. . . Dar Domnul mi-a zis: „Te vei duce la toți aceia la care te voi trimite și vei spune tot ce-ți voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap.”
Ieremia 1:6-8
Lucrarea misionară în penitenciare este pasiunea mea și așteptam cu nerăbdare părtășia pe care urma să o avem la Western Correctional Institution din Cumberland, Maryland. Acest Sabat avea să se dovedească a fi destul de diferit de ceea ce fusese planificat inițial, dar nu aveam nicio idee despre ce avea să se întâmple.
Prietenii mei și cu mine am hotărât că voi fi predicatorul înlocuitor pentru predica din acea după-amiază și, în timp ce conduceam, L-am întrebat pe Domnul ce ar trebui să spun. El mi-a amintit că aveam în geantă un document de șase pagini despre lăcomie. Domnul mi-a spus clar că aceasta urma să fie predica din acea zi. Autorul folosise multe exemple biblice care ar fi fost potrivite pentru bărbați. În sfârșit, am început să mă simt împăcată cu decizia. Am început să mă relaxez, în timp ce conduceam duba pe traseul pitoresc de-a lungul lanțului muntos.
După ce am trecut prin detectoarele de metale și am mers prin curte, am ajuns la capela închisorii. Bărbații pregătiseră o masă pentru vizitatori, iar eu am avut ocazia să mă așez la masă înainte de a veni rândul meu să vorbesc. Dintr-odată, camera a început să se învârtă, iar mie mi s-a făcut greață. Panicată, m-am ridicat în picioare și m-am ținut de scaun în timp ce căutam paharul cu apă din apropiere. Acea simplă mișcare m-a amețit atât de tare, încât a trebuit să mă așez. M-am rugat în tăcere: „Doamne, Tu m-ai adus aici pentru a predica un mesaj, Te rog să mă ajuți în criza aceasta bruscă de vertij!”
Am privit ceasul care se apropia de ora la care trebuia să încep. Simțeam că echilibrul meu era suficient de stabil pentru a-mi permite să merg până la podium. Capela era plină de bărbați care se uitau la mine, așteptând să mă audă vorbind. În timp ce vorbeam, m-am ținut de podium pentru a mă sprijini, în cazul în care amețeala îmi revenea. Am împărtășit cuvintele pe care Domnul mi le-a pus în gură, iar El m-a binecuvântat. La sfârșitul predicii, în capelă s-a auzit un cor de „Amin!”. Mulți dintre bărbații prezenți în acea zi și-au exprimat aprecierea pentru mesaj. Tot ce am putut face a fost să-L laud pe Dumnezeu pentru că mi-a permis să transmit cu credincioșie Cuvântul Său acelor suflete prețioase.
Ce îți cere Dumnezeu să faci astăzi? Te vei încrede în El să lucreze prin tine?
