Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele Neprihănirii și tămăduirea va fi sub aripile Lui.
Maleahi 4:2
Ceapa mea roșie încolțise. Într-un vas de plastic de pe cuptorul cu microunde, două dintre cepele roșii dăduseră un mănunchi de colți verzi. Planta din apropierea colțului pe care era cuptorul cu microunde era înaltă și elegantă. Dar planta care era mai departe de colț și închisă într-un spațiu mic a crescut răsucită ca un cocon, așa că am știut că mă aștepta un experiment. Oare era posibil ca vlăstarii răsuciți să se mai îndrepte vreodată? Dacă da, în cât timp? Am mutat cu atenție ambele plante la o fereastră însorită și am așteptat. Și am tot așteptat.
A trecut o oră și vlăstarii mei verzi ca menta arătau la fel în contrast cu peisajul alb de pe cerul din ianuarie, un contrast bine-venit și colorat față de zăpada de afară. A trecut o zi întreagă și tot nu se observa nicio schimbare; atunci mi-am amintit de o veche zicală: „O oală supravegheată nu dă în foc niciodată.” Așa că am hotărât să acord mai mult timp acestui experiment.
După zece zile, schimbarea era vizibilă. Spre bucuria mea, după două săptămâni de expunere la soare se mai putea observa doar o mică diferență între cele două plante. Amândouă stăteau înalte și drepte, înălțându-se spre soarele de afară.
Experimentul meu a fost o revelație nu doar despre cepele roșii, ci și despre lucrarea lui Dumnezeu în mine. Ce s-ar întâmpla dacă și eu aș scoate sufletul meu rănit, diform să fie expus la Soarele Neprihănirii? Cum ar fi dacă I-aș da Lui relațiile întortocheate, problemele mele care par să nu aibă soluții? Dar dacă aș sta în prezența Lui pentru o clipă, o zi, o lună sau pentru totdeauna? Mi-am dat seama că doar a fi în vizită în prezența Sa nu funcționează. Asemenea ceapei roșie, am nevoie de o expunere prelungită. Creșterea necesită devoțiune regulată și consecvență în rugăciune. Ar fi nevoie să merg la casa Lui de închinare – nu doar din când în când, ci regulat – pentru o expunere continuă, așa cum mi-au demonstrat cepele roșii. Și ar trebui să rămân în prezența lui Dumnezeu, crescând și dezvoltându-mă în credință.
Doamne, Îți predau viața mea încurcată, cu toate defectele. Știu că există vindecare dacă rămân în prezența Ta. Dă-mi puterea de a-mi întinde mâinile spre Tine și a aștepta vindecarea pe care doar Tu o poți da.
