Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Geneza 2:7
Epidemia cu virusul COVID mi-a dat un motiv să contemplu și să evaluez multe din lucrurile care îmi sunt dragi. Două elemente la care am meditat în ultimele câteva luni sunt conceptul de respirație și viața. În multe dimineți, de îndată ce mă trezeam, mintea mea trecea pe modul contemplativ. Ce este respirația? Ce este viața? Sunt acestea două unul și același lucru?
Pentru mine, respirația este cel mai minunat lucru. Adesea, în ultimele zile, am stat tăcută, am respirat și mi-am ținut respirația cât de mult am putut, apoi am expirat ușor. Acest proces a devenit atât de fascinant pentru mine.
Nimeni din această lume nu poate aduna și depozita respirații, cea mai de valoare avuție. Fiecare ființă vie poate respira câte o dată, pe rând, dar, atunci când inspiră acel aer, trebuie să și expire – o respirație intră, una iese. Este un schimb. Nu poți să inspiri și apoi să nu expiri. Acea singură respirație este ceea ce ține în viață orice formă de viață.
Deci, ce este viața? Textul din Leviticul 17:11 spune: „Căci viața trupului este în sânge.” Hmmm… „Căci viața trupului este în sânge.” Ce înseamnă acest lucru? Știu că sângele este râul de viață care transportă oxigen către fiecare celulă. Cred că sângele, fără acea respirație, este lipsit de viață.
Dintre toate creaturile nenumărate ale lui Dumnezeu, doar oamenii se pot lăuda că au primit viața direct de la El. Pasajul din Geneza 2:7 spune: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Cât de prețios, cât de uimitor!
Da, respirația oferă viață. Acest bun de valoare a fost dat omului la creație. Dumnezeu l-a considerat atât de valoros, încât El Și-a luat timp să sufle personal în nările omului nou creat suflarea de viață și, astfel, omul a devenit un suflet viu.
