Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.
1 Ioan 4:4
Virusul COVID-19 a venit și a schimbat modul cum vedem lumea și cum funcționăm ca oameni. Așa cum se știe, este vorba despre o pandemie care i-a afectat pe oamenii de pe tot globul, din punct de vedere fizic, emoțional, financiar și social. Ce înseamnă aceasta? Starea noastră normală a fost să stăm acasă pe termen nedefinit. Ne-am transformat casa în birou, școală și magazin. Am sărbătorit zilele de naștere și am avut reuniuni de familie într-un mediu virtual. Contactul cu exteriorul a fost oprit, cu excepția aprovizionării cu alimente și a necesităților medicale. Mulți s-au întrebat când se va termina această grozăvie. Eu eram realmente îngrijorată de cursul pe care îl putea lua viața noastră. Tocmai aveam o slujbă nouă. Când ești în postura aceasta, încerci să-ți ascunzi îndoielile și nesiguranța și, în timp, primind îndrumări, înveți care sunt obiceiurile locului. În cazul meu, aceasta a însemnat să-mi iau laptopul, să mă așez cât mai confortabil în pat și să fac tot ce pot mai bine cu lucrul care mi-a fost încredințat.
Știam că luasem decizia cea bună alegând noua normalitate, însă mă îndoiam de competențele mele. Soțul meu mi-a dat încurajările de care aveam nevoie în fiecare zi. Totuși, în fiecare dimineață mă trezeam cu o neliniște în suflet cu privire la ziua mea de muncă. M-am rugat ca Dumnezeu să fie inspirația mea, dar continuam să mă simt depășită de situație. Eram îngrijorată și de veștile care prezentau disperarea celor care își pierduseră pe cei dragi sau slujbele.
Într-o dimineață, pe când stăteam întinsă și mă luptam cu mine însămi, Tatăl meu ceresc mi-a adus aminte, asemenea unei brize liniștitoare, că nu eram singură în această aventură imprevizibilă. El a fost și urma să fie cu mine tot mereu. Am continuat să rămân în pat, recitind Psalmul 121. În seara aceleași zile, eu și soțul meu am rememoram cu căldură ultimele câteva săptămâni petrecute acasă. Ne bucurasem de tovărășia copiilor noștri. În loc să alergăm toată ziua, avuseserăm timp să mâncăm împreună, să povestim și să reflectăm în liniște la îndurările minunate ale lui Dumnezeu.
Desigur, încă încercăm să ne obișnuim cu imprevizibilul. Unele zile sunt mai bune decât altele, dar știm că nu suntem singuri. Dumnezeu este credincios și îndurător. Este alături de noi, în timp ce ne adaptăm acestei normalități noi, neașteptate. Atunci când încercați să faceți față noilor provocări, vă invit să găsiți mângâiere și încurajare în versetul de astăzi, știind că Cel care este în noi este mai mare decât orice din lumea aceasta.
