Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
Habacuc 3:17,18
Dacă nu puteţi să vă gândiți la o pierdere suferită, atunci pur şi simplu continuaţi să trăiţi! Pierderea relației prin trădare, separare sau moarte este universală. Pierderea de lucruri materiale pare să fie în creștere exponențială din cauza dezastrelor naturale. Alte pierderi vin ca rezultat al fenomenelor antropice produse de acțiunea și inacțiunea umană, inclusiv consecințele progresului societății, cum ar fi proiectarea defectuoasă a avioanelor și poluarea industrială. Cercetătorii atenți ai Bibliei observă împlinirea cuvintelor Domnului Isus din Matei 24:6-8 și sunt încurajați: „Să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28). Când pierderile sunt personale, creând o normalitate nouă în viața noastră, ne luptăm să dăm un sens experienței, să o înțelegem. Uneori, pierderile vin într-o succesiune rapidă – ca perioada de suferință a lui Iov. Iar dacă ce se spune este adevărat, atunci așa stau lucrurile.
Am trecut printr-o astfel de perioadă între 2012 și 2017, când moartea a patru membri apropiați de familie și a unui prieten, împreună cu pierderea slujbei și a reputației profesionale a generat instabilitate economică, probleme de sănătate și suferință emoțională. Această perioadă de instabilitate exterioară însemnată mi-a dat doar câteva clipe să-mi trag sufletul și să mă adun după o pierdere înainte ca următoarea să sosească. Privind retrospectiv, știu că Domnul Isus m-a susținut, pentru că fiecare dintre aceste evenimente a fost suficient ca să-mi pună la încercare ascultarea, credința și încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Am aflat un principiu fundamental: Dumnezeu a permis fiecare încercare sau test pentru binele meu și slava Lui, pentru a parafraza Romani 8:28. Viziunea Lui despre viitorul meu veșnic presupunea o schimbare privind prioritățile mele, sprijinirea mea pe membrii familiei sau pe prieteni și simțământul de independență.
Cu toate acestea, pierderile mele nu trebuie uitate, în timp ce reflectez asupra dezvoltării și creșterii mele spirituale. Sunt mângâiată când meditez asupra următoarelor cuvinte: „«Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi» (1 Tesaloniceni 5:18). Porunca aceasta este o asigurare că lucrurile care par să ne stea împotrivă vor lucra spre binele nostru. Dumnezeu nu ne-ar îndemna să fim mulțumitori pentru ceva ce ne-ar face rău.”[1]
[1] Ellen G. White, Divina vindecare, p. 255, în orig.
