Tu ești Dumnezeu care mă vede!… Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!
Geneza 16:13
Mă lupt încercând să-L aștept pe Dumnezeu. Cu toate acestea, când îmi rememorez experiențele de viață, ceea ce văd în oglinda retrovizoare înseamnă o serie de momente de așteptare, începând cu cea mai veche amintire a așteptării – aceea de a o întâlni pe mama care m-a abandonat când eram copil. Mai târziu în viață, am așteptat să mă căsătoresc și apoi să am copii. Aceste experiențe anterioare și ulterioare au modelat modul în care am ajuns să văd așteptarea lui Dumnezeu.
De-a lungul călătoriei mele creștine, au fost multe momente în care am venit la El în rugăciune, cerând ceva ce îmi doream cu disperare sau de care aveam nevoie. Uneori m-am rugat zile, săptămâni, luni și chiar ani, dar Dumnezeu părea să tacă. În acele ore matinale, de multe ori m-am întrebat: Oare doar vorbesc singură sau șoptesc în întuneric? Oare și Dumnezeu m-a abandonat? Măcar mă ascultă?
Dacă ai umblat cu Dumnezeu ceva vreme, nu mă îndoiesc că și tu ai propriile tale istorisiri de spus. Dar așteptarea este grea. Nu e de mirare că psalmistul se încurajează pe sine însuși și ne încurajează pe noi cu aceste cuvinte: „Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmii 27:14).
Pe măsură ce am continuat să reflectez la experiențele mele de așteptare a lui Dumnezeu, ceea ce am ajuns să știu și să apreciez este aceasta: Dacă alegem să ne petrecem timpul concentrați pe lucrul pentru care ne rugăm, cum ar fi un loc de muncă, un soț, copii, vindecare sau orice altceva, vom rata marele dar care se găsește în experiența de așteptare în sine. Da, darul!
Provocarea ar trebui să se regăsească în mutarea atenției noastre de la ceea ce așteptăm la persoana cu care așteptăm. Acea Persoană este Dumnezeu Însuși, „El Roi” – Dumnezeul care vede. Perioadele noastre dificile de așteptare ne oferă ocazii prețioase de a-L vedea și de a-L experimenta de aproape și de a ști că El ne vede și pe noi. În aceste momente de suferință, putem striga către Dumnezeu cu o vulnerabilitate sinceră, care lipsește adesea în perioadele de abundență. Aceasta este poziționarea perfectă pentru ca noi să avem o întâlnire crucială cu El. Ca și Agar, vom putea spune: „Acum L-am văzut pe Cel care mă vede”.
Să ne hotărâm să-L așteptăm pe El, trăind așteptarea cu El!
