Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
Iov 34:4
Am copilărit în Jamaica, iar casa noastră se afla pe un deal. Astfel, aleea dintre garajul nostru și drumul principal era în pantă. Uneori, mașinile parcate aveau nevoie de o piatră în spatele roților ca să nu o ia la vale. Fiind cea mai mare dintre cei cinci copii ai familiei, tocmai începusem să merg pe bicicletă. De fapt, bicicleta mea avea atașate încă roțile ajutătoare.
Aveam un vecin care locuia pe partea cealaltă a străzii, cu două case mai jos. El mergea mereu pe bicicletă. Într-o zi a venit la noi să ne invite să mergem împreună cu bicicletele. Eram atunci împreună cu frații mei, Kryshna, Noel, Apryll și Joel, la intrarea în garaj. Ne distram toți de minune.
Curând, vecinul meu mă provocă la o întrecere cu bicicletele pe panta spre strada principală. Desigur că l-am refuzat, pentru că era periculos. Aleea era foarte alunecoasă. Dar el continuă să insiste și să mă provoace. La început, frații mei nu prea știau ce să-mi spună, însă, curând, mă încurajară să accept provocarea, ca să câștig. Până la urmă, am cedat și eu.
Am fost de acord să ne întrecem și am început cursa. În acea întrecere pe panta pietruită, eu eram, așa cum v-am spus, pe bicicleta mea cu roți ajutătoare. L-am observat, cu coada ochiului, cum virează și intră pe strada principală, continuându-și cursa pe bicicletă. Eu însă am mers înainte, am traversat strada, m-am lovit de bordură și am aterizat în nisip. Vai!
M-am ridicat și mi-am dat seama că eram lovită peste tot, la coate, la genunchi, la șold. O experiență foarte dureroasă, cu siguranță! Mergând șontâc-șontâc pe lângă bicicletă, m-am îndreptat spre casă, toată numai lacrimi. Am regretat cu adevărat că acceptasem provocarea.
Când am intrat în casă, l-am găsit pe tata în sufragerie. Văzuse prin geam ce se întâmplase și urmărise totul cu sufletul la gură. Sperase că voi face alegerea corectă, dar nu a fost așa. Am fost pedepsită pentru alegerea greșită pe care o făcusem, mai ales pentru că, atunci când am trecut în viteză strada, nici măcar nu m-am uitat să văd dacă vine vreo mașină. Am vărsat multe lacrimi în acea noapte, însă am fost bucuroasă, pentru că putea să fie mai rău: mă putea lovi o mașină. I-am mulțumit Domnului că mă protejase, în ciuda deciziei mele greșite. De-a lungul anilor, am observat că El a procedat la fel de multe ori, pentru binele meu.
