Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului și mare va fi propășirea fiilor tăi.
Isaia 54:13
Am învățat foarte multe lucruri bune de la băiatul meu de nouă ani, Ted. Întotdeauna sunt mândră când el mă corectează și îmi reamintește să fac lucrul bun pe care l-am învățat pe el când era mai mic. Într-o zi făceam curat în bucătărie și am găsit câteva resturi de mâncare vechi și am vrut să le arunc. Așa că i-am spus băiatului meu să meargă și să le-o dea vecinilor. Imediat el mi-a răspuns rapid și ascuțit: „Mama, această mâncare nu miroase bine. Dacă noi nu o mâncăm, de ce vrei să o dai altora? Fă-le altora așa cum vrei să îți facă și ei ție.” Mută de uimire, nu știam ce să îi răspund. Tăcută, am lăsat capul în jos rușinată și am aruncat mâncarea la gunoi.
Un alt incident memorabil care mi-a rămas întipărit în amintire s-a întâmplat într-o sâmbătă seara. Eu spălam vasele când fiul meu a venit la mine și mi-a spus: „Mama, încă nu s-a încheiat Sabatul și tu ai început lucru. Soarele apune doar la 18:30.” Am fost atât de uimită, știa chiar și ora exactă la care apunea soarele. Mi‑am reamintit de cuvintele inspirate din devoționalul Our Father Cares: „Trebuie să apărăm cu gelozie granițele Sabatului. Aduceți-vă aminte că fiecare moment este un timp sfânt, consacrat.”[1] Am fost foarte convinsă de cuvintele lui, mi-am lăsat lucrul și m-am așezat pentru a face altarul de seară. Ori de câte ori încep să mă mișc într-un ritm prea alert, uitând ce îmi spune Domnul, fiul meu este ca un „limitator de viteză”. El mă încetinește și îmi reamintește de lucrurile mărunte pe care mi-a cerut Domnul să le fac.
Se poate ca și copilașii noștri să ne învețe câte ceva? Este posibil ca inocența și zelul lor pentru viață să le ofere o perspectivă pe care noi, adulții istoviți, să o fi uitat? Cred că da. Cred că, dacă ne deschidem ochii și inima, vom vedea că avem multe de învățat de la copiii noștri despre Dumnezeu și ce dorește El pentru noi. Este ușor pentru noi, părinții, să adoptăm o atitudine de „știu totul” față de copii. Dar poate este timpul să ne dăm seama că, de fapt, nu știm tot ce am putea știi despre viață. Poate este timpul să privim la aceste ființe mici și să descoperim perlele de înțelepciune pe care le au de oferit.
Doamne, dă-ne smerenia de a învăța de la copilași, pentru că Tu ai spus că, într-o zi, un copil va conduce (vezi Isaia 11:6).
[1] Ellen G. White, Our Father Cares (Hagerstown, MD: Review and Herald Publishing Assn., 1991), p. 64.
