S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
Marcu 4:37-40
Când ucenicii, speriați, L-au trezit pe Domnul Isus, care dormea în mijlocul furtunii dezlănțuite amenințând să le scufunde corabia, se confruntau cu o problemă reală. Vântul și valurile erau cât se poate de reale și foarte înspăimântătoare. Apa care umplea corabia mai repede decât puteau ei să o evacueze era de asemenea cât se poate de reală. Cei mai mulți dintre ei își petrecuseră aproape toată existența ca pescari pe Marea Galileei și puteau să deosebească o vijelie neînsemnată de o furtună serioasă. Iar aceasta era o furtună, iar ei erau îngroziți.
Totuși, în ciuda pericolului real al furtunii, Domnul dormea profund. Cum putea El să doarmă, când în jurul Lui era un vacarm atât de puternic? Ce e și mai șocant este că după ce L-au trezit ucenicii și El a liniștit marea, i-a mustrat pentru lipsa lor de credință. Putem să spunem în apărarea ucenicilor că această furtună era însoțită de vânt puternic, de valuri agitate, care umpleau corabia cu apă, iar ei puteau foarte bine să ajungă în apă și, în final, să se înece.
Isus nu a contestat discernământul lor de navigatori și nu a negat că situația era serioasă. În schimb a contestat lipsa lor de credință. Ei – ca și noi – aveau nevoie să învețe că niciodată credința nu depinde de circumstanțe. Credința crede ce a spus Dumnezeu, indiferent de lucrurile din jurul nostru. Credința recunoaște că Dumnezeu este încă la cârmă, chiar în cea mai teribilă furtună. Credința crede că Dumnezeu poate.
Atunci când mergem prin credință, nu ne va fi frică. „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmii 118:6). Credința nu este convingerea că niciodată nu se va întâmpla ceva rău. Ci mai degrabă credința este convingerea că Dumnezeu este cu noi și de partea noastră; că El nu va permite niciodată ca să trecem printr-o încercare pe care să nu o folosească spre binele nostru și spre slava Sa. Așadar, ai credință! Vânturile și valurile ascultă încă de vocea Sa, iar El îți spune: „Taci, fii liniștită!”
